Pretentii civile. Speta. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1180/
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 836/18.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantele, ambele cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. G și pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, apoi la data de 20.10.2009 și, ulterior, la data de 27.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
La data de 23.03.2007, prin cererea înregistrată pr rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantele și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii civile, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că inițial, prin art. 31 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești și ulterior prin art. 33 alin. 1 și 2 din aceeași lege republicată, s-a prevăzut acordarea unui spor de vechime în muncă de până la 25%, în funcție de numărul de ani lucrați pentru personalul auxiliar de specialitate cât și pentru magistrați, personalul asimilat acestora și asistenți judiciari.
S-a precizat că prin nr.OG 83/2000, s-a modificat art. 13 din Legea nr. 50/1996 republicată, introducându-se alin. 3 care a prevăzut faptul că acordarea sporului de vechime în muncă, prevăzut la alin. 1 și 2 nu se aplică asistenților judiciari.
Reclamantele au arătat că pentru personalul auxiliar de specialitate, acordarea sporului de vechime în muncă s-a menținut concomitent cu acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996 republicată.
Au învederat reclamantele, că neacordarea sporului de vechime în muncă pentru asistenții judiciari, este contrară legii și pe lângă acest fapt este o măsură discriminatorie în raport cu o altă categorie profesională - personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activitate în cadrul aceluiași sistem - autoritatea judecătorească.
De asemenea, s-a menționat că prin neacordarea acestui spor de vechime în muncă, asistenților judiciari, li s-a restrâns exercițiul dreptului prevăzut anterior de lege, acesta menținându-se numai pentru o categorie profesional-personalul auxiliar de specialitate.
S-a mai menționat că, Legea nr. 92/1992 republicată, privind organizarea judecătorească, prevedea acordarea sporului de vechime în muncă, pentru întreaga activitate desfășurată, respectiv pentru numărul de ani lucrați, față de sporul de stabilitate care era acordat pentru vechimea în magistratură (art. 44, 98 din lege).
ulterioare, nr.OUG 177/2002 și G nr. 27/2006 nu au prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă, justificarea neacordării acestuia, făcându-se pe faptul că acesta s-ar fi introdus în indemnizația brută lunară de încadrare, aceasta fiind unica formă de remunerare lunară a activității de asistent judiciar, justificare care nu este reală, dar este și contrară legii.
Au apreciat reclamantele că indemnizația brută lunară are în vedere de fapt fidelitatea față de funcția de asistent judiciar și nu vechimea totală în muncă, și nici măcar vechimea în magistratură, astfel cum este prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, și atât nr.OUG 77/2002, dar mai ales nr.OUG 27/2006 care trimite la art. 86 din Legea nr. 303/2006 republicată, are în vedere două feluri de vechime în magistratură.
În acest sens, au considerat că s-a creat și o altă discriminare chiar în cadrul corpului magistraților, respectiv între cei cu vechime prevăzută de art. 5 din Legea nr. 50/1996 republicată, art. 4 din nr.OUG 177/2002 și art. 3 din nr.OUG 27/2006 în raport cu cei prevăzuți de art. 3 din nr.OUG 177/2002, raportat la art. 44 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 179/1999 la art. 85 din Legea nr. 303/2004, republicată și art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, la care trimite art. 3 din nr.OUG 27/2006.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii susținând că:
Potrivit al. 3 al aceluiași articol, indemnizația prevăzute la alin. 1, este unica formă de remunerare a magistraților consultanți, așa încât a precizat pârâtul că în raport de dispozițiile legale anterior precizate, art. 33 din Legea nr. 50/1996 nu a fost vreodată incident în privința asistenților judiciari, ci doar în privința altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv magistrați și personal auxiliar.
Ulterior, prin art. 15 alin. 1 din OUG nr. 177/2002, s-a prevăzut că magistrații consultanți, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei nr.1 în raport cu vechimea în funcții juridice.
A susținut că având în vedere că prin OG nr. 83/2000 a fost eliminat sporul de vechime în muncă pentru magistrați, este greu de susținut teza că asistenții judiciari, ar fi putut beneficia de el în continuare.
Sentința civilă nr. 836/18.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 836 din 18.04.2007 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantele și - și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Galați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 17.01.2007 - 12.03.2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Sporul de vechime a fost prevăzut de disp. art. 33 din Legea nr. 50/1996, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
ulterioare, nr.OUG177/2002 și G nr. 27/2006, nu au prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă, instanța reținând că potrivit disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, poate fi restrâns prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Dispozițiile constituționale invocate, reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției criticând soluția instanței de fond astfel:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, acordând în cauză un drept care nu este prevăzut de lege pentru reclamante;
- motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistraților consultanți) au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească.
Prin dispozițiile art. II din nr.OUG 20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a stabilit că:
Art. II.
(1) Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Magistrații consultanți care nu îndeplinesc condiția de vechime în specialitate prevăzută la art. 69 indice 1 alin. 1 sunt menținuți în funcție, fiind salarizați cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari, în raport cu vechimea în specialitate juridică pe care o posedă, până la împlinirea vechimii stabilite de lege.
(3) Indemnizația prevăzută la alin. (1) și (2) este unica formă de remunerare a magistraților consultanți.
Astfel, în raport de dispozițiile legale anterior precizate, este de reținut că art. 33 din Legea nr. 50/1996 nu a fost vreodată incident în privința asistenților judiciari, ci doar în privința altor categorii de personal din sistemul justiției (magistrați și personal auxiliar).
Ulterior, așa cum corect a reținut și instanța de fond, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-a reglementat distinct salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți, fără a fi însă instituit dreptul acestei categorii la sporul de vechime în muncă, art. 15 din acest act normativ stabilind strict și limitativ că:
Art. 15 (1) Magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30.
De la data adoptării nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești magistrații nu au mai putut beneficia de sporul de vechime în muncă, în absența unui text de lege care să le confere/recunoască acest drept.
Astfel, cum a reținut și instanța de fond, prin dispozițiile nr.OG 83/2000 a fost eliminat sporul de vechime în muncă pentru magistrați, și respectiv pentru asistenții judiciari.
Prin actul normativ anterior precizat, art. 33 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 a fost modificat cu următorul cuprins:
"(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților".
Așadar, din momentul modificării aduse art. 33 din Legea nr. 50/1996, asistenții judiciari nu au mai putut beneficia de sporul de vechime în muncă, în absența unei dispoziții legale care să le acorde acest drept, sfera de aplicare a textului având ca destinatari doar alte categorii socio-profesionale din sistemul autorității judecătorești.
Consideră că un drept de natură salarială se poate plăti doar în măsura în care există o normă juridică care să îl recunoască.
Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite (doar) de nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie de personal.
Că drepturile salariale au fost stabilite exhaustiv de acest act normativ de la data de 1 ianuarie 2003 este evident și din examinarea dispozițiilor art. 50 din nr.OUG 177/2002, normă care a stabilit că se abrogă art. 1 indice 1, precum și a celorlalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 (abrogare expresă directă), precum și orice alte dispoziții contrare (abrogare expresă indirectă).
Nici nr.OUG 27/2006, act normativ care a abrogat nr.OUG 177/2002 și care a stabilit salarizarea magistraților și a asistenților judiciari nu a mai reglementat sporul de vechime în muncă, ci doar sporul privind vechimea efectivă în magistratură, însă aceasta doar pentru magistrați, iar nu și pentru asistenții judiciari.
Ca atare, dreptul la sporul de vechime în muncă nu este un drept complementar prin adoptarea acestor acte, intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa exhaustiv drepturile salariale ale magistraților și ale celorlalte categorii de salarizare în temeiul acestui act normativ și de a abroga orice altă dispoziție legală incidentă în materie.
Astfel, asistenții judiciari nu au mai putut beneficia de sporul de vechime în muncă, în absența unui text de lege care să le confere/recunoască acest drept.
Eliminarea acestui spor, este, așa cum a mai subliniat recurentul, o opțiune a legiuitorului, reprezentând o problemă de legiferare.
Curtea Constituțională a stabilit, în mod constant, prin deciziile pronunțate, că "intră în competența exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive". (Decizia nr. 395 din 12.07.2005).
De asemenea, prin Decizia nr. 447 din 15.09.2005 s-a statuat: "Printre măsurile de protecție socială de care beneficiază salariații, art. 41 alin. (2) din Constituție prevede "instituirea unui salariu minim brut pe țară". În afară de această obligație constituțională, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile de bază. Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumito categorii de salariați, cu singura condiție că de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice.
De asemenea, consideră că în mod greșit instanța a dispus obligarea pârâților la reactualizarea în funcție de indicele de inflație, întrucât în virtutea principiului "accesorium sequitur principale" și această solicitare a intimaților-reclamanți este lipsită de temei legal.
Potrivit art. 1088 cod civil "la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate aceste daune interese nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că, reclamanții, pretinși creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot pretinde drept echivalent al presupusului "prejudiciu încercat prin întârziere la executare" decât dobânda stabilită de lege, aceasta nefiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care Ministerul Justiției a fost pus în întârziere cu privire la obligația de executat.
Consideră că, în cauza de față nici dobânda legală nu ar putea fi pretinsă, având în vedere că una din condițiile în care se acordă este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor, or, o astfel de obligație a Ministerului Justiției față de reclamanți nu există.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a celor de ordine publica conf. art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Problema de drept aplicabilă în cauză a fost stabilită prin decizia 36/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, atât prin dispozitivul deciziei conform căruia "Dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că: Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege., potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedura civilă", cât și prin considerentele deciziei care explică și argumentează teza adoptată de instanța supremă.
Astfel, instanța supremă a constatat prin decizia arătată că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea, nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în muncă.
Stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000.
Acest drept salarial, de natură personală, este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție.
A mai arătat instanța supremă că dispoziția din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art. 1 sau art. 9 alin. ultim, din acea ordonanță, pentru că nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară.
A concluzionat Înalta Curte că, toate aceste dispoziții, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoriile profesionale menționate, nu ar mai fi existat temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, sunt lipsite de justificare atât timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe.
În acest sens, este de observat că Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 nu conține nicio dispoziție de abrogare a art. 31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr. 50/1996, pe care a modificat-o și completat-
Ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
Față de aceste argumente expuse pe larg de instanța supremă în decizia 36/ 2007 apreciem că s-a stabilit, cu valoare de principiu, teza corectă în aplicarea legii, în sensul că sporul de vechime în muncă este un spor permanent, cu aplicare generală tuturor categoriilor de salariați, inclusiv asistenților judiciari. Tot personalul din justiție, indiferent de categoria din care fac parte, trebuie să ia, la fel ca orice cetățean din această țară, spor de vechime în muncă.
Potrivit acestei argumentări nu vedem de ce categoria asistenților judiciari nu s-ar încadra în teza cu valoare de principiu instituita de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, așa cum arată și recurenta, la data intrării în vigoare a OUG nr. 20/2002, conf. art. 2 magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la JUDECĂTORI: Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
(1) Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii deLegea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Făcând aplicarea acestui text de lege rezultă că și magistratul consultant, la fel ca și judecătorul de la Judecătorie, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea unitară a legii, va încasa sporul de vechime în muncă.
Nu poate fi reținută critica conform căreia instanța de fond prin acordarea sporului de vechime a acordat un drept neprevăzut de lege. Înalta Curte, la data pronunțării deciziei în interesul legii, nu putea acorda drepturi neprevăzute de lege, ci prin decizia dată a dat o interpretare unitară unor dispoziții legale, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/2000.
Prin urmare, nu îmbrățișăm opinia conform căreia dreptul pretins de reclamante nu este prevăzut de lege.
Nu suntem de acord cu susținerea conform căreia dispozițiile art. 33 nu au fost niciodată aplicabile asistenților judiciari deoarece, așa cum am arătat mai sus, în luarea deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție unul dintre argumente a fost și discriminarea unei categorii profesionale în raport cu celelalte categorii sociale ce încasează sporul de vechime indiferent de funcția îndeplinită. Pe de altă parte, revenind asupra tehnicii legislative, chiar dacă art. 33 din Legea nr. 50/1996 nu ar fi fost aplicabil vreodată asistenților judiciari, prin aplicarea dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 20/2002 magistrații consultanți ar fi dobândit, prin urmare, acest spor, la această dată.
Cu privire la actualizarea sumelor acordate instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a acordat această actualizare, având în vedere că această operațiune nu reprezintă acordarea unor sume în plus față de sumele datorate, ci dimpotrivă păstrarea întocmai a valorii datorate de debitor.
Față de aceste argumente, apreciem că dreptul pretins de reclamante este întemeiat, în baza textelor de lege amintite și în baza teoriilor adoptate mai sus, astfel că, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, apreciind ca fiind temeinică și legală soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 836/18.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -/16.11.2009 - opinia majoritară
: 7 ex.//30 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
CU OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
în sensul:
ADMITERII recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 836/18.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-;
modificării sentinței civile nr. 836/18.04.2007 a Tribunalului Galați în sensul
RESPINGERII acțiunii formulată de reclamantele, ambele cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. G, ca nefondată.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am formulat opinie separată în sensul admiterii recursului și a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii a nefondată pentru următoarele motive:
Obiectul acțiunii este plata sporului de vechime în muncă către reclamantele și care au funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Galați.
Apreciez că acțiunea este nefondată față de decizia nr. 828/27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamantele solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu au beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare nefondată, față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională, arătată mai sus.
Întrucât acordarea sporului de vechime către asistenții judiciari nu era prevăzută de nici un act normativ în perioada reclamată a admite acțiunea înseamnă a încălca dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 828/27.05.2009, așa cum corect a învederat recurentul pârât.
Judecător,
Grefier,
-
: - -/27.11.2009 - opinia separată
Comunicat: 5 ex./________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
