Pretentii civile. Speta. Decizia 1205/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1205/
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 827/7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoz. art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă astfel încât constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.827/2009. Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Tribunalul Brașov, invocata de acesta prin întâmpinare.
A respins prescripția invocată de pârâtul Tribunalul Brașov prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 14.12.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamanta a avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
A obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat parata Curtea de Apel Brașov să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamatei privind acordarea acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 28 lit.f din Legea 500/2002, elaborarea bugetelor se realizează de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate, ale ordonatorilor principali de credite. Pe baza proiectului de venituri și cheltuieli elaborat de principalul ordonator de credite, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art.18 lit. g din Legea 500/2002 analizează aceste propuneri de buget, avizându-le sau respingându-le. Așadar este esențial ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie parte în proces pentru a avea în vedere pretențiile reclamanților la elaborarea proiectului de buget.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașova fost respinsă întrucât pârâtul, în calitate de ordonator terțiar de credite, justifică, în speță, calitatea procesuală pasivă pentru plata drepturilor salariale solicitate în cazul în care acțiunea va fi admisă.
Tribunalul își motivează excepția invocată prin faptul că în perioada cât reclamanta nu a avut calitatea de magistrat în raza sa de competență,aceasta nu ar avea calitate procesuală pasivă. Instanța apreciază că în aceste condiții se pune problema temeiniciei pretențiilor și nicidecum a calității procesuale a pârâtului.
Excepția prescripției dreptului a fost respinsă întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocat de pârât ci dispozițiile art.283 lit.c din codul Muncii. În acest sens instanța reține că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe nici o cauză de discriminare ci a invocat drepturi ce decurg din încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și care au fost recunoscute de Înalta Curte în decizia pronunțată în recursul interesul legii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de judecător, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.1 pct 42 din OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001 magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
În data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 prin care a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996 nu a încetat să existe, putând să fie pretins chiar după apariția legii de abrogare.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamantei.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea reclamantei sens în care a obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 14.12.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamanta a avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, era necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților se critică sentința atacată cu privire la obligarea pârâților la plata dobânzilor legale se menționează că potrivit art. 1088 din Codul civil:" la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept". Prin urmare, se consideră că intimata, creditoare a unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare doar dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În altă ordine de idei, se susține că prin obligarea debitorului la plata către creditor a debitoului principal actualizat în funcție de cursul monedei naționale, precum și la plata dobânzii aferente este încălcat atât principiul echității cât și al îmbogățirii fără justă cauză.
Criticile aduse de Tribunalul Brașov sentinței atacate privesc menținerea soluției privind lipsa calității procesuale pasive a sa pentru perioada în care reclamanta nu a avut calitatea de judecător la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov.
Pe fondul cauzei, consideră că nu poate fi angajată nicicum culpa Tribunalului Brașov, deoarece acesta, în calitate de ordonator terțiar de credite nu avea căderea legală de a aproba și de a aloca fonduri de natura celor solicitate prin acțiune.
Potrivit art. 47 din le 50/1996 magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Însă acest text de lege a fost abrogat ulterior prin dispozițiile art. 50 din OUG 177/2002.
În ce privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație, se consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 Cod civil, din interpretarea căruia rezultă că orice creditor al unei obligații de plată nu poate pretinde decât dobânda legală.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, este reiterată apărarea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia pretențiile din acțiune constituind drepturi salariale nu pot fi admise în contradictoriu cu această instituție întrucât între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, prin motivele de recurs ale recurenților, hotărârea atacată a fost criticată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, recurenții invocă faptul că pretențiile din acțiunea dedusă judecății nu au nici o bază legală, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar acordarea pe cale judecătorească a unui drept care nu este prevăzut în nici o normă legală în vigoare nu poate fi privită decât ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 cu respectarea tuturor condițiilor și limitărilor prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea nr.125/2000.
În privința incidenței prevederilor art.1 din Protocolul 1 și art.20 din Constituție, prin motivele de recurs se arată că norma internațională invocată nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Prin urmare, reclamanții nu sunt și nici nu au fost titularii unui drept existent în patrimoniul lor pe care angajatorul refuză să-l plătească și care să determine incidența art.1 din Protocolul 1.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașova fost corect respinsă, datorită calității sale de ordonator terțiar de credite. Pe de altă parte reclamanta a avut calitatea de magistrat la instanța din raza de competență a Tribunalului Brașov din data de 1 aprilie 2007, astfel cum rezultă din evidențele menționate în carnetul de muncă.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurenților cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Pentru toate aceste considerente, cu opinie majoritară, curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin B și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 827/7.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 26.10.09
Dact. GG - 28.10.09
7 ex.
Red. fond -
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
