Pretentii civile. Speta. Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1219/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții TRIBUNALUL PRAHOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PLOIEȘTIîmpotriva sentinței civile nr.1545 din 3 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1545/3.12.2007, TRIBUNALUL PRAHOVAa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD invocata de acesta prin intampinare.
A respins acțiunea fata de acest parat ca indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A admis cererea de intervenție in interes propriu a intervenientilor, si .
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Prahova fata de intervenientul, pentru intervenientii si - incepand cu data promovării acestora la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
A respins acțiunea fata de Tribunalul Prahova formulata de intervenientul, iar de către intervenientii si incepand cu data promovării la.P ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A admis acțiunea formulata de reclamanții: G A, A, G, C, A, A, C, G, intervenientii:, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A obligat parații sa plătească reclamanților sumele aferente diferenței dintre indemnizațiile efective primite si indemnizațiile la care sunt îndreptățiți respectiv sporul de40% acordat exclusiv procurorilor DIICOT conform OUG nr. 27/2006 aprobata prin Legea nr. 45 / 2007 incepand cu data de 01.04.2006 - la zi si in continuare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului 01.04.2006 si a la momentul efectuării plații efective.
A obligat parații sa efectueze cuvenitele mențiuni in carnetul de munca al reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, in ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasiva a CNCD invocata de acesta prin intampinare, instanța urmează sa o admită motivat de faptul ca intre aceasta instituție si reclamanți nu au existat raporturi juridice de munca, astfel incat acest parat nu poate fi obligat in raportul juridic dedus judecații, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsa fata de acest parat ca fiind indreptata împotriva unei persoane juridice fara calitate procesual pasiva.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasiva a Tribunalului Prahova, excepția invocata in raport de intervenientul, instanța urmează sa o admită având in vedere ca acesta a indeplinit funcția de judecător in cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, iar pentru intervenientii si care incepand cu data promovării la C de APEL PLOIEȘTI, nu au mai avut raporturi de munca cu instanța de la care au promovat- TRIBUNALUL PRAHOVA - imprejurare in care acțiunea fata de acest parat urmează a fi respinsa, de asemenea ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Pe fondul cauzei, instanța retine ca reclamanții care au calitatea de judecători in cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI au formulat prezenta acțiune prin care au solicitat acordarea unor indemnizații egale cu cele ale procurorilor DIICOT incepand cu data de 01.04.2006 - la zi si in continuare.
Prin Legea nr. 508/2004 a fost creata Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism ca o structura distincta in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, iar prin OUG nr. 27/2006 aprobata cu modificări si completări prin 45/2007, aceștia beneficiază de un spor de 40%, spor ce nu se regăsește si in indemnizațiile celorlalți magistrați - judecători si procurori.
Prin acordarea acestui spor, in mod exclusiv procurorilor care iși desfasoara activitatea in cadrul acestei direcții este evident ca toți ceilalți judecători sau procurori sunt discriminați prin excludere de la drepturile bănești cuvenite categoriei profesionale a magistraților care au lege comuna de salarizare.
Prin acest mod de a-i strata in primul rând pe judecători care decid asupra celor mai importante acte ale procesului penal, dar si pe judecătorii care soluționează cauza de natura civila, comerciala sau de contencios administrativ si in al doilea rând pe procurorii de la parchetele de pe langă Curțile de Apel, tribunale, judecătorii, care prin concluziile puse si căile de atac exercitate participa cu rol activ la deciziile judecătorilor parateiax.incalcat grav principiul egalității intre cetățenii si al excluderii discriminarilor in exercitarea drepturilor la un salariu egal pentru munca egala la c remunerație echitabila si satisfăcătoare precizata de art. 1 alin. 2 lit.e pct. din OUG nr. 137/2000 dar si Protocolul 12 de la Convenția Europeana î Drepturilor Omului.
Aceasta discriminare a existat si anterior emiterii OUG NR. 27/200* discriminare ce a fost constatata si prin Decizia nr. VI /2007 a Secțiilor unit ale ICCJ pronunțata in interesul legii, iar despăgubirile aferente aceste incalcari au fost plătite judecătorilor si procurorilor.
Folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar prin apartenența la anumite segmente restrictive d realizare a justiției pe considerentul ca domeniile in care ar activa, a reclama o specializare particularizata si un risc deosebit, nu se poate justific atât timp cat varietatea infinita a situațiilor de coliziune cu legea ce se pe ivi si a tipului de reacție necesara pentru asigurarea ordinii de drept. presupune eforturi chiar mai importante si riscuri profesionale mg accentuate in multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit: tratamentul salarial preferențial prin OUG nr. 27/2006.
De aceea, pentru eliminarea oricărei discriminări intre diferitei categorii de magistrați cu profesii, implicând pregătire, experiența s responsabilități identice in raport cu gradul profesional si funcția indeplinită de fiecare, se impune căi pentru perioada in care o parte din magistrați n au beneficiat de sporul specific de 40% din indemnizația de incadrare bruta lunara, acei magistrați sa aibă dreptul la intregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu 1-a acordat tuturor magistraților fiind intemeiata pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL PRAHOVA, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă, în esență, lipsa discriminării, depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești și încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei, pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
Conform principiului separării puterilor de stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecată au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează reclamanții din acțiunea de față.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe tărâmul dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală"
Același drept este reglementat și de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentate - art.14 sau, după data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastră, cele doua categorii profesionale nu se află în aceeași situație, întrucât prestează o activitate diferită, au specializare diferita și beneficiază de legi de salarizare diferite. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă caz CEDO a subliniat:"Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exista o încălcare a art.14 trebuie să există o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Pe de altă parte, examinând dispozițiile Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, modificată și completată rezultă căaceastă direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT, trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul DIICOT, structură a aceluiași parchet ce funcționează pe lângă instanța supremă este legitimă și justificată în mod obiectiv.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii DIICOT și judecători deoarece nu poate fi o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii.
Față de aceste considerente curtea reține că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății și se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează astfel încât recursurile declarate de pârâți vor fi admise în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți TRIBUNALUL PRAHOVA, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1545/3.12.2007 a Tribunalului Prahova, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G a, a, -, G, -, -, -, C, -, a, a, -, -, -, și și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./24.11.2009
Tehnoredact./26.11.2009/ 66 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
