Pretentii civile. Speta. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1223/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice Prin DGFP C,împotriva sentinței civile nr. 510 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă 510/26.05.2009, Tribunalul Covasnaa respins excepția puterii lucrului judecat și excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și -, cu domiciliul ales la sediul judecătoriei Întorsura Buzăului din-, jud.C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5; Curtea de Apel Brașov, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Tribunalul Covasna cu sediul în Sf.G,-, jud. C, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în mun. B,-, sector 5 și în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească reclamanților, începând cu data de 22.02.2008 și în continuare pe viitor, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de bază lunară, drepturi care se vor actualiza în raport de indicii de inflație pe perioada de la data nașterii dreptului și data plății efective.
A respins pretențiile vizând acordarea dobânzii legale.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor acordate.
A obligat pârâta Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant în parte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția puterii de lucru judecat, dispozițiile art.1201 cod civil statornicesc că, poate interveni autoritatea de lucru judecat dacă între cea de-a doua cauză căreia i se opune o hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat fondul unei pricini există triplă identitate de obiect, cauză și părți.
În speță nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Obiectului care vizează sporul de risc pe o altă perioadă decât în perioada avută în vedere de instanță în hotărârea anterioară, respectiv 21.02.2008, data rămânerii definitive și în continuare până la intervenția unei reglementări legislative în această materie.
Aceste drepturi sunt actuale, născute și exigibile. Or, în cauza anterioară nu s-au putu pune în discuție aceste aspecte, motiv pentru care s-au și respins pretențiile reclamanților, fără a se pronunța pe fond.
Deci, această excepție este apreciată ca nefondată urmând se respinge.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a în actuala denumire Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de asemenea o consideră nejustificată, urmând aor espinge.
Acestui minister îi revine potrivit art.28 și următoarele din Legea 500/2002 a finanțelor publice, obligația de a elabora proiectele de legi bugetare, și chiar de rectificare a acestora. Prin urmare raportat la ceea ce tind reclamanții să obțină prin promovarea prezentei cereri, pârâtul are rolul de a sigura fondurile bănești necesare pentru plată care se vor pune la dispoziția Ministerului Justiției ale cărui surse bănești provin în exclusivitate de la bugetul de stat.
Abordând fondul cauzei instanța reține că, reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria din Î Buzăului.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevăd că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% solicitat prin prezenta acțiune fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 al convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pretențiile reclamanților se întemeiază pe un serviciu deja prestat, constituind un bun în sensul practicii CEDO, astfel cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Dreptul invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun în înțelesul art.1 din Protocol.
Mai mult decât atât, proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de el nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României care se coroborează cu prevederile art.1 din Protocolul 1 din CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru garantarea, respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional care a fost ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condițiile speciale, care nu sunt întrunite în cauza de față, sens în care în baza prevederilor art.20 al.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 CEDO, deoarece sunt mai favorabile decât legislația internă.
Referitor la apărările pârâților instanța mai reține că lege este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, fiind actul normativ cu forța juridică superioară tuturor celorlalte acte normative, care emană de la organul suprem al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Este adevărat că prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art.57 a fost abrogat, dar procedându-se în această manieră nu putem decât să constatăm că abrogarea nu produce efecte juridice întrucât OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privitor la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Potrivit art.108 al.3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acestea".Or, prin art.1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată".
Cu toate că acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56 - 62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată," modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte". În această situație este inadmisibil ca un drept care este stipulat printr-o lege să nu poată fi concretizat în practică, cu atât mai mult cu cât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2008 pronunțat în urma admiterii recursului în interesul legii a stabilit modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art.47 din 50/1996 republicată.
Față de aceste considerente de drept și de fapt expuse, ținând cont și de faptul că la data stabilirii dreptului de risc și suprasolicitare nervoasă prin art.47 din 50/1996 legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, care în prezent nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, în condiții de calitate și eficiență sporită, instanța va admite acțiunea doar în parte, respingând pretențiile vizând acordarea dobânzii legale întrucât în speță nu este vorba de creanțe comerciale care intră sub incidența dispozițiilor Codului comercial și a OG nr.9/2000.
Referitor la actualizarea creanței cuvenită fiecărui reclamant în parte, fiind vorba de un drept personal, instanța constată că potrivit art.1084 Cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată cât și beneficiul de care a fost lipsit.
În cauza de față reclamanții au solicitat actualizarea sumelor în raport cu indicii de inflație, sens în care instanța va hotărî potrivit dispozițiilor legale, impunându-se o reparare integrală a prejudiciului suferit prin trecerea timpului, sens în care va admite și acest petit.
Cât privește dobânda legală solicitată de reclamanți, această pretenție se va respinge întrucât în speță nu este vorba de o creanță comercială neachitată la termen și care produce de drept dobânzi. creditorilor se realizează pe calea actualizării cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției și cetățenești, a solicitatcasareasentinței, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția puterii de lucru judecat, în temeiul dispozițiilor art. 166 cod procedură civilă și 1201 Cod civil.
Prin recursul declarat, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Cas olicitat modificarea în tot sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția puterii de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art.7 din HG 83/ 2005, art.28 alin.2 și art.47 alin.4 din 500/2002.
Examinând sentința atacată în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit considerentelor sentinței civile 163/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar -, pretențiile reclamantelor privind acordarea sporului de 50 % și pentru viitor au fost respinse, cu motivarea că aceste drepturi bănești nu sunt actuale, născute și exigibile.
Având în vedere că o premisă a puterii de lucru judecat o constituie examinarea și soluționarea în fond a litigiului, Curtea reține inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.1201 Cod civil, întrucât prin sentința civilă 163/21.02.2008 a Tribunalului Covasna, pretențiile reclamantelor nu au fost analizate și soluționate în fond, ci au fost respinse ca fiind prematur formulate.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța reține că acestui minister îi revin obligațiile prevăzute de art.28 și următoarele din Legea 500/2002 și că acesta are rolul de a sigura fondurile bănești necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Prima instanta a retinut corect starea de fapt si de drept a cauzei dedusa judecatii, in baza materialului probator administrat in cauza, pronuntand o hotarare legala si temeinica.
Pentru aceste considerente, având în vedere și Decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile formulate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /02.12.2009
Dact./04.12.2009/9 ex
Jud.fond:;
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
