Pretentii civile. Speta. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.123
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de reclamanții -, A, A, I, CB., I CB., -, ., A, intervenienții în nume propriu, și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 254/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL VRANCEA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.01.2010 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 28.01.2010.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 254/06.04.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, a, I, OG, i, a, și prin reprezentant împotriva pârâților Ministerul Justiției, și Tribunalul Vrancea.
S-a admis în principiu și în fond cererile de intervenție formulate de intervenientele și, prin reprezentant.
S-au obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea, să plătească reclamanților și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut, cu începere de la 01 martie 2007 și până la 01 martie 2009 sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, sume ce vor fi calculate în raport de perioada lucrată de fiecare.
S-a admis excepția și s-ar respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a obligat pârâtul Tribunalul Vrancea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor.
S-a respins ca neîntemeiată excepția privind inadmisibilitatea cererilor de intervenție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- reclamanții, a, a, I, OG, i, a, și prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre aceștia să fie obligați în solidar la plata pentru fiecare reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Lg.50/1996 în cuantum de 50% din salariul de bază brut începând cu data de 1 martie 2007 la zi și în continuare actualizat cu indicele de inflație; efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
In motivarea acțiunii se arată că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Vrancea și Judecătoriei Focșani.
Acest spor a fost acordat prin dispozițiile art.47 din Lg.50/1996 a fost recunoscut prin sentința civila nr.53/2008 pronunțată în dosarul - rămasă irevocabilă prin decizia civilă 368/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI pentru perioada noiembrie 2004-februarie 2007.
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ICCJ în dosarul nr.5/2008 s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că "judecătorii, procurorii magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000aprobată prin Legea 334/2001"
Reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece în calitate de ordonator terțiar de credite răspunde de folosirea, conform legii a sumelor primite de la buget și nu poate plăti sporurile deoarece nu au fost recunoscute prin hotărâre judecătorească.
Si Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a arătat că textul de lege pe care își întemeiază reclamanții acțiunea a fost abrogat prin art.42 din OG 83/2000, că personalul auxiliar este retribuit conform OG nr.8/2007 iar pretențiile reclamanților după data de 1.02.2007 sunt nefondate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea deoarece potrivit Legii 500/2002 pârâtul nu poate să aloce fonduri din bugetul public național fără a exista lege de modificare bugetară anuală în care să fie incluse aceste cheltuieli.
Prin cererea depusă la 6.01.2009 și au formulat cerere de intervenție în interes propriu și au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să li se plătească și lor sporul începând cu data de 1.07.2007 și până la zi și în continuare actualizată cu indicele de inflație pentru aceleași motive ca ale reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu întrucât nu este admisibilă în principiu deoarece intervenienții nu tind să câștige pentru sine obiectul procesului.
Asupra acțiunii și a cererii de intervenție de față.
In ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor de intervenție instanța a constatat că obiectul pretențiilor intervenientelor este identic cu obiectul acțiunii reclamanților, condiții în care cum și intervențiile sunt în stare de judecată,disjungerea ar fi pur formală, nu s-ar ajunge decât la formarea unui dosar separat dar care nu are nici o legătură sau influență cu fondul litigiului.
Pentru aceste motive a fost respinsă excepția inadmisibilității cererilor de intervenție ca neintemeiată.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive instanța a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, iar în speță în raportul juridic dedus judecații titular al obligației este Ministerul Justiției.
Pentru aceste motive a fost admisă excepția și a fost respinsă acțiunea formulată față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Vrancea și Judecătoriei Focșani.
Potrivit art.47 din Lg.50/1996 au dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin sentința civila nr.53 din 23.01.2008 pronunțata de Tribunalul Vrancea li s-a recunoscut reclamanților din prezenta cauză dreptul la acest spor pentru perioada noiembrie 2004 -februarie 2007.
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de ICCJ secțiile unite, s-a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 al.3 pr.civilă dezlegarea dată problemelor de drept, judecate în recursurile în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Nu pot fi reținute susținerile referitoare la împrejurarea că decizia nr.21/2008 pronunțată în interesul legii produce efecte doar până la data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare OG8/2007.
In primul rând decizia ICCJ a fost pronunțată în martie 2008 când acest act normativ era intrat în vigoare și evident că instanța supremă ar fi avut in vedere o determinare în timp a efectelor art.47 din Lg.50/1996 dacă se impunea acest lucru.
Pe de altă parte se constată că OG 8/2007 a fost emisă în baza Legii 502/2006 de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe.
Ori și acest act normativ nu prevede că Guvernul a fost abilitat să abroge dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului din autoritatea judecătorească și la art.III pct.7 din Legea 502 se prevede doar "salarizarea personalului auxiliar",astfel că argumentele din decizia ICCJ 21/2008 rămân pe deplin valabile și raportat la actele normative invocate de către pârâți.
Cum reclamanților nu le-a fost contestată calitatea de membri ai personalului auxiliar de specialitate și conex și față de decizia 21/2008 a ICCCJ instanța a apreciat ca reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la sporul de 50% începând cu martie 2007 și până la data de 1 martie 2009, deoarece prin decizia nr.76/30.03.2009 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus ca începând cu 1 martie 2009 reclamanții să beneficieze de acest spor calculat asupra salariului de bază brut.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții și intervenienții, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Decizia nr. 76/2009 de care face vorbire prima instanță nu a produs nici un efect deoarece a fost anulată la data de 09.04.2009 prin decizia nr. 83.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în totalitate cu acordarea sporului și după luna martie 2009.
În drept au întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Au depus la dosar decizia nr. 76/30.03.2009 și decizia nr. 83/09.04.2009 emise de către Curtea de APEL GALAȚI.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Pe fond, a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr. civilă iar instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 4.pr. civilă.
Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
Din februarie 2007 intrat in vigoare o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și anume OG nr. 8/2007 prin care se abrogă Legea nr. 50/1996.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă dupa această dată iar instanța și-a arogat atribuții de legiferare.
A mai susținut că printre reclamanți se află și informaticieni, categorie profesională care nu a beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa formulat întâmpinare prin care a solicitat să se aprecieze asupra legalității și temeiniciei sentinței primei instanțe
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției este nefondat iar recursul declarat de către reclamanți și intervenienți este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Astfel, Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Referitor la apărarea formulată de către recurent cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putu fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Această interpretare rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului."
Chiar și prin decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională arată clar că "-apare evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr. civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâi judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.". Mai arată Curtea Constituțională că "-efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
În ceea ce privește pe reclamanții ce dețin funcția de grefieri informaticieni, se reține că art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori șispecialiști IT.
Deci, la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, era vizat întreg personalul auxiliar de specialitate. Este adevărat că specialiști IT nu făceau parte din categoria personalului auxiliar dar această situație a dăinuit doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, respectiv 01. 01. 2005. ori, dispozitivul deciziei nr. 21/2008 este clar în sensul că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50%, inclusiv după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000. Interpretarea dispozitivul este în sensul că specialiștii IT au dreptul la acest spor deci dreptul lor subzistă, contrar susținerilor recurentului.
În consecință, recursul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr civilă.
2. Recursul declarat de reclamanți și intervenienți este întemeiat.
Astfel, prima instanță a acordat drepturile solicitate până la data de 01 martie 2009, arătându-se în considerente faptul că prin decizia nr. 76/30.03.2009 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus ca începând cu 01 martie 2009 reclamanții să beneficieze de spor.
Însă recurenții au depus la dosarul de recurs decizia nr. 83/09.04.2009 emisă de către Curtea de APEL GALAȚI prin care s-a anulat decizia nr. 76/30.03.2009 și s-a dispus ca, începând cu data de 01 martie 2009, personalul auxiliar de specialitate și conex caredeține hotărâri judecătorești executorii prin care se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare"sporului de 50% vor beneficia de acest spor.
Deci, decizia nr. 76/30.03.2009 nu mai produce nici un efect iar reclamanții și intervenienți recurenți nu dețin nici un titlu cu mențiunea "în continuare" sau "pentru viitor" pentru a se încadra în prev. Deciziei nr. 83/2009.
În consecință, dreptul la acordarea sporului solicitat subzistă și după data de 01 martie 2009 cu mențiunea că decizia nr. 83 fost emisă după data pronunțării sentinței de către prima instanță astfel că devin incidente prev. art. 305.pr. civilă.
Față de aceste considerente, în baza disp. Art. 312 alin. 1,2,3, pr. civilă, se va admite recursul declarat de către reclamanți și intervenienți și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că vor fi obligați pârâții la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective, calculat în raport de perioada lucrată de fiecare, de la data de 01.03.2007 și până la data intrării în vigoare a Legii unice de salarizare nr. 330/2009, prin acest act normativ fiind legiferată acordarea acestui spor.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -, A, A, I, CB., I CB., -, ,., A, și intervenienții, CB. prin moștenitor.
Modifică în parte sentința civilă nr.254/6.04.2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Obligă pe pârâți la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, calculat în raport de perioada lucrată de fiecare, de la 1.03.2007 și până la data intrării în vigoare a Legii 330/2009, către reclamanți și intervenienți.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./10.02.2010
Dact./9 ex/11.02.2010
FOND: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
