Pretentii civile. Speta. Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1241
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1276 din 05 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, în și ar al reclamanților, G, C -, și, toți prin ar -, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății, urmare a declinării competenței de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2479/05.03.2009 pronunțată în dosarul nr-. Se mai învederează că din partea recurentului-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, depune la dosar copii ale carnetelor de muncă privind pe intimații-reclamant și - și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților prezente, că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, modificarea în sentinței în sensul de a se constată că reclamantele și - nu beneficiază de sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50 % întrucât sunt funcționare publice, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă pe care le-a depus la dosar, iar pentru ceilalți reclamanți să se constate că acțiunea este prescrisă pentru perioada 01.01.2003 - 23.07.2004 și pe cale de consecință urmează a fi respinsă ca prescrisă, urmând a fi respins și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la sumele cuvenite reclamanților.
CURTEA:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe si înregistrata sub nr.4667/105 la data de 23.07.2007, reclamanții, G, C -, și - au chemat în judecată pe pârâții Statul R - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștiș i Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- sa se constate ca au fost si continua sa fie discriminați in raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care-și desfășoară activitatea în condiții de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, dar care pentru aceasta primesc sporuri salariale substanțiale, în timp ce magistraților statul a încetat să le mai acorde acest drept încă din anul 2003, astfel că au dreptul la despăgubiri constând în plata unui astfel de spor de 50% calculat la salariul de bază;
- obligarea pârâților la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși în raport cu funcționarii publici, la achitarea sumelor corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu data de 01.01.2003 și în continuare, atâta timp cât îndeplinesc funcția de magistrați, actualizarea sumelor rezultate prin aplicarea ratei inflației de la 01.01.2003 și până la momentul efectuării plății sumelor datorate, plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 alin.3 din nr.OG9/2000, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că prin art.50 din nr.OUG177/2000 Guvernul României a făcut neaplicabile prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, conform cărora magistrații beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază.
Au mai arătat reclamanții că prin neplata acestui drept salarial le-au fost prejudiciate grav interesele, creându-se și o situație de discriminare evidentă în raport cu celelalte categorii profesionale care au beneficiat și continuă să beneficieze de acest spor.
În plus, reclamanții au mai precizat că la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, condițiile de risc și suprasolicitare neschimbându-se, ci, dimpotrivă, acutizându-se odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, deoarece au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, la care se mai adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul la petiționare, au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale total nejustificate, dar care au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului.
La data de 09.08.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Public ) si nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat.
La rândul său, și pârâtul Parchetul de pe lângă a formulat întâmpinare prin care a invocat atât excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că soluționarea cauzei ar atrage competența judecătoriei, fiind o acțiune in pretenții, care se impune a fi timbrată la valoare, cât și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - iulie 2003, iar pe fond, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, deoarece susținerile reclamanților sunt profund eronate și pleacă de la o premisă greșită.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1276/5.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca fiind neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01 ianuarie 2003 - iulie 2003. De asemenea a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind neîntemeiată.
Pe fond, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în solidar, la plata către reclamanți, în funcție de data la care au început desfășurarea activității, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna ianuarie 2003, sume ce urmează a fi indexate în raport de indicele de inflație, începând cu luna ianuarie 2003 până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume conform nr.OG9/2000 modif. și complet. începând cu data pronunțării hotărârii - 05.10.2007 - și până la data efectuării plății. A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a instanței este neîntemeiată, deoarece acțiunea vizează plata unor drepturi salariale derivând din raporturi de muncă, în acest caz competența aparținând tribunalului, si nu judecătoriei, iar reclamanții pot formula în principiu acțiune în justiție privind plata drepturilor solicitate constând în majorările salariale solicitate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de către P, în numele său, pe cale de întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
Se observă, astfel, pe de o parte, că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților, neexistând raporturi de muncă între aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Public, care la rândul lui are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt astfel de ordonator.
Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, astfel de sume fiind alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
Neavând calitate procesuală pasivă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi nici chemat în garanție, astfel că această solicitare a Parchetului de pe lângă nu poate fi primită, urmând a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - iulie 2003 invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care în speță devin aplicabile dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958, cursul prescripției fiind întrerupt prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, această interpretare desprinzându-se din abrogarea disp. art.50 din nr.OUG177/2002 (care, la rândul său, a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996) prin nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a introdus sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate, respectiv starea permanentă de pericol în care magistrații trăiesc, frecventele amenințări, insulte și calomnii care le sunt adresate în timpul desfășurării activității și care le induc o solicitare neuropsihică cu consecințe de multe ori grave pe termen mediu și asupra sănătății.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum nr.OG83/2000 reprezintă o simplă ordonanță, iar domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, tribunalul constată încălcarea dispozițiilor art.114 din Constituție, în vigoare la acea dată.
Astfel, conform prevederilor art. 114 alin.1 din Constituția României în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul putea adopta o lege specială de reabilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
, art.72 alin.3 din Constituție precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin lege organică, iar la lit.h se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor judecătorești, Ministerului Public și Curții de Conturi.
Toate aceste aspecte trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, conform căruia actele normative se elaborează în funcția de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile nr.OG83/2000 vis-a-vis de art.47 din Legea nr.50/1996 încalcă dispozițiile constituționale amintite, dar și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului. La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea există și astăzi în aceeași formă.
Pe de altă parte, Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, Directiva cadru 89/391 prevăzând reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă și afirmând cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
De remarcat că toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele din acestea chiar au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
Prin urmare, pentru a elimina efectele de durată ale stresului, este necesar să se acționeze în mod adecvat în sensul evitării vătămărilor produse de stres.
Pe de altă parte, raportând efectele nr.OG9/2001, nr.OG64/2006, nr.OG10/2007 (prin care anumitor funcționari publici și demnitari le este acordat spor pentru risc profesional și suprasolicitare neuropsihică) la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată preferința unei anumite categorii a salariaților bugetari în acordarea sporului la care s-a făcut anterior referire, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale magistraților, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin "acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2003 și până la efectuarea plății, tribunalul a reținut că, pentru a curge astfel de dobânzi, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Or, exigibilitatea creanței a fost constatată prin prezenta hotărâre, astfel că de la momentul pronunțării acesteia - 05.10.2007 - reclamanții sunt îndreptățiți să primească dobânzile legale aferente sumelor reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că s-a încălcat competența materială a instanței, aceasta revenind judecătoriei, că pe fond reclamanții nu mai aveau dreptul la plata sporului de 50%, acesta fiind abrogat, că în mod eronat s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și că, de asemenea, eronat s-a dispus plata actualizată a drepturilor și aplicarea de dobânzi.
S-a susținut, de asemenea că numitele și nu au calitatea de magistrați, ci pe aceea de funcționari publici, competența de soluționare a cererii lor revenind secției de contencios administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va reține următoarele:
Referitor la reclamantele și curtea va constata că acestea au calitatea de funcționari publici și potrivit disp. Legii nr.188/1999 competența de soluționare a litigiilor privind drepturile salariale ale acestora aparțin secțiilor de contencios administrativ.
Prin urmare, curtea va disjunge judecarea cererii acestora, trimițând cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova Secția de contencios administrativ.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 23.07.2004, curtea va constata că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, pentru perioada 01.01.2003 - 23.07.2004 termenul de prescripție, de 3 ani, s-a împlinit.
Nu a intervenit nici un caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, așa cum, eronat a reținut tribunalul.
În ce privește dobânda legală potrivit art.2 din OG /2000 n cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Ori, în prezenta cauză, drepturile salariale nu sunt o obligație purtătoare de dobânzi, nici printr-o dispoziție legală, nici printr-una contractuală.
Astfel, daunele interese de care vorbește art.161 Codul muncii nu pot fi reprezentate de dobânda legală, ci numai de actualizarea rezultată din aplicarea indicelui de inflație.
Pentru aceste considerente, curtea va constata că în mod nelegal tribunalul a dispus și plata dobânzii legale pentru drepturile salariale restante.
Referitor la celelalte motive de recurs, curtea va consta că sunt nefondate.
Astfel, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă drepturi salariale, competența de soluționare aparținând secțiilor de litigii de muncă - tribunalul în primă instanță.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamanților.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% de la 23.07.2004 și în continuare, până la încetarea dreptului.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304 pct.9, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va odifica în parte sentința și rejudecând cauza va dispune următoarele: admite excepția necompetenței materiale privind pe intimații-reclamanți și, funcționari publici și disjunge judecarea cererii acestora, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova - Secția comercială și contencios adminitrativ II, admite excepția prescripției acțiunii pentru perioada 01.01.2003 - 23.07.2004 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă, respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la sumele cuvenite reclamanților.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1276 din 05 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, în și ar al reclamanților, G, C -, și, toți prin ar -, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3.
Modifică în parte sentința și rejudecând cauza dispune următoarele:
Admite excepția necompetenței materiale privind pe intimații-reclamanți și, funcționari publici și disjunge judecarea cererii acestora, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova - Secția comercială și contencios adminitrativ II.
Admite excepția prescripției acțiunii pentru perioada 01.01.2003 - 23.07.2004 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la sumele cuvenite reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red./.
3 ex./19.06.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data 24.06.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
CĂTRE:
Tribunalului Prahova - Secția comercială și contencios administrativ II.
Vă înaintăm alăturat dosarul acestei curți având nr- ce conține 37 file, întrucât prin decizia nr.1241 din 5 iunie 2009 s-a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1276 din 05 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, în și ar al reclamanților, G, C -, și, toți prin ar -, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, s-a modificat în parte sentința și rejudecând cauza s-a admis excepția necompetenței materiale privind pe intimatele-reclamante și, funcționari publici și s-a disjuns judecarea cererii acestora, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova - Secția comercială și contencios administrativ II.
Președinte Grefier
- - - -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Simona
