Pretentii civile. Speta. Decizia 1249/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1249/
Ședința publică din 28 august 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în M C,-,.B,.7, județul H, împotriva sentinței civile nr.580 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamantul-recurent a depus la dosar, prin serviciul registratură, decizia nr.- din 16.01.2004, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
De asemenea, se constată că pârâta-intimată - H - a formulat în scris note de ședință.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 20 martie 2008 la Tribunalul Harghita, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta -""- M C, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1400 RON, reprezentând valoarea unui salariu de bază din luna ianuarie 2008, relevând că a fost angajatul societății pârâte până la data de 31 ianuarie 2008 când s-a dispus încetarea contractului de muncă în baza prevederilor art.79 Codul muncii. Reclamantul a mai relevat că, începând cu data de 24 noiembrie 2003 s-a pensionat pentru limită de vârstă, însă a continuat să lucreze în cadrul societății pârâte până la 31 ianuarie 2008, context în care i se cuvine salariul de bază solicitat în temeiul prevederilor art.50 din Contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în conformitate cu prevederile art.283 Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani ce se calculează în speță de la data pensionării. Cu privire la fondul cauzei pârâta a învederat că reclamantul nu poate beneficia de plata a două salarii de bază, așa cum acesta susține prin acțiune, ci doar de plata unei singure indemnizații echivalente unui salariu de bază lunar, pe care acesta a și încasat-
Prin sentința civilă nr.580 din 9 aprilie 2008 Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei -""- M
Împotriva sentinței civile menționate, reclamantul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și admiterea cererii de chemare în judecată, conform solicitării.
În drept, reclamantul recurent s-a prevalat de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, în sensul celor ce urmează.
În cauză nu operează excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care a invocat prevederile art.16 lit.a din Decretul 167/1958 privitoare la întreruperea prescripției, prin recunoașterea chiar parțială a dreptului a cărui acțiune se prescrie, prin plata unei singure indemnizații echivalente unui salariu de bază lunar. Ca atare de la data acestei plăți începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care la data promovării acțiunii nu era împlinit în cauză.
Pe fondul pricinii, recurentul a relevat că la data pensionării sale din anul 2003, poziția angajatorului era ca dreptul la plata unui salariu existent la data pensionării, cuvenit potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, să se plătească la data pensionării efective, adică la data desfacerii contractului individual de muncă. În consecință, deși între timp atât conducerea societății cât și proprietarul acțiunilor societății s-au schimbat, totuși angajatorul, ca urmare a demisiei și desfacerii contractului individual de muncă, prin plata lichidării din luna ianuarie 2008, recunoaște pretențiile precum și poziția procesuală a reclamantului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. precum și din oficiu în limitele prev. de art.304 ind.1 din același cod, curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte până la data de 31 ianuarie 2008 când s-a procedata la încetarea contractului individual de muncă, conform art.79 Codul muncii. Începând cu data de 24 noiembrie 2003, reclamantul a beneficiat de prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, fiind pensionat pentru limită de vârstă, însă a continuat să lucreze în continuare în cadrul societății până la data de 31 ianuarie 2008. Conform art.50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2003, în vigoare la data pensionării reclamantului, salariații care se pensionau pentru limită de vârstă primeau o indemnizație egală cu un salariu de bază avut în luna pensionării. În plus, art.63 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte prevede că salariații ce se pensionează potrivit legislației în vigoare, beneficiază de un salariu de bază avut la data pensionării, suportată din fondurile angajatorului. În contextul menționat, la data încetării raportului de muncă dintre părți pârâta a achitat reclamantului suma de 1400 lei, reprezentând indemnizație egală cu salariul de bază avut în luna anterioară încetării contractului individual de muncă.
În raport de cele expuse, având în vedere prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, coroborat cu art.50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, reclamantul era îndreptățit să solicite pretențiile bănești față de angajator, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data pensionării. Având în vedere solicitarea reclamantului făcută doar în anul 2008, se conchide că prima instanță în mod legal și temeinic a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând acțiunea reclamantului.
Față de cele ce preced, recursul declarat de către reclamant se consideră nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul reclamantului G, domiciliat în M C,-,.B,.7, județul H, împotriva sentinței civile nr.580 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 august 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./16.09.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
