Pretentii civile. Speta. Decizia 1276/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1276/
Ședința publică din 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1186 din 28 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, și pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, în acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; recursul este motivat mi comunicat; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa; s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și reclamanți.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1186 din 28.07.2009, Tribunalul Galați - Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI și MINISTERUL D E JUSTIȚIE.
A obligat pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul de 50% din îndemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 11.03.2005, corespunzător perioadei lucrate, la zi.
A obligat pârâții ca și pentru viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în calcul și plata sporului de risc și suprasolicitare nervoasă în procent de 50% din îndemnizația de încadrare brută.
Sumele vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat și până la data executării efective a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1292/11.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției B, plata drepturilor salariale cu luarea în considerare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cu 50% din salariul brut, pe ultimii 3 ani anterior datei formulării acțiunii, reactualizate la data plății și pe viitor cuantumul salariului să fie calculat cu luarea în considerare a sporului de risc și suprasolicitare de 50%.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că acest spor, s-a acordat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, articol care a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Însă procedându-se astfel, au susținut reclamanții, că au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe, doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Au mai precizat reclamanții, că deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut, că succesiunea în timp a actelor normative, la care au făcut referire reclamanții prin acțiunea dedusă judecății, impune concluzia că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când urmare abrogării exprese prin OG nr. 83/2000, acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
Cauza a fost trimisa spre rejudecare numai in ceea ce-i privește pe reclamanții și, avându-se in vedere funcția ocupată de aceștia respectiv cea de asistenți judiciari.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Într-adevăr art.47 din legea nr. 50/1996 a fost abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, apreciem că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Instanța față de dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, va avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Având in vedere recomandarea Curții de APEL GALAȚI, de a se analiza separat situația reclamanților-asistenți judiciari de cea a magistraților, instanța retine ca asistenții judiciari au fost remunerați încă de la apariția instituției cu salariul unui judecător stagiar (Legea nr.92/1992 si Legea nr.50/1996) context in care aceștia sunt îndreptățiți a primi si sporurile de care beneficiază judecătorul stagiar.
Mai mult potrivit disp. Art.111 din Legea nr.303/2004, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile si incompatibilitățile judecătorilor si procurorilor se aplica si asistenților judiciari iar in conformitate cu art.55 aceștia fac parte din completele de judecata constituite pentru soluționarea conflictelor de munca si asigurărilor sociale.
Referitor la faptul ca instituția asistentului judiciar nu era înființată in anul 1996, instanța retine ca acest fapt nu are nicio relevanta juridica de natura a înlătura aplicarea unui text de lege considerat neabrogat, unei categorii care este remunerata prin aceeași lege de salarizare cu cea a magistraților fără ca in cuprinsul acestei legi să se prevadă in mod expres excluderea lor (asistenților judiciari) de la anumite sporuri.
In ce privește câmpul de aplicare al deciziei nr. XXI/2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, instanța retine ca prin soluționarea recursului in interesul legii s-a urmărit lămurirea unei probleme de drept respectiv aplicarea art.47 din Legea nr.56/1996 si dupa intrarea in vigoare a OG nr.83/2000, si nu excluderea sau includerea din categoria beneficiarilor acestui spor a asistenților judiciari ori a altor categorii profesionale salarizate prin aceasta lege (consilierii de probațiune). Am arătat că rațiunea pentru care consideram ca aplicabile prevederile art.47 din Legea nr.56/1996 si asistenților judiciari consta tocmai in faptul ca salarizarea acestora nu a fost realizata prin acte normative separate de cele prin care au fost salarizați magistrații, fiind practic asimilați magistraților in ceea ce privește drepturile salariale prin legile de salarizare ulterioare.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării și interpretării greșite a legii, critică prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL GALAȚIa invocat ca motiv de recurs decizia Curții Constituționale din 27.05.2009 prin care s-a statuat, în opinia recurentei, că deciziile date de Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate.
Pe de altă parte asistenții judiciari nu au beneficiat de acest spor.
Ordonanța Guvernului nr. 56/1997 care a completat Legea nr. 50/1996 prevedea că de acest spor beneficiau magistrații și executorii judecătorești. Astfel, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50 % la salariul de bază brut lunar.
Ulterior legea de aprobare a nr.OG 56/1997, Legea nr. 104/1999 dispunea la art. 421că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % la salariul de bază brut.
Conform art. 3 din OUG nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat.
Așa cum se observă, textul de lege nu prevede alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare pentru cele ce urmează;
Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară. Importantă este teza reținută în considerentele hotărârii nr. 21/2008 și aceasta constă în supraviețuirea art. 47 și după nr.OG 83/2000 ( norma de abrogare), supraviețuire ce se referă la perioada 2000-2008, la zi și până la modificarea cadrului legal avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la data pronunțării. Astfel, sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a continuat să existe și să fie datorat chiar dacă el nu a fost acordat și plătit.
Prin urmare, la data apariției OUG nr. 20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-a stabilit cu valoare de principiu că asistenții judiciari beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii conform Legii nr. 50/1996.
Făcând exercițiul deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că în anul 2002 asistenții judiciari dobândesc dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Era firesc ca legiuitorul să nu prevadă nimic de art. 47 din nr.OUG 20/2002 atât timp cât, din punct de vedere legal, la acel moment art. 47 nu mai exista, fiind abrogat expres prin nr.OG 83/2000.
De altfel, toate actele normative referitoare la categoria asistenților judiciari apărute pe perioada 2000-2008, ca, de altfel, toate actele normative referitoare la salarizarea magistraților, judecători, procurori, nu fac referire, și nici nu ar fi putut să o facă, la dreptul la spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, deoarece, așa cum am menționat mai sus, articolul 47 era abrogat expres și deci, legiuitorul considera acest drept ca inexistent.
Nu poate fi reținută teza conform căreia decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate produce efecte după pronunțarea deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale deoarece deciziile date în interesul legii sunt obligatorii și definitive, ele nu pot fi atacate la Curtea Constituțională. De altfel, în chiar cuprinsul considerentelor hotărârii Curtea Constituțională arată că aceste decizii date în interesul legii, după pronunțare, vor produce în continuare efecte. Faptul că practic Curtea Constituțională recomandă Înaltei Curți de Casație și Justiție să mai producă astfel de decizii în interesul legii aceasta nu echivalează cu lipsirea de efecte juridice a celor două decizii date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 21 și 46/2008.
Ca urmare, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, constatată abia în anul 2008, situația atipică creată, obligă instanța de judecată să considere acest drept permanent în vigoare pentru perioada 2000-2008. Prin nr.OUG 20/2002 asistenții judiciari au dobândit acest drept, iar ulterior legiuitorul nu l-a abrogat în mod expres sau implicit, nefăcând referiri la el.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, apreciind soluția primei instanțe pe deplin justificată.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1186 din 28 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./11.12.2009
Tehnored.
7 exp./18.12.2009
Com. 5 exp./21.12.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecători - -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
