Pretentii civile. Speta. Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1299
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul in B,-, sect.5, Ministerul Economiei Și Finanțelor -prin cu sediul în P,-, județul P și intervenienta - domiciliată în P, str.- -,.34R 1,.8, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1262 pronunțată la 17 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G, C, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel cu sediul în P,-, județul P și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediile în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr.1883/105/25.03.2008, reclamantele, G, C, au chemat în judecată pe pârâții Statul R - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții în solidar, la plata sporului pentru risc și suprasolicitare în procent de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu 01.01.2003 și în continuare, actualizarea sumelor existente din calcularea sporului de 50% la salariul de bază prin aplicarea ratei de inflație de la 01.01.2003 până în momentul efectuării plății sumelor datorate precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază pentru risc și suprasolicitare neuropsihica de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Au mai precizat reclamantele că, ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Totodată, pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Au mai susținut reclamantele că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihica, că acestea nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.242 al. ultim pr. civ. reclamantele au solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei de la dezbateri.
In raport de susținerile reclamantelor, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat în baza art.115-118 pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-26.03.2005.
Totodată, a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantelor, să fie adoptat un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
In subsidiar, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, ca inadmisibilă.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, a formulat în baza acelorași texte de lege, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite. Printre acestea figurează și Ministerul Public.
La termenul de judecata din data de 15.04.2008, tribunalul a respins ca inadmisibila cererea de intervenție formulată de numita -, întrucât din cuprinsul cererii nu a rezultat că aceasta este salariată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și colegă cu reclamantele, nu a rezultat în ce condiții a formulat aceste pretenții ca și reclamantele, mai ales că din conținutul cererii de intervenție în interes propriu, nu a rezultat în ce calitate a formulat cererea, lipsind chiar motivele de fapt și de drept.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1262 din 17 aprilie 2008, respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003-26.03.2005 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, a admis acțiunea formulata de reclamanți, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în solidar, să plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% lunar, calculat la salariul de bază - începând cu 01.01.2003 la zi și în continuare până la încetarea calității de personal auxiliar, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, calculat de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munca ale reclamanților.
fost obligat pârâtul - chemat în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor, să adopte proiectul de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 în care să fie inclusă alocarea sumelor sus-menționate și să se dispună virarea acestora către pârâții debitori.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în interes propriu a numitei -, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit disp.art.137 al.1 pr.civ. trebuie a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond și a celor de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, s-a reținut de către instanță că acțiunea reclamantelor nu este prescrisa deoarece, chiar dacă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat este de 3 ani conform Decretului nr.167/1958 cât și de art.283 al.1 lit.c C-muncii, cauza de față este întemeiată pe principiul nediscriminării, devenind aplicabile dispozițiile art.16 din 167/1958, cursul prescripției fiind întrerupt prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrise, astfel ca această excepție a fost respinsa.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF invocată de acesta prin DGFP P, tribunalul a respins-o deoarece, deși acest pârât nu are atribuții directe de plată către salariații altor instituții, elaborează proiectul bugetului de stat și alocă fondurile necesare funcționării celorlalte instituții.
Pe cale de consecință, a fost admisă și cererea de chemare în garanție a MEF formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata, s-a introdus sporul de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc și suprasolicitare nervoasă, avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate, text de lege ce a fost abrogat prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Or, OG 83/2000 a reprezentat un act normativ ordinar, iar domeniul drepturilor de salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organica, astfel încât s-a constatat încălcarea dispozițiilor art.107 al.3 din Constituție, în vigoare la acea dată.
Conform prev.art.107 al.3 din Constituția României în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul putea adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
De altfel, art.72 al.3 din Constituție, precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin lege organică, iar la litera h se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Toate aceste aspecte trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa care stipulează că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile OG 83/2000 rap.la art.47, încalcă dispozițiile constituționale, dar și art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece, măsura adoptată printr-o ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului, la stabilirea căruia s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea există și astăzi, în aceeași formă.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime în muncă cu privire la care ICCJ, prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a respins recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.33 al.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 al.1 din OUG 160/2000, se interpretează în sensul că " judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar, sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege."
Comisia Europeana a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Astfel, Directiva cadru nr.89/291 cuprinde reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă, toate statele membre implementând această directivă în legislația proprie, iar unele din acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
In completare cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată a stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați, trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
De altfel, și dispozițiile art.155, 165, 236, 239 si 241 pct.1 lit.d din muncii, prevăd obligativitatea acordării sporurilor de către angajator.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B și - criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite. Printre acestea figurează și Ministerul Public.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a considerat că instanța de fond a adăugat la legea de salarizare a personalului auxiliar dispunând plata pentru viitor a sporului de risc și suprasolicitare.
A mai arătat același recurent că, prin decizia 21 din 10 martie 2008, ICCJ - Secțiile Unite a constatat că art. 47 din L 50/1996 se aplică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, astfel încât recurentul a înțeles să critice acordarea pe viitor a acestui spor precum și actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație de către prima instanță, atâta timp cât recurentul nu se găsește în culpă procesuală.
De asemenea, recurentul a învederat că obligația înscrierii acestor drepturi în cărțile de mună ale reclamanților nu se poate executa deoarece categoria sporurilor solicitate de reclamanți nu se include în acelea care se înscriu în cărțile de muncă în baza art. 11 alin. 2 din Decretul 92/1976.
Reclamanta - a solicitat admiterea cererii sale de intervenție în interes propriu deoarece a fost personal auxiliar, respectiv prim grefier la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești până la data de 1 ianuarie 2006 când s-a pensionat și solicită aceleași pretenții ca și reclamantele.
În recurs au fost depuse la dosar acte, note de ședință, concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs formulate de pârâții MEF și Ministerul Public sunt întemeiate în timp ce motivele invocate de intervenienta - nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite. Printre acestea figurează și Ministerul Public, astfel încât urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să modifice în parte sentința în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ acțiunea reclamantelor trebuie respinsă cu privire la perioada prescrisă invocată prin excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de acest pârât la instanța de fond, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat fiind de 3 ani conform Decretului nr.167/1958, iar cursul prescripției nu este întrerupt prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrise în cazul de speță pentru că s-a emis și o decizie în interesul legii tocmai pentru faptul că acest drept nu era recunoscut.
De altfel decizia 21/2008 prevede că L 50/1996 se aplică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, astfel încât acordarea pe viitor a acestui spor este temeinică și legală.
Actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație de către prima instanță este corectă atâta timp cât creditorii nu erau în culpă și nu pot fi prejudiciați prin devalorizarea drepturilor lor bănești datorită inflației, iar, pe de altă parte, legea ocrotește creditorul și nu debitorul.
Așa fiind, urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-25.03.2005 și să respingă acțiunea față de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Ministerul Public pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește recursul intervenientei -, Curtea constată că, chiar dacă cererea sa de intervenție ar fi fost admisă în principiu, ea nu este admisibilă pe fond, întrucât pentru perioada 1.01.2003-25.03.2005, acțiunea sa este prescrisă iar pentru restul perioadei până la ieșirea la pensie, acțiunea sa fusese deja admisă într-un alt dosar -.
Urmează să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul in B,-, sect.5, Ministerul Economiei Și Finanțelor -prin cu sediul în P,-, județul P și intervenienta - domiciliată în P, str.- -,.34R 1,.8, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1262 pronunțată la 17 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G, C, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediile în P,-, județul
Modifică în parte sentința și pe fond admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție față de acesta ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-25.03.2005 față de ceilalți pârâți și respinge acțiunea pe această perioada ca prescrisă față de acestea.
Respinge ca nefondat recursul intervenientei - Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Simona
- - - - - - -
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
3 ex./9.06.2009
f- Tribunalul Prahova GREFIER,
; -
operator date cu caracter personal fiind în co se semnează de
,nr.notificare 3120 Grefier șef secție
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Simona
