Pretentii civile. Speta. Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.1299
Ședința publică de la 19.11. 2009
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de pârâții Curtea de Apel Galați cu sediul în G,- și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 216 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamanta cu domiciliul la sediul Curții de Apel Galați, intimații pârâți Guvernul României cu sediul în B, sector 1,-, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,- - 3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns intimata, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-au depus la dosar note scrise din partea intimatului Ministrul Justiției și Libertăților, în cauză a fost formulată cerere de abținere de către grefier, care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din 19.11.2009, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata arată că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar Decizia Curții Constituționale nr.1325/2008 a stabilit că sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale doar în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
În speță s-a înțeles greșit textul de lege, pentru că instanța de fond nu a anulat și nu a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege - ci în baza dispozițiilor discriminatorii invocate prin acțiune, a considerat îndreptățită cererea subsemnatei.
Solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 216/13.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007.
S-a respins acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și Guvernului României pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-au respins ca nefondate excepțiile privind competența instanței și excepția inadmisibilității.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulata si înregistrata cu nr. 123/121/14.01.2008, reclamanta a solicitat obligarea paraților Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție la plata drepturilor salariale reprezentând indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 conform art.1 alin.1 din OG.10/2007 în 3 etape:
-cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2% începând cu luna aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007;
-cu 11% începând cu data de 01.10.2007 fata de nivelul din luna septembrie 2007 si in continuare pana la încetarea discriminării.
In cauza a fost citat pentru opozabilitate și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A solicitat reclamanta ca aceste drepturi salariale să fie actualizate funcție de indicele până la data achitării integrale a sumelor datorate.
In motivarea acțiunii privind acordarea de creșteri salariale reprezentând indexările acordate in conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 și în continuare până la încetarea discriminării reclamanta a arătat următoarele:
In anul 2007 Guvernul României a acordat următoarele indexări:
- Ordonanța nr.10/31. O 1.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.-;
- Ordonanța nr.6124.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici;
- Ordonanța nr.8124.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din alte unități din justiție;
- Ordonanța nr.11131.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ;
- Ordonanța nr.16/31.1 0.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.95/2004;
- Ordonanța nr.27/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi;
- Legea nr.-.07.2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.- privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Aceste acte normative prevăd creșteri salariale cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și 11% de la 01.10.2007 (în 3 tranșe) pentru întreg personalul din sectorul bugetar, cu excepția magistraților și personalului auxiliar din sistemul judiciar.
Prin urmare, prin excluderea acestei categorii de la creșterile salariale mai sus menționate s-a creat un caz de discriminare iar discriminarea astfel creată se constituie în prejudiciu creat, actual și viitor pentru aceste categorii.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivându-și in esență opinia pe următoarele:
- nu pot fi acordate, considera paratul întrucât aceasta categorie profesionala a beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006 cat si in anul 2007-respectiv prin nr.OG8/2007 si 247/2007, iar reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar si nici din categoria personalului care ocupa funcții de demnitate iar modificarea unor atare acte normative este inadmisibilă.
Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive având în vedere inexistenta unui raport juridic de muncă între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece conform art.27 și art.16-20 din OG 137/2000 CNCD nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât ci doar în calitate de observator și în vederea stabilirii caracterului discriminatoriu-citarea acestuia fiind obligatorie.
Analizând cererile reclamantei si susținerile pârâților din întâmpinări precum și actele dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Galați este salarizată pentru munca prestată de către acesta, în calitate de angajator.
Cererea reclamantei este formulată în baza OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu și nu în baza unor texte legale în vigoare la acest moment. Reclamanta susține că a fost discriminată de legiuitor prin diferite reglementări legale.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conform art.27 și art.16-20 din OG 137/2000 CNCD nu poate fi chemat în judecata în calitate de pârât ci doar în calitate de observator și în vederea stabilirii caracterului discriminatoriu-citarea acestuia fiind obligatorie în calitate de expert și instituție abilitată sens în care are calitate procesuală pasivă deoarece este participant în procesul civil.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă categoriei din care face parte reclamanta, trebuie găsit criteriul și rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu putem determina sfera persoanelor cărora li se aplica respectiva reglementare și găsind sfera persoanelor putem constata mai apoi dacă anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. sunt sau nu justificat excluse și dacă sunt excluse trebuie analizat în final cauza excluderii și utilitatea acestei excluderi.
Pentru aceste considerente excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale au fost respinse ca nefondate.
A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale a Guvernului României pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare (Legea nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare), Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii (hotărâri și ordonanțe), în condițiile stabilite de art.102 coroborat cu art.108 din Constituția României, republicată.
Prin urmare, acest organ colegial, fără personalitate juridică, care este alcătuit din Primul-Ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin legea organică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios-administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe cale le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale menționate anterior și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare; acordând acestui organ al administrației de stat dreptul de a adopta acte administrative, implicit legea îi acordă și capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât, dar numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită, în condițiile stabilite de Constituție și de Legea nr. 554/2004, controlul legalității actelor sale.
In ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Printr-o o serie de acte normative (de exemplu: G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art.19 din G nr.10/2007); personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art.1 din G nr.11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art.1 din G nr.16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct.5 din Legea nr.232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art.1 pct.3 din G nr.23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art.1 din G nr.20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art.29 - 32 din Legea nr.24/2000 și potrivit art.6 din Legea nr.52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea indexărilor anuale: pentru contracararea efectelor creșterii prețurilor de consum și a inflației.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față de aceleași prestații în muncă, remunerată pentru unii într-o monedă nedevalorizată și remunerată pentru alții în monedă devalorizată.
De asemenea, conform principiilor cuprinse în art.154 din Codul muncii, este inadmisibilă crearea a două sisteme de salarizare: una în monedă devalorizată, alta în monedă cu valoare ajustată în raport cu inflația.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, iar plata salariilor bugetare se face în aceeași monedă.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unor sporuri sau adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din G nr.137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art.1 din nr.OG10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Reclamanta a mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul muncii.
drepturilor salariale este aplicabilă la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege și în baza căreia se stabilește cuantumul salariilor de bază a petentei.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, pentru următoarele motive:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
A solicitat să se constate că prin nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007. legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 în trepte prin majorarea coeficienților începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și respectiv 1 octombrie 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale. Astfel, prin sentința criticată au fost acordate alte drepturi decât cele stabilite prin lege fiind încălcat principiul separației puterilor în stat.
Analiza unui tratament discriminatoriu instituit pe dispoziții legale aparține altor organe, nici chiar Curtea Constituțională nu este legiuitor pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unor alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia.
- instanța a realizat o interpretare greșită a legii;
A arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi iar nu la examinarea soluțiilor alese de către legiuitor.
Curtea Constituțională s-a exprimat constant în sensul că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite iar, în speță, nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între situația personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care beneficiază de majorări salariale în temeiul nr.OG10/2007.
Reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale astfel încât nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Pentru motivele arătate recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta Curtea de Apel Galați considerând că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea disp. nr.OG 8/2007.
Intimata - reclamantă nu s-au prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare în proces.
Examinând recursurile astfel declarate, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Cauza pe care intimata - reclamantă și-a întemeiat acțiunea o reprezintă situația de discriminare invocată față de personalul din sectorul bugetar pentru care s-au prevăzut creșteri ale veniturilor, urmare a indexării salariilor raportat la evoluția indicelui de inflație.
În primul rând este de menționat faptul că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se realizează pe baza unor dispoziții speciale cuprinse în nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate inclusiv în ceea ce privește dreptul la un salariu egal pentru munca egală și la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, însă exercitarea unui atare drept privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 2 al.3 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, sunt discriminatorii acele practici, criterii sau prevederi care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane,în afara cazuluiîn care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, prevederile pe care intimata - reclamantă le consideră ca fiind discriminatorii sunt cele înscrise în OG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000.
OUG nr. 24/2000 privește sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, respectiv personalul angajat în funcții de conducere sau de execuție pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii, cuprinse în anexele I-VI.
Prin dispozițiile art.1 din nr.OG 10/2007, s-a prevăzut majorarea salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și cel care ocupă funcții de demnitate publică în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și c) cu 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
O asemenea măsură a fost justificată, prin nota de fundamentare, de realizarea unei administrații performante care să contribuie eficient la realizarea obiectivelor din programul de guvernare și stimularea personalului contractual din sectorul bugetar în vederea creșterii performanței în activitatea cu publicul.
Ceea ce nu a observat prima instanță este faptul căși pentru categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul căruia fac parte intimata- reclamantă, au fost prevăzute prin dispozițiile art. 3 al.4 din nr.OG8/2007 o majorare a coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază prevăzută la lit. A din anexa nr.1a pentru perioada ianuarie - 31 martie 2007, la lit. A din anexa nr.1b pentru perioada 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și la lit.A din anexa nr.1c de la 1 octombrie 2007.
Rezultă astfel că măsuri de majorare a drepturilor salarialeau fost luate în cursul anului 2007 și pentru categoria personalului auxiliar de specialitate în baza legii speciale de salarizare, situație în care nu mai poate fi reținută existența unei situații de discriminare față de celelalte categorii de personal din sectorul bugetar.
Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Din nota de fundamentare la OG nr.8/2007 rezultă că s-au avut în vedere inclusiv majorarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe în trei etape în scopul menținerii inflației în limitele prognozate, cheltuielile de personal înscriindu-se în prevederile bugetare pe anul 2007.
Rezultă, așadar, că nu există întrunită condiția existenței unei situații discriminatorii care ar dezavantaja anumite persoane față de alte persoane după criterii care să aibă drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală și la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În consecință, soluția primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, caz de modificare dintre cele prevăzute de art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că discriminarea se bazează pe diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații omoloage și care nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Ori, în speță în condițiile existenței unei modalități speciale de reglementare a majorărilor salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din care fac parte și intimata - reclamantă, intervenite în scopul contracarării efectelor inflației și menținerii acesteia între limitele prognozate, nu s-a creat o stare de discriminare întemeiată pe o diferență de tratament față de situația personalului contractual din sectorul bugetar.
În consecință, și pentru celelalte capete de cerere formulate în proces având caracter subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 216 din 13.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții Curtea de Apel Galați cu sediul în G,- și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 216 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.216/13.02.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./15.12.2009
Dact./8 ex/21.12.2009 FOND: -M- Asis.jud.-
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Virginia Filipescu, Romeo Jirlăeanu
