Pretentii civile. Speta. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 13/2008
Ședința publică din 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Truță
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr. 1091/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reclamantul intimat a depus la dosar prin registratură întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul intimat pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de către reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând 3% din salariul de bază brut lunar cu titlu de indemnizație de ședință, sumă care se solicită de către reclamant a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 1.01.1998 și până la data plății efective. Se mai solicită de către reclamant obligarea pârâtului parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamant faptul că a avut calitatea de procuror și a funcționat în această calitate profesională în cadrul Secției Judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, ca procuror de ședință. Se mai susține de către reclamant că nu i-au fost plătite drepturile bănești solicitate, în condițiile în care rezultă cu claritate media lunară a participărilor procurorilor la ședințele de judecată, conform adresei emisă în acest sens.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei - fila 35, solicită respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată, invocând de asemenea excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și excepția necompetenței materiale a instanței de judecată privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului.
Se arată de către pârât faptul că este imposibil de determinat dacă reclamantul, nefiind suspendat, ar fi participat la ședințele de judecată și ar fi beneficiat de sporul de 3%, apreciindu-se astfel că nu se justifică solicitarea reclamantului privind plata sporului salarial.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, acesta având calitatea de pârât, deși legal citat conform normelor procedurale incidente, nu a depus la dosarul cauzei civile dedusă spre competentă și legală soluționare, întâmpinare, văzând cererile și susținerile reclamantului, astfel cuprinse în acțiunea introductivă.
Prin sentința civilă nr.1091/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, precum și excepția necompetenței materiale a instanței de judecată privind obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și ca urmare a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă să vireze pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamant, a drepturilor bănești cuvenite acestuia, pentru perioada 1.01.1998 - 1.11.2000, reprezentând 3% din indemnizația de bază brută lunară, corespondent fiecărei ședințe de judecată și a mediei lunare a participărilor procurorilor la ședințele de judecată, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantului, conform hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de procuror în cadrul secției judiciare a pârâtului de ordin 2 și că pentru perioada în care acesta a fost suspendat din funcție i s-au achitat drepturile bănești, mai puțin drepturile procentuale cuvenite și raportate la salariul de bază brut, justificat de faptul că ar fi imposibil de stabilit și determinat dacă reclamantul ar fi participat la ședințele de judecată dacă ar fi prestat activitate.
S-a apreciat că reclamantul nu poate fi lipsit de plata acestei indemnizații, aceasta și în recunoașterea principiului reparatoriu, real și efectiv, întrucât măsura unilaterală și greșită a suspendării raportului de serviciu a fost desființată definitiv prin hotărârea de achitare, respectiv decizia penală nr.504/30.10.2006 a din dosar nr-.
S-a mai avut în vedere faptul că anterior suspendării, reclamantul a întrunit cerințele de calitate și operativitate stabilite de art.9 din Legea nr.50/1996, obținând la evaluarea profesională calificativul "foarte bine".
În drept s-au reținut dispozițiile art.37-40, 52 alin.2, 155, 269 din Legea nr.53/2003, coroborate cu art.62 alin.2 din Legea nr.303/2004 (art.63 alin.2), art.4, 16 și 20 din Constituția României, art.292 - 293 din Legea nr.53/2003, art.7 și 14 din CEDO, Convenția 100/1951 și Convenția 95/1999.
În baza art.137 Cod pr.civilă s-a respins excepțiile invocate de pârâtul 1, respectiv cea a necompetenței materiale prin prisma prevederilor Decretului - Lege nr.92/1976, a Legii nr.130/1999 și a Ordinului nr.747/1999, întrucât efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă este justificată pentru corecta și completa evidențiere a evoluției profesionale a reclamantului sub toate aspectele.
Mai mult, s-a reținut că s-a solicitat obligarea pârâtului de ordin 2 la efectuarea acestor mențiuni iar excepția necompetenței materiale fost invocată de celălalt pârât,nefiind însușită de pârâtul 2, așa încât, s-a apreciat că și sub acest aspect excepția este neîntemeiată.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost respinsă prin prisma dispozițiilor Decretului 167/1958, art.7 alin. 1 apreciindu-se că pe perioada suspendării din funcție, dreptul de a-și manifesta interesul procesual a fost de asemenea suspendat, acesta începând din nou să curgă, după pronunțarea deciziei de achitare reclamantului.
În drept s-au mai menționat disp. art.1084 - 1086 și art. 161 al.4 din Legea 53/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J:B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii.
În expunerea de motive, critică greșita respingere a excepției necompetenței materiale a instanței de fond prin prisma art. 8 din Decretul 92/1976, care stabilește în competența judecătoriei plângerile privind verificările carnetului de muncă.
Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune prin prisma disp. artr.3 al.1 din Decretul 167/1958, față de împrejurarea că dreptul reclamantului nu era suspendat și el putea fi exercitat.
Pe fond invocă faptul că art. 9 din Legea 50/1996, referitor la sporul de ședință a fost abrogat prin apariția OG83/2000.
La momentul la care a fost în vigoare acest spor s-a acordat pentru fiecare ședință de judecată la care s-a participatefectiv.
Acordarea sporului în situația de față nu are un caracter cert, întrucât chiar și în situația în care n-ar fi fost suspendat din funcție nu există certitudinea că reclamantul ar fi participat la ședințele de judecată, cu atât mai mult cu cât acordarea sporului în discuție era condiționată de respectarea criteriilor de calitate și operativitate stabilite de Ministerul Justiției.
Deci se susține că este imposibil de determinat dacă reclamantul, nefiind suspendat, ar fi participat la ședințele de judecată cu respectarea criteriilor amintite și ar fi putut beneficia de sporul de 3 %.
Faptul că anterior suspendării, reclamantul a făcut parte din Secția Judiciară nu îl îndreptățește automat la obținerea sporului pentru participarea în ședințe de judecată, câtă vreme în lipsa sa ceilalți procurori au participat în ședințe de judecată și au beneficiat de spor. În mod corespunzător, procurorii secției judiciare nu beneficiau de spor pe perioada concediilor.
Mai susține că a fost obligată la executarea unei obligații imposibile dată de faptul că recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială ( legea 486/2006, Legea 500/2002), iar plata unor drepturi pretinse actualizate cu rata inflației nu se justifică și nu este întemeiată.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 3, 4 și 9 și 3041cod pr. civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA a solicitat admiterea recursului de față, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cât și a excepțiilor invocate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3041cod pr. civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 cod pr. civilă, raportat la art. 81 din Legea 168/1999, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Potrivit art. 137 (1) cod pr. civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricini".
Astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, cât și cea a prescrierii dreptului material la acțiune, acestea au fost soluționate corect de instanța de fond.
În privința primei excepții este a se reține că într-adevăr potrivit art. 8 alin (3) din Decretul 92/1976, competența soluționării cererilor privind rectificările înscrierilor din carnetul de muncă aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care urmează să facă înscrierile, numai că din petitul acțiunii introductive de instanță rezultă că acest capăt de cerere este accesoriu celui referitor la plata sporului de ședință și o consecință a acestuia, astfel încât atâta vreme cât capătul principal de cerere este de competența tribunalului în primă instanță, și capătul subsecvent, accesoriu, urmează soarta principalului, inclusiv în ceea ce privește competența de soluționare.
Mai mult decât atât, cum corect a reținut instanța de fond, eventuala admitere a acestui capăt de cerere vizează în principal pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și nu recurentul, care nu are nici un fel de atribuții în privința rectificărilor din carnetul de muncă și față de care, în consecință, susținerea excepției este lipsită de interes.
Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune se constată că și acesta a fost corect soluționat de instanța de fond având în vedere că și acest spor de 3 % reprezintă un drept salarial care a fost și el suspendat alături de celelalte drepturi bănești pe toată perioada suspendării din funcție a reclamantului intimat, fiind fără suport legal susținerea recurentului în sensul că acest drept ar fi putut fi exercitat în toată această perioadă, în cauză fiind astfel incidente dips. art. 13 din Decretul 167/1958 și nu prevederile art. 3 alin. 1 din același act normativ.
Pe fondul cauzei recursul se privește a fi fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 din Legea 50/1996 modificată prin Ordonanța 9/28.07.1997 "magistrații beneficiază de o indemnizație de ședință de 3 % din salariul de bază brut pentru fiecare ședință de judecată, dacă sunt respectate criteriile de calitate și de operativitate stabilite de ministrul justiției cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii".
Acest articol a fost abrogat prin apariția OG83/2000.
La momentul la care s-a acordat acest spor, respectiv pentru perioada solicitată 1.01.1998 - 1.11.2000, reclamantul intimat era suspendat din funcție. Este adevărat că ulterior, ca urmare a soluției de achitare pronunțată prin decizia penală nr. 504/30.10.2006 de J:, reclamantul a fost repus în drepturi, însă în ceea ce privește acordarea acestui spor situația diferă, având în vedere anumite considerații de fapt și de drept care schimbă caracterul de " măsură reparatorie" apreciat ca atare de instanța de fond.
Astfel, sporul de 3 % a avut caracter temporar și s-a acordat pentru fiecare ședință de judecată magistraților care au participat efectiv în cadrul acestora.
Mai mult decât atât, acordarea sporului era condiționată de respectarea criteriilor de calitate și operativitate stabilite de ministrul justiției.
În această situație, nu se poate susține justețea pretențiilor reclamantului în lipsa participării reale la ședințele de judecată, întrucât chiar dacă ar fi existat nu se poate demonstra cu certitudine că acest spor i-ar fi fost acordat dacă criteriile de calitate și operativitate n-ar fi fost întrunite.
În plus, este adevărat că anterior suspendării reclamantul a făcut parte din Secția Judiciară a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, însă acest fapt nu îl îndreptățește implicit la acordarea sporului, deoarece nu există certitudinea că dacă ar fi continuat să funcționeze și nu ar fi fost suspendat ar fi fost menținut în această structură.
nu se cunoaște frecvența cu care intimatul ar fi putut participa în ședințele de judecată, având în vedere că și alți procurori desfășurau astfel de activități.
Deci este imposibil de stabilit pentru situația în care reclamantul - intimat nu ar fi fost suspendat, dacă ar fi participat la ședințele de judecată și dacă ar fi întrunit criteriile prev. de art. 9.
Față de aceste aspecte, Curtea va admite recursul de față, va modifica în parte sentința atacată în recursul respingerii acțiunii reclamantului.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr. 1091/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Trehnored. 3 ex. 11.02.2008
Jud. fodn.,.
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Elena Truță
