Pretentii civile. Speta. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1302/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1234 din 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În temeiul art. 32 Cod procedură civilă, instanța dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 84/CR din 28.05.2009 prin care a fost admisă declarația de abținere formulată de grefierul.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1234 din 12 iun ie 2008, Tribunalul Mureș a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, și drept consecință, a obligat în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând un procent de 5% din salariile de bază ale fiecărui reclamant, pe toată durata în care reclamanții au desfășurat efectiv activitatea la una dintre instanțele din raza Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, începând cu data de 01.03.2005 și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare; a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților, vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei despăgubiri reprezentând diferențe de drepturi salariale neacordate și până la data executării efective a hotărârii; a obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor bănești.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au declarat recurs Ministerul Justiției, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat instanței modificarea hotărârii atacate și, drept consecință, respingerea ca nefondată a pretențiilor reclamanților.
Pârâtul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, precum și cel prevăzut de pct. 9 aceluiași articol.
În considerentele recursului s-a arătat că, instanța de fond a dat o hotărâre care depășește cadrul legal în materia drepturilor salariale a reclamanților.
Pârâta a subliniat faptul că reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, susținând că sunt discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale, în condițiile în care, aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională. (Decizia nr. 1325 din 4 decembrie 2008).
Pârâta a considerat că hotărârea instanței de fond este dată și cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru că în cauză nu poate fi vorba de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul DNA și DIICOT.
În mod expres a subliniat faptul că poate exista discriminare doar în condițiile în care există o situație identică între cele două categorii profesionale, ceea ce nu se regăsește în cazul de față.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat, la rândul său, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, în principal, ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar, ca nefondată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat că pentru a putea avea calitate procesuală pasivă în cauză ar fi trebuit să existe un raport juridic între reclamanți și pârât, ceea ce în realitate nu există. Faptul că ordonatorul principal de credite, în speță, ministerul justiției nu a acordat drepturile salariale pe care le pretind reclamanții, nu conferă celorlalți pârâți nici o garanție din partea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru sumele de bani ce ar trebui să le plătească, sume izvorând din raporturi de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției ( art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară).
Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat faptul că actul normativ care reglementează salarizarea reclamanților din prezenta speță este nr.OG 27/2006.
Susținerile reclamanților însușite de instanța de fond, în sensul că există un nivel de salarizare diferit și că acesta are un caracter discriminatoriu, sunt neîntemeiate, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit cărora "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
În fine, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mai nvocat faptul că dispozițiile nr.OG 137/2000, au fost declarate neconstituționale prin decizia 818/2008 din 16.07.2008.
Recursurile au fost trimise spre competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă, în urma pronunțării Deciziei nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008, competența de soluționare a recursurilor a revenit Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile formulate de Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice M sunt fondate.
În susținerea cererilor de chemare în judecată reclamanții au invocat în primul rând faptul că sunt discriminați față de procurorii încadrați la DNA și DIICOT, precum și față de personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestor două instituții.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000. Așa cum corect au subliniat pârâții, aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin. 1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, dar și prin decizia nr. 818/2008 ale Curții Constituționale, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data declarării neconstituționale, dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Cu toate acestea, instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu a deciziei Curții Constituționale a admis cererea reclamanților, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Ca urmare, fără a mai fi necesar verificarea și celorlalte motive de nelegalitate invocate de pârâți, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod penal, va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a cererii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1234 din 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții,.
Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor invocate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./25.06.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
