Pretentii civile. Speta. Decizia 1326/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1326
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1363 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, în propriu, cât și în calitate de reprezentantă a reclamanților, G, -, G G, G, G, A, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat din Baroul Prahova, pentru intimații-reclamanți avocat din Baroul Prahova în substituirea domanei avocat, potrivit delegației de substituire nr.2/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare, împuternicirea avocațială nr.29/28.06.2008 emisă de Cabinet de avocatură din Baroul Prahova și delegația de substituire a doamnei avocat nr.2/2008.
Curtea înmânează recurentei-pârâte SC "" SA un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar depune la dosar adresele - Membru Grup înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr.47, 48/05.02.2008, înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului intimaților-reclamanți și declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimaților-reclamanți. Învederează că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că a luat cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Învederează că în cauză s-a întocmit o expertiză, însă expertul a calculat sumele ținând cont de salariu mediu brut, ci nu de salariu mediu pe societate, motiv pentru care solicită înlăturarea acestei probe.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți avocat solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul întâmpinării, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
Învederează că noțiunea de salariu de bază este o noțiune tehnică, lipsită de eficiență juridică, negocierea fiind cea ce-i conferă calitatea de a produce efecte juridice, situație prevăzută în mod expres de art.168 din Contractul colectiv de muncă. Lipsa negocierii nu se poate repercuta asupra angajatului, în avantajul angajatorului, mai ales când acesta recunoaște prin adresa nr.831/2008, să suma respectivă este o eventuală ofertă în cazul negocierii, iar modul de calcul reprezintă de fapt o modalitate de stabilire a venitului mediu pe angajat, în calcul intrând toți angajații, și cei în concedii medicale și cei cu întrerupere pentru creștere copii, nu o medie a salariilor, ca valoare a contraprestației muncii depuse de salariat conform art.154 Codul muncii.
A admite oferta angajatorului, mai mică decât salariu mediu brut negociat, înseamnă a încălca drepturile angajatului, lipsa negocierii fiind imputabilă conducerii și nu salariatului, raportul de muncă fiind guvernat de lege, care stabilește drepturi și obligații, nepermițând încălcarea dreptului la negociere.
Expertiza efectuată în cauză precizează în mod expres ce trebuie reținut ca drept salarial încălcat și faptul că în calcul nu se poate lua decât salariu mediu brut pe unitate, fiind singurul negociat și comunicat în teritoriu, iar calculul sumei acordate de instanță fiind diminuat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar reprezentând onorariu de apărător.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanții, G, G G, G, G, A reprezentați de au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007 cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționata.
Pârâta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003 și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte și expertiză salarizare.
Prin sentința civilă nr.1363 din 12 mai 2008 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească suma de 8222 lei către fiecare reclamant sume ce reprezintă drepturi salariale, actualizate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert și 12600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei până în anul 2007, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Totodată, instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Prin urmare prima instanță, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. muncii, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta la plata sumei de 8222 lei către fiecare reclamant sume ce reprezintă drepturi salariale, actualizate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert.
În baza art.274 pr.civilă, față de culpa procesuală pârâtei, a obligat-o la 12600 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Legal citați, intimații-reclamanți au depus întâmpinare cu privire la recursul promovat, iar la termenul de judecată din data de 04.07.2008, reprezentați de avocat au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamanți la 6631 lei pentru fiecare reclamant sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la zi.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1363 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, în propriu, cât și în calitate de reprezentantă a reclamanților, G, -, G G, G, G, A, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamanți la 6631 lei pentru fiecare reclamant sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - a -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./09.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
