Pretentii civile. Speta. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1329
Ședința publică din 23.11. 2009
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă " " împotriva sentinței civile nr. 125/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta C -, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei solicită a se depune la dosar tabelul creditorilor dacă acesta a fost întocmit, pentru a se vedea dacă procedura insolvenței continuă.
Curtea, față de cererea formulată apreciază că o asemenea solicitare este nefondată și depunerea acestui înscris nu are relevanță probatorie sub aspectul pretențiilor ce fac obiectul dosarului de față.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului recurentei că dosarul de față a fost repus pe rol.
Față de aceasta, apărătorul recurentei precizează că este de acord cu repunerea pe rol a cauzei și solicită a se judeca cauza.
Apărătorul recurentei precizează că renunță la cele două excepții invocate și anume excepția necompetenței teritoriale și a excepției de neconstituționalitate a art.298 al.2 ultima liniuță din Legea 53/2003, prin raportare la prev.art.1 al.4 și 5, art.73 al.3 lit.p și art.79 al.1 din Constituția României.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.125/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC - B (fosta SC -) cu sediul în
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C aferente anilor 2005, 2006, 2007 și de Paște aferente anilor 2006, 2007, drepturi actualizate cu rata inflației până la data plății precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.3389/113/30.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC - B (fosta -) pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta să îi plătească suma de 7850 lei reprezentând drepturi salariale (prime datorate pentru sărbătorile de Paște și C în perioada 2005-2007), actualizată cu rata inflației până la data plății precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut în esență că, în calitate de salariat al pârâtei, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă. In drept au fost invocate prevederile art.166 codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, renegociat pe anii 2005-2007 și art.242 alin.2 cod procedura civilă.
Pârâta SC - B (fosta SC -), nu a depus întâmpinare.
In cauza a fost administrată proba cu acte.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paște și C prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art.977 din codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
În situația de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, iar nu de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Potrivit art.163 din codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 alin.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În consecință, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 alin.3 din codul muncii.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că drepturile pretinse au fost plătite, sarcina probei revenindu-i angajatorului conform art.287 codul muncii.
In ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de Paște din anul 2005 instanța a constatat față de termenul introducerii prezentei cereri (30.12.2008) că în cauză s-a împlinit termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 și drept urmare a respins aceste pretenții ca fiind prescrise.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu SC - B (fosta SC -), cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de C aferente anilor 2005, 2006, 2007 și sărbătorile de Paște aferente anilor 2006, 2007. Drepturile bănești vor fi calculate în funcție de "salariul de bază mediu" - avându-se în vedere dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă și art.155 din codul muncii.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizată în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din codul muncii.
In conformitate cu art.274 cod procedura civilă instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) întrucât este în culpă procesuală.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC - B, criticând-o pentru următoarele motive de recurs:
Pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Brăila în soluționarea litigiului, față de caracterul special al prevederilor art.72 din Legea nr.168/1999 potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
A mai invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.298 al.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, față de modalitatea de reglementare a competenței teritoriale exclusive prin dispozițiile Legii nr.168/1999 menționate mai sus și care au supraviețuit, aplicându-se cu prioritate față de norma cu caracter general.
Pe fondul cauzei a invocat introducerea suplimentărilor salariale solicitate în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, potrivit prevederilor art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Aplicarea practică a acestor dispoziții a constituit-o decizia de reașezare a salariului personalului din cadrul societății începând cu 1.03.2003, cât și creșterile salariale din carnetele de muncă care dovedesc aplicarea acestor dispoziții.
A solicitat suspendarea hotărârii recurate în condițiile art.300 al.2 și 3.pr.civilă.
În cazul punerii sale în executare și admiterii recursului în sensul modificării în tot a hotărârii instanței de fond, a solicitat întoarcerea executării în condițiile art.4041și 2.pr.civilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041pr.civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2009, pentru considerentele arătate în conținutul acesteia, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței civile recurate.
Cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006 pe perioada 15.06.2009-28.10.2009.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, cu majoritate de opinii curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia dezbaterilor, s-a renunțat la susținerea excepțiilor de necompetență teritorială și de neconstituționalitate invocate prin cererea de recurs.
Sub aspectul criticilor aduse pe fondul cauzei, curtea reține că prin dispozițiile art.168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2, 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2005 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 apar în formă reeditatămenținând textul al.l al.art.168,aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2007, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2007, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, va fi respins recursul ca nefondat și, pe cale de consecință, fiind o cerere accesorie care urmează soarta principalului, va fi respinsă ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC -. împotriva sentinței civile nr. 125/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de întoarcere a executării formulată de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
Grefier
Red./28.12.2009
Dact./5 ex/6.01.2010
FOND. -
Asis.jud.-
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii ca nefondate
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a -, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
JUDECATOR
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
