Pretentii civile. Speta. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.133/
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta B, cu sediul în str.G-, nr.11 bis, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1655/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă B și intimatul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 7097/121/20.06.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta plata drepturilor salariale neacordate pe perioada 2005 -2007, actualizate cu indicele de inflație la data promovării acțiunii, drepturi prevăzute de art.176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că în perioada 2005 - 2007 fost salariat al societății pârâte și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, potrivit art. 176 din contractului colectiv de muncă la nivel de societate, pentru anii 2005, 2006, 2007, trebuia să beneficieze o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa acordat in luna octombrie(aprovizionarea de toamna-iarna).
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta în termen legal a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
A arătat că prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada 2005 - 2007, invocându-se nerespectarea art. 168 din încheiat între pe de o parte, și salariați, reprezentați de către, pe de altă parte.
Astfel, a precizat pârâtul că dreptul invocat în acțiune, se fundamentează pe prevederile la nivel de unitate și potrivit disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă, pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dat fiind faptul că izvorul obligației angajatorului, constă în clauzele, a susținut că acțiunea este prescrisă.
A susținut pârâta, că atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că părțile semnatare ale. au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art. 168 alin.1 și 2, în sensul includerii bonusurilor, cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin Sentința Civilă nr. 1655/19.12.2008 Tribunalul Galația respins excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești aferente perioadei 2005-2007 în cuantum de câte un salariu minim pe ramură, drepturi prevăzute de CCM la nivel de ramură petrol și gaze, sumă actualizată la data plății efective.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare a reținut următoarele:
Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă, constă în plata unor drepturi salariale neacordate (art. 283 al.1 lit. 3 din Codul muncii ).
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sus-arătate și nu cele indicate de către pârâtă prin întâmpinare, sens în care a constatat că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 3 ani, și a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art. 30 alin. 1 din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel, pentru aprovizionarea de toamna-iarna salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramura.
Din analiza textelor de mai sus rezultă în mod neechivoc că pârâta avea obligația de a-i plăti reclamantului suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamna-iarna.
Având în vedere caracterul obligatoriu, imperativ al prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă, care este rezultatul voinței juridice a părților, clauza privind plata primei pentru aprovizionarea de toamna-iarna, face parte din conținutul contractului individual de muncă și conferă reclamantului dreptul de a pretinde angajatorului plata acestei prime și, corelativ, obligația de executare ce incumbă acestuia din urmă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că salariații săi provin din transfer de la.P B, iar una din condițiile transferului a fost ca tuturor salariaților să li se păstreze toate condițiile prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2002 între P B și.
Or, încă din anul 1998 drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, potrivit disp. art. 168 alin. 3 din CCM pe anul 1997, nemaifiind acordate separat.
Prin art. 176 alin.6 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze se prevede posibilitatea ca fiecare din adaosurile prevăzute la acest articol să fie introduse în salariul de baza, ceea ce s-a și petrecut înainte ca salariatul să fie preluat prin transfer.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat față de următoarele considerente:
În mod greșit a reținut instanța de fond că suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamna-iarna în cuantum de un salariu minim pe ramura este prevăzută de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al.
În realitate acest drept este prevăzut de art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, dar este condiționat prin alin. 6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Reclamantul a fost preluat prin transfer de la.P B, care prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 hotărât că începând cu acel an, acest drept va fi inclus în salariul de bază, iar ulterior nu a mai fost negociat separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Prin transfer, salariații și-au păstrat toate drepturile avute anterior, în consecință, nu se poate reține că reclamantul nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1,2,3 și 304 indice 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtă și, în rejudecare, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta B, cu sediul în str.G-, nr.11 bis, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1655/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1655/2008 A Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/24.02.2010
Tehnored./6 ex./ 26 Februarie 2010
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.4 ex.părți/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
