Pretentii civile. Speta. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1350/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna S, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1123/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul privind conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în T,-, jud. D, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant personal și pentru intimata pârâtă SC SRL avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează; cererea este la al doilea termen de judecată, fiind legal motivat și scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamantsolicită admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea de recurs, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii în totalitate, cu toate capetele de cerere. Apreciază nelegală și netemeinică soluția pronunțată de prima instanță care a admis doar în parte acțiunea obligând societatea pârâtă la plata drepturilor salariale pe luna ianuarie 2009 și a concediului de odihnă aferent perioadei lucrate, respingându-i celelalte pretenții. Solicită obligarea pârâtei la restituirea garanției, așa cum se atestă și prin adresa de la Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă a județului D pe care o depune la dosar. Depune și adeverința de venit eliberată de - G eliberată la data de 11.11.2009 solicitând admiterea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâtesolicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanțelor depuse la dosar și a cererii de solicitare a acestor cheltuieli.
Garanția a făcut obiectul cererii modificatoare a obiectului acțiunii la data de 30.06.2009, dată la care a fost pronunțată și hotărârea recurată însă, potrivit dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă nu era prima zi de înfățișare. Mai mult, în încheierea de dezbateri a fost consemnat aspectul că apărătorul reclamantului, în prezența acestuia, a precizat că nu mai susține capătul de cerere privind restituirea garanției, aceasta urmând a fi solicitată prin acțiune separată.
Cu privire la cheltuielile de judecată apreciază că acestea nu puteau fi acordate de către instanță atât timp cât la dosar nu erau depuse dovezi în sensul solicitărilor.
Având în vedere că societatea a recunoscut în parte pretențiile reclamantului, solicită, în cazul admiterii recursului doar pe capetele de cerere prezentate în cererea principală, compensarea cheltuielilor de judecată în raport de nota depusă la dosarul de recurs din partea societății. Depune practică judiciară în materie.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1123/30.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Galațis -admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta SRL T să plătească reclamantului drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2009 și contravaloarea indemnizației concediului de odihnă cuvenit pentru perioada lucrată în cadrul societății pârâte.
S-au respins celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - secția civilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SRL la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 01.02.2009 la zi și a indemnizației de concediu de odihnă cuvenit pentru perioada lucrată la societatea pârâtă.
La data de 30.06.2009, și-a completat cererea cu un nou capăt de cerere (restituire garanție), pe care însă a declarat că va fi solicitat separat având în vedere opoziția pârâtei față de această completare. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata salariului cuvenit pe luna ianuarie 2009.
În fapt a susținut că a fost angajat la societatea pârâtă. Aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu i-a achitat salariul cuvenit pe luna februarie 2009. Datorită faptului că pârâta a modificat în mod unilateral locul muncii a fost nevoit să inițieze încetarea raporturilor de muncă, sens în care a demisionat. Pentru recuperarea drepturilor salariale restante a promovat prezenta cerere.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare, dar și cu ocazia dezbaterilor, pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii. A susținut că reclamantul a fost angajatul său în perioada 01.04.2008 - 02.03.2009, drepturile salariale cuvenite pe luna februarie 2009 i-au fost plătite, însă nu o poate dovedi plata salariului pe luna ianuarie 2009. Cu privire la indemnizația datorată pentru concediul de odihnă a precizat că este de acord cu compensarea în bani.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Galația constatat că acțiunea este fondată în parte, pentru următoarele motive:
Reclamantul a solicitat plata salariului pe lunile ianuarie-martie 2009 și plata indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada lucrată la societatea pârâtă.
Cu contractul de muncă nr. 23642/07.04.2008, cu decizia nr. 632/23.03.2009 și cu cererea depusă de reclamant la data de 19.03.2009, s-a dovedit că reclamantul a fost salariat al pârâtei în perioada 01.04.2008-02.03.2009 (dată la care și-a înaintat demisia, fila 14 dosar fond).
Cu statul de plată din luna februarie 2009, pârâta a dovedit că a plătit reclamantului salariul pe luna februarie 2009.
Așa cum a recunoscut pe parcursul procesului, pârâta nu poate face dovada că a plătit salariul pe luna ianuarie 2009 și că a acordat reclamantului indemnizație de concediu de odihnă pentru perioada lucrată.
În luna martie 2009 nu a lucrat, deoarece ziua de 01.03.2009 a fost zi nelucrătoare, iar pe data de 02.03.2009, raporturile de muncă cu pârâta au încetat.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. a) și c) Codul muncii reclamantul are dreptul să fie salarizat pentru munca depusă și are dreptul la concediu de odihnă anual.
Potrivit art. 141 alin. 4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă.
Ca urmare, reclamantul este îndreptățit să primească salariul pe luna ianuarie 2009 și c/v indemnizației concediului de odihnă la care avea dreptul și pe care nu l-a efectuat.
Pentru considerentele mai sus menționate, potrivit art. 969, 977 și urm. cod civil în ref. la art. 39 alin. 1 lit. a) și c) și 141 alin. 4 Codul munciis -a constatat că acțiunea este fondată în parte.
A fost respins restul pretențiilor ca nefondate (salariu pe luna februarie și martie 2009).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea garanției și nu a motivat în fapt și drept hotărârea cu privire la acest capăt de cerere.
Se remarcă faptul că recurentul face o înșiruire a motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 1-9.pr.civilă însă, în dezvoltarea lor, se referă doar la cele arătate mai sus.
A depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată la fond.
Intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a garanției.
Într-adevăr la fila 36 din dosarul de fond se află precizările reclamantului prin care solicită obligarea pârâtei și la restituirea garanției reținute pe perioada lucrată.
Însă, la termenul de judecată din data de 30.06.2009, apărătorul reclamantului, în prezența acestuia, a precizat în mod expres că nu înțelege să mai susțină acest capăt de cerere urmând să promoveze o acțiune separată iar, în concluziile pe fond, nu a mai solicitat admiterea acestui capăt de cerere.
În aceste condiții, prima instanță, contrar susținerilor recurentului, s-a pronunțat în mod legal pe toate capetele de cerere așa cum au fost solicitate, fiind logic faptul că nu se putea pronunțat asupra unui capăt de cerere care nu a mai fost solicitat. Reclamantul susține că avocatul nu l-a consultat în prealabil însă această susținere nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât reclamantul era prezent în fața instanței la termenul de judecată la care s-au făcut acele precizări. Curtea mai amintește faptul că orice majorare a petitului acțiunii se face în condițiile art. 132 alin. 1.pr.civilă, până la prima zi de înfățișare, care, în speță, fusese la data de 12.05.2009 iar completarea acțiunii s-a înregistrat șa data de 30.06.2009.
Față de toate aceste motive, nu se justifică nici unul din motivele de recurs indicate, instanța pronunțându-se pe toate capetele de cerere așa cum au fost solicitate și susținute, potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr.civilă.
Al doilea motiv de recurs privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată.
Ori, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat întrucât la dosarul cauzei la judecata în fond nu se află depusă nici o chitanță privind plata onorariului de avocat. Ori, nu se poate admite o cerere care nu a fost dovedită.
Abia la dosarul de recurs reclamantul depune chitanțele prin care face dovada că a achitat onorariul de avocat la fond în sumă de 500 lei, potrivit chitanțelor seria - nr. 68/26.06.2009 și nr. 47/31.03.2009.
În aceste condiții nu se poate reține că prima instanță a încălcat o dispoziție legală, ci dimpotrivă, a respectat toate dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat conf. disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 247.pr. civilă, se va obliga recurentul către intimată la plata cheltuielilor de judecată însă doar în sumă de 200 lei întrucât s-a efectuat compensarea între cheltuielile efectuate de către recurent cu onorariul de avocat la judecata în fond și cheltuielile efectuate de către intimată la recurs, potrivit disp. art. 276.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna S, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1123/30.06.2009 a Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC SRL, cu sediul în T,-, jud. D, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/18.12.2009
: 4 ex.//30 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: -/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
