Pretentii civile. Speta. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1353/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat " -" din G,-, - 2,. 81 și pârâta SC SRL, cu sediul în comuna nr. 72, camera 2, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 881/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenții-reclamanți, avocat -- și pentru recurenta-pârâtă SC SRL avocat A în substituire avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la al doilea termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; termenul a fost acordat pentru ca apărătorul societății recurente să depună la dosar relații privind situația diurnei acordată reclamanților pe luna septembrie 2008, după care:
Apărătorul societății pârâte învederează instanței că administratorul societății nu a contactat-o pentru a depune situația diurnei însă poate prezenta statele de plată în original din care rezultă date despre diurna fiecărui reclamant din luna septembrie 2008, cu precizarea că statele de plată sunt depuse în fotocopii la dosarele de fond.
După ce a prezentat statele de plată originale pentru comparare și verificare, instanța a restituit apărătorului recurentei-pârâte înscrisurile originale.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurenților reclamanți, privind recursul reclamanților,solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării societății recurente la plata daunelor materiale constând în diurna aferentă lunilor august și septembrie în cuantum de 36 euro pe zi, așa cum rezultă din tabelul din fila 2 al cererii de recurs.
Apreciază că acțiunea reclamanților nu a fost în totalitate admisă dintr-o eroare, instanța de fond considerând că societatea pârâtă și-a respectat obligațiile privind plata diurnei pe lunile august și septembrie. Suma de 680 euro, negociată prin act adițional la contractul individual de muncă, aferentă celor 8 zile prestate de reclamanți, nu le-a fost achitată din preț plătindu-se doar suma de 36 euro.
Documentul real care atestă plata făcută reclamanților de pârâtă este cel prezentat de reclamanți, respectiv originalul cu semnăturile ce confirmă primirea sumei de 920 euro. Societatea nu poate justifica de ce reclamanții au primit suma de 920 în loc de 630 așa cum a fost negociată.
Susținerile că patronul belgian s-a plâns că angajații nu au trecut testul și că reclamanții au fost neserioși la locul de muncă consumând băuturi alcoolice sau părăsind locul de muncă nu pot fi primite deoarece aceștia au fost plătiți în plus prin suma de 290 euro pe care societatea nu o poate justifica față de suma pretinsă ca preț prin contract, aspect ce rezultă din centralizatorul plăților efectuate. Nici susținerea că suma cuprinsă pe listă reprezintă avansul pe luna august nu poate fi primită de instanță, mai ales că plata s-a făcut la data de 30.08.2008 și nici nu mai există un alt centralizator de plăți prin care societatea să justifice că a fost achitată diurna reclamanților.
Mai mult, pe luna august nu ar fi fost posibil să se prevadă câte zile ar fi lucrat reclamanții și aceasta poate fi dovedit cu documente justificative din care rezultă că unii dintre ei au lucrat 9 zile, alții 10 zile iar doi dintre muncitorii reclamanți nu au lucrat deloc. Reclamantul a recunoscut că a semnat două documente privind plata diurnelor, unul aferent lunii august și cel de al doilea aferent lunii septembrie.
Susținerile societății nu sunt corecte privind plata diurnei și sunt dovedite prin diferența de plată aceasta neputând justifica suma de 290 euro, mai mult, din suma ce trebuia achitată pentru luna august, respectiv 350, pârâta a achitat doar 200. Având în vedere motivul de recurs expus prin cererea cu care a fost învestită instanța în calea de atac și susținerile anterioare, solicită admiterea acțiunii cu obligarea societății recurente la plata către reclamanți a diurnei, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei pârâte, față de recursul declarat de reclamanți,solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat motivat de faptul că în mod just instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate pe fondul cauzei. Astfel, cele două tabele semnate de reclamanți sunt documente justificative de plată a drepturilor datorate de societatea pârâtă. Simplele susțineri ale apărătorului reclamanților că al doilea tabel cu semnături reprezintă un fals nu pot fi primite mai ales că nu s-a făcut nici un demers pentru a se proba falsul semnalat. Chiar dacă se contestă sumele la interogatoriu reclamanții au arătat că au semnat două tabele privind plata diurnei. Pentru susținerile anterioare, precizată pe larg în întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat.
În recursul declarat de societatea pârâtă, apărătorul recurentei-pârâte, precizează că aspectele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțată de instanța de fond, prin obligarea societății la plata cheltuielilor de transport efectuate de către reclamanți, sunt demonstrate prin documentele justificative depuse în dosarul de fond motivat de faptul că această obligație nu era stipulată în contract și, în mod greșit, societatea a fost obligată la plata acestora. De asemenea, și obligarea la plata daunelor morale către angajați este nelegală deoarece aceștia nu și-au respectat obligațiile contractuale. Pe cale de consecință, pentru motivele de recurs invocate și prezentate și în combaterea motivului de recurs invocat de reclamanți, solicită admiterea recursului declarat de societatea pârâtă, modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de transport și a daunelor morale către reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților reclamanți,în recursul declarat de societatea pârâtă, pune concluzii de respingere ca nefondat apreciind că este culpa angajatorului, respectiv a societății pârâte, care nu și-a respectat toate obligațiile contractuale. Motivează această susținere prin faptul că societatea, care și-a făcut reclamă pe internet în sensul angajării de personal care să efectueze muncă în străinătate, cu încheierea unui contract individual de muncă și cu plata unui salariu lunar cu limite cuprinse între 1200 - 1500 euro, a indus în eroare cu bună știință și a profitat de reclamanți care au fost înșelați și pentru munca prestată au primit suma de 600 lei/lună și 35 euro diurna. Consideră că în mod legal instanța de fond a achitat daune morale reclamanților.
De asemenea, instanța de fond în mod legal a obligat societatea și la plata cheltuielilor de transport apreciind că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, deoarece, în mod just se poate constata că la plata unui salariu lunar de 600 lei reclamanții nu puteau să-și achite și transportul și dacă cunoșteau acest aspect nu ar fi părăsit țara lor pentru a pleca într-o țară străină, părăsindu-și familiile, suportându-și individual și prețul transportului doar pentru o sumă lunară de 600 lei. Un singur este cert și anume: după două luni de muncă acești oameni nu aveau bani ca măcar să-și achite transportul pentru a reveni în țară, angajatorul bătându-și joc de soarta lor, părăsindu-i, neasigurându-le condiții legale de muncă și de viață.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului declarat de societatea pârâtă ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la daunele morale, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 881/01.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
S-a obligat pârâta să plătească reclamanților câte 380 lei, cu titlu de cheltuieli de transport sumă reactualizată cu indicele de inflație calculat la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestei sume.
S-a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 3500 lei cu titlu de daune morale.
S-a dispus anularea mențiunilor din carnetul de muncă ale reclamanților, și, privind înregistrarea a trei zile de concediu fără salariu.
S-a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 250 lei și suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererile formulate de reclamanți și înregistrate pe rolul Tribunalului Galați, aceștia au solicitat obligarea pârâtei SC SRL la plata unor sume de bani reprezentând echivalentul salariilor și a diurnelor cuvenite timp de 1 an, contravaloarea cheltuielilor de transport, daune morale, sume actualizate în funcție de indicele de inflație.
În susținerea acțiunii, reclamanții au arătat că au încheiat cu administratorul societății pârâte un contract de muncă, convenind ca munca să fie prestată în Belgia, iar angajații să fie remunerați cu un salariu de 1500 EURO/lună la care se adaugă diurna de 35 EURO/zi, cheltuieli de transport, cazare și masă.
Ajunși la destinație, reclamanții au constatat că societatea pârâtă nu și-a respectat obligațiile asumate în contract, astfel că au demisionat și s-au întors în țară la scurt timp.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din 23.01.2009 s-a dispus conexarea dosarelor, pentru a se asigura o mai bună administrare a justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin contractele individuale de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții s-au angajat la SC SRL cu un salariu brut de 600 lei lunar și un program de muncă de 40 de ore săptămânal.
Din actele adiționale încheiate, rezultă că pentru munca prestată în străinătate reclamanții beneficiază de o diurnă plătită în EURO, pentru a se preciza cuantumul, însă în întâmpinare pârâta a specificat aceeași sumă menționată și de către reclamanți, respectiv de 35 de EURO/zi.
Nemulțumiți de condițiile de cazare, masă, de sumele plătite, de împrejurarea că nu au obținut salariul de la patronul belgian, caz în care sumele ar fi fost într-un cuantum mai mare, reclamanții s-au întors în țară după mai puțin de 2 luni și au solicitat pârâtei încetarea raporturilor de muncă, cereri ce le-au fost aprobate.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că salariul de 600 lei negociat de părți a fost încasat de reclamanți, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar.
În ceea ce privește diurna, aceasta a fost achitată reclamanților, fapt dovedit cu tabelele de la filele 7 și 166 dosar fond, în care s-a semnat de primirea sumelor menționate.
În legătură cu salariul de 1500 EURO/lună solicitat, Tribunalul a constatat că nici în contractul individual de muncă, nici în actul adițional, societatea pârâtă nu și-a asumat o astfel de obligație.
Reclamanții care susțin că au fost induși în eroare, aveau posibilitatea de a solicita inserarea tuturor clauzelor, înainte de semnarea contractului și a actului adițional, fără a se mulțumi doar cu eventualele promisiuni verbale.
În caz contrar, aceștia și-au asumat riscuri și nu beneficiază de acordarea lor de către instanță.
Cu atât mai mult, Tribunalul nu putea acorda suma de 63.000 lei, echivalentul salariilor ce urmau a fi încasate timp de un an, neexistând vreo probă care să ateste că pârâta și-a asumat vreo obligație în acest sens.
În aceeași situație ne aflăm în cazul cheltuielilor ocazionate de cazare și hrana reclamanților. În condițiile în care acestea nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau în actul adițional, este de la sine înțeles că pârâta nu și-a asumat această obligație, cheltuielile urmând a fi suportate de către reclamanți.
Tot de către reclamanți se apreciază că trebuie acoperite cheltuielile ocazionate de întoarcerea reclamanților în țară (cheltuieli de transport), în actul adițional menționându-se expres " plată proprie" (fila 20).
S-a constatat însă că numai cheltuielile de transport ale reclamanților, ocazionate de plecarea lor în Belgia, cad în sarcina pârâtei, fiind obligația angajatorului să asigure prezența muncitorilor până în punctul de muncă unde urmează a se presta activitatea.
Faptul că pârâta a refuzat efectuarea plăților, respectiv decontarea cheltuielilor de transport mai sus menționate, a cauzat reclamanților un prejudiciu moral, astfel că Tribunalul a apreciat ca fiind fondat capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
De asemenea, s-a constatat că în mod eronat reclamanții, și au fost înregistrați cu câte 3 zile de concediu fără salariu, fapt confirmat de pontajele, înscrisurile și celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În luna august, toți reclamanții au înregistrat câte 18 zile lucrătoare pentru care trebuia să li se plătească o diurnă de 630 euro, la o diurnă negociată de 35 euro/zi lucrătoare.
Reclamanții au anexat în copie, și au prezentat și originalul tabelului cu lista de avans pe luna august 2008 conform căruia, pentru cele 18 zile lucrate în luna august, li s-a plătit, cu titlu de diurnă, câte 36 euro.
Pârâta a prezentat în copie dar fără a prezenta și originalul, același document, întocmit în aceeași zi, conform căruia reclamanților li s-a plătit câte 920 euro diurnă pe luna august.
Deci, instanța de fond a luat în considerare documentul de plată prezentat de pârâtă deși nu l-a putu prezenta în original și nu a putut justifica plata cu câte 290 de euro în plus față de suma negociată.
Pentru luna septembrie pârâta nu a prezentat documente de plată a diurnei.
În concluzie, au efectuat un calcul al diferențelor de drepturi salariale cu titlu de diurnă pe care le au de primit pentru lunile august și septembrie 2008.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și modificarea în parte a sentinței cu obligarea pârâtei la plata diferențelor așa cum au fost solicitate conform tabelelor întocmite.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta criticând soluția primei instanțe cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de transport, în condițiile în care nu există nici o obligație contractuală în acest sens.
De asemenea, este nejustificată obligarea sa la plata daunelor morale întrucât nu a cauzat reclamanților nici un prejudiciu.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamanți prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică, făcându-se dovada achitării drepturilor salariale cu titlu de diurnă.
Reclamanții recurenți au formulat concluzii scrise prin care și-au menținut punctul de vedere în ceea ce privește recursul declarat iar, față de recursul formulat de pârâtă, au solicitat respingerea întrucât societatea i-a indus în eroare încă de la început.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul declarat de reclamanți este nefondat iar recursul declarat de pârâtă este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Într-adevăr, conform clauzelor contractuale, reclamanții trebuiau să primească o diurnă de 630 euro la o diurnă negociată de 35 euro/zi lucrătoare.
Recurenții reclamanți susțin că își dovedesc pretențiile prin tabelul întocmit de către pârâtă la data de 30.08.2008 cuprinzând avansul pe luna august 2008 din care rezultă că li s-a plătit pentru luna august o diurnă de către 36 de euro pentru fiecare, deși lucraseră 18 zile.
La dosarul de fond la fila 7 se află tabelul cuprinzând lista avans luna august 2008 însă la fila 166 din dosarul de fond se află depus un alt tabel nominal cuprinzând lista cu diurna acordată pentru luna august 2008 din care rezultă că fiecare reclamant a primit câte 920 euro.
Deci, pârâta a acordat reclamanților chiar mai mult decât se negociase astfel că pretențiile acestora sunt nefondate, așa cum corect a reținut prima instanță.
Apărarea reclamanților față de acest înscris este în sensul că pârâta nu ar fi prezentat și originalul însă nici un moment reclamanții nu au contestat acel înscris și nu au uzat de procedura verificării de scripte.
Potrivit disp. art. 177 alin. 1.pr.civilă, acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura.
Analizând tabelul aflat la fila 166 dosar fond, se observă că sunt aceleași semnături ale reclamanților ca și pe tabelul aflata la fila 7.
În această situație, corect a considerat prima instanță că drepturile salariale cu titlu de diurnă au fost achitate reclamanților în totalitate.
Mai invocă recurenții faptul că angajatorul nu a putu justifica de ce a acordat o sumă mai mare decât cea negociată însă acesta nu are nici o obligație de a justifica de a acordat mai mult decât era necesar, obligația i-ar fi incumbat doar în condițiile în care ar fi acordat mai puțin. Faptul că s-a acordat mai mult este hotărârea proprie a angajatorului și a afectat patrimoniul reclamanților în sens pozitiv astfel că apare ca lipsită de interes afirmația că societatea ar trebuie să justifice acest lucru.
Pentru luna septembrie nu au fost depuse de către angajator acte justificative pentru plata diurnei însă, făcând un calcul al totalului drepturilor salariale cu titlu de diurnă pe care reclamanții le aveau de încasat pentru lunile august și septembrie 2008, conform celor două înscrisuri de care s-a făcut vorbire anterior, respectiv cele două tabele aflate la filele 7 și 166, rezultă că aceștia au primit în mod corect sumele datorate și chiar în plus(de exemplu, reclamantul a primit suma de 956 euro în total, și avea dreptul conform clauzelor negociate la o diurnă totală pe lunile august și septembrie 2008 în cuantum de 875 euro: 630 euro pe luna august pentru 18 zile lucrate și 245 euro pe luna septembrie pentru 7 zile lucrate, deci a primit drepturile salariale cuvenite, aceeași situație fiind reținută pentru fiecare reclamant).
Față de aceste considerente, se constată că sentința instanței de fond în ceea ce privește aspectele criticate de reclamanți este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul reclamanților ca nefondat, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
2. Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Prima instanță a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de transport însă nu a indicat nici un temei de drept în considerente și nu a arătat din ce probe a reținut existența acestei obligații în sarcina pârâtei.
Analizând contractele individuale de muncă ale reclamanților cu pârâta, se reține că obligațiile angajatorului sunt prevăzute în mod expres în cap. IV unde, la litera f, se arată că acestuia îi revine doar obligația de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, a materiilor prime și materialului pe care le utilizează în activitate, precum și a produselor finite pe care le realizează.
Deci, nu există nici o obligație în sarcina angajatorului de a asigura transportul reclamanților sau de al e deconta cheltuielile de transport astfel că pârâta nu a încălcat nici o prevedere legală sau o clauză contractuală astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor de transport apare ca fiind lipsită de temei legal, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civilă. Apărările reclamanților intimați în sensul inducerii în eroare nu au nici o relevanță și nu pot fi reținute întrucât nu sunt susținute de nici un mijloc de probă iar aceștia au semnat un contract de muncă și nu pot pretinde alte drepturi decât strict cele prevăzute de lege sau contractele de muncă astfel că acest capăt de cerere trebuia respins ca nefondat.
Referitor la daunele morale, instanța de fond le-a acordat tocmai pentru faptul că pârâta a refuzat decontarea cheltuielilor de transport și ar fi cauzat astfel reclamanților un prejudiciu moral. În condițiile în care Curtea a argumentat mai sus că pârâta nu avea nici o obligație de a deconta cheltuielile de transport, logic, nu a cauzat nici un prejudiciu moral reclamanților și astfel nu sunt întrunite cond. art. 269 din Cod muncii corob. cu art. 998 - 999 Cod civil, nefiind dovedită producerea nici unui prejudiciu moral reclamanților.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul pârâtei în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3.pr.civilă astfel că se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se vor respinge ca nefondate capetele de cerere privind plata cheltuielilor de transport și a daunelor morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat " -" din G,-, - 2,. 81, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 881/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna nr. 72, camera 2, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 881/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 881/01.06.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondate capetele de cerere privind plata cheltuielilor de transport și a daunelor morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/18.12.2009
: 4 ex.//08 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//_________________
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
