Pretentii civile. Speta. Decizia 1361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7791/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1361/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.2261 din data de 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40700/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimata SC" COM"SRL, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal și intimataSC" COM"SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.33506 din 01.02.2009 depusă la dosar-fila 8.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata SC" COM"SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că a solicitat cauza la amânare întrucât motivele de recurs deduse judecății nu au intrat în posesia sa, chiar dacă pe dovada de citare emisă pe numele societății intimate se precizează că acestea au fost comunicate.
Curtea, având în vedere că motivele de recurs deduse judecății au fost comunicate societății intimate, dispune lăsarea pricinii la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la ordine, se prezintă recurentul,personal și intimataSC" COM"SRL,prin avocat.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 16 la data de 27.09.2003.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul în susținerea capătului de cerere privind repunerea cauzei în termenul de recurs, solicită a se constata recursul ca fiind depus în termen și pe cale de consecință, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile atacate și, ca urmare a rejudecării pricinii, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. A depus la dosar concluzii scrise.
Intimata SC" COM"SRL,prin avocat, având cuvântul asupra capătului de cerere privind repunerea în termen a recursului, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui capăt, iar pe fondul litigiului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2261 din 03.12.2007, pronunțată în dosarul nr. 40700/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ""
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit susținerilor din cererea de chemare în judecată, confirmate de pârâtă prin întâmpinare, părțile au negociat încheierea unui contract de muncă, iar pentru munca prestată pârâta a achitat drepturile salariale reclamantului. Deși contractul de muncă nu s-a încheiat în formă scrisă, existența raporturilor de muncă rezultă din susținerile ambelor părți, dar și din înscrisul depus la filele 73-75 din dosarul de fond, din care rezultă că, la data de 21.09.2006, reclamantul făcea parte din personalul pârâtei, pentru realizarea unui proiect.
Reclamantul a pretins plata drepturilor salariale pentru munca prestată în favoarea pârâtei pentru perioada 19.09.2006-30.10.2006, însă Tribunalul a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul muncii și de probele administrate în cauză (din care rezultă că, la data de 9.12.2006, reclamantul și-a primit drepturile salariale în sumă de 2000 lei, la sediul societății, în prezența unui avocat și a patronului firmei), angajatorul și-a îndeplinit obligația legală, astfel încât cererea cu care a fost învestită instanța este neîntemeiată.
A mai reținut instanța de fond că este lipsită de relevanță sub aspectul răspunderii societății împrejurarea descrisă de reclamant, în sensul că, în perioada imediat următoare încasării sumei de bani, în incinta clădirii în care se afla sediul societății, prin violențe fizice și amenințări, o persoană necunoscută i-a sustras suma primită.
A mai arătat prima instanță că reclamantul avea posibilitatea de a-și recupera prejudiciul de la persoana care i-a sustras suma de bani, după identificarea sa de către organele de cercetare penală pe care victima le-a sesizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs, s-a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, întrucât hotărârea instanței de fond nu a fost niciodată comunicată la domiciliul recurentului, care a luat cunoștință de stadiul dosarului doar cu câteva zile înaintea declarării recursului, când s-a interesat de dosar la arhiva instanței.
Cum la dosarul cauzei nu există dovezile de comunicare a hotărârii atacate, Curtea constată că recursul a fost formulat în termen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit prima instanță a respins, ca neîntemeiată acțiunea, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.09.2006-30.10.2006.
Este adevărat că, după introducerea acțiunii, ca urmare a repetatelor telefoane primite de la patronul firmei, reclamantul s-a prezentat la sediul firmei, la data convenită de comun acord, pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.
A mai susținut recurentul că această invitație s-a dovedit a fi o capcană, întinsă de patronul firmei, care, în prezența unui avocat, i-a înmânat suma datorată. Recurentul reclamant a dat o declarație în două exemplare, în sensul că nu mai are nici o pretenție și înțelege să-și retragă acțiunea, însă, înainte de a părăsi sediul societății, o persoană necunoscută, l-a întors din drum și, în biroul patronului, prin violență și amenințare, l-a deposedat de suma primită.
Față de situație de fapt mai sus expusă, recurentul susținut că în mod greșit prima instanță a reținut îndeplinirea obligației pârâtei de plată a drepturilor salariale, de vreme ce suma i-a fost luată, în condițiile arătate, și înapoiată patronului firmei, care și angajase persoana respectivă în vederea recuperării banilor.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În raport de materialul probator administrat în cauză, în mod corect Tribunalul a reținut că suma de bani datorată de intimată recurentului cu titlu de drepturi salariale a fost achitată acestuia (este adevărat, cu întârziere) în data de 9.12.2006, după învestirea instanței cu soluționarea prezentei cereri.
Plata este modul firesc de stingerea a obligației prin realizarea dreptului de creanță al creditorului, care obține prestația datorată de debitorul său. Așadar, prin plată (executarea voluntară a obligației) se stinge însuși raportul juridic obligațional.
Cum, în cauză, nici una dintre părți nu a contestat executarea obligației asumate de către pârâtă, care a plătit exact cât datora, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut netemeinicia cererii formulate de reclamant.
Împrejurările descrise în cererea de recurs, ulterioare plății, nu prezintă relevanță sub aspectul obligațiilor ce intră în conținutul raportului juridic născut între părți din contractul individual de muncă.
În măsura în care se dovedește întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana asociatului pe care recurentul îl indică în cererea de recurs ca fiind acela care l-a deposedat de suma primită, autorul faptei poate fi obligat la despăgubiri, situație în care, însă, plata ar avea o altă cauză juridică.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 2261 din 03.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 40700/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimata""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Judecător
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./3.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
