Pretentii civile. Speta. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1375
Ședința publică din 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1473/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în G,-, -.14, intimatele - pârâte ȘCOALA 24 "SF. ȘI ", cu sediul în G,-, ȘCOALA 25 " ", cu sediul în G,-, ȘCOALA GENERALĂ NR.15 " ", cu sediul în G,- și intimatul - chemat în garanție INSPECTORATUL ȘCOLAR
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul - chemat în garanție INSPECTORATUL ȘCOLAR G consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL G, intimata - reclamantă și intimatele - pârâte ȘCOALA GENERALĂ NR.15 " ", ȘCOALA 24 "SF. ȘI ", ȘCOALA 25 " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimata - reclamantă a formulat concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatului - chemat în garanție solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. În mod corect instanța de fond a respins ca nefondate cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr.3340/16.08.2009, reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G, Școala nr. 24 "Sf. și " G, Școala 25 " " G și Școala Generală Nr.15 " " G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu i-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50 al.1, 2 din Legea nr. 128/1997.
Prin sentința civilă nr. 1473/19.10.2009 a Tribunalului Galația fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții CONSILUL LOCAL G, ȘCOALA NR. 24 "SF. ȘI " G, ȘCOALA NR. 25 " " G, ȘCOALA GENERALĂ NR. 15 " " G, și chematul în garanție INSPECTORATUL ȘCOLAR
Au fost obligați pârâții Consiliul Local G, Școala nr. 15 " " G, Școala nr. 24 "Sf. și " G și Școala nr. 25 " " G, să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, începând cu 16.06.2006, având în vedere perioada lucrată la fiecare unitate de învățământ.
În motivare instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 3340/121/16.06.2009 reclamanta, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G, Școala nr.24 "Sf. și " G, Școala nr. 25 " " G, Școala nr. 15 " " G obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime și că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu i-au fost acordate aceste drepturi.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu acte, depunând la dosar adeverințe eliberate de pârâtele Școala nr.24 "Sf. și " G, coala nr. 25 " " G și Școala nr. 15 " " G privind calitatea acesteia de cadru didactic și vechimea în muncă.
În drept, a invocat art. 50 al 1,2 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul Consiliul Local G, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are atribuții în domeniul calculării drepturilor salariale personalului din învățământ.
A arătat că potrivit art. 16 lit. "b" din HG nr. 538/2001, "conducerile instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei instituții de învățământ". Astfel, cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de bugetul instituției de învățământ înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
Pârâtul Consiliul Local Gaf ormulat cerere de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar G, dat fiind faptul că potrivit disp. art. 11 al.5 din Legea nr. 128/1997, acesta are calitatea de angajator al reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 137 Cod de procedură civilă instanța a analizat excepțiile invocate.
Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților.
În acest fel se justifică și calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Reclamanta, potrivit adeverințelor anexate a lucrat la unitățile de învățământ pârâte și a avut o vechime în învățământ de peste 35 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitățile de învățământ în care a fost încadrată reclamanta, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30, 35 ani să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanta a primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea 128/1997.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea, a obligat pârâtele să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 16.06.2006 la zi. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se afla reclamanta la data de 16.06.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 16.06.2006 salariata nu avea o vechime de peste 35 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime, având în vedere perioada lucrată la fiecare unitate de învățământ.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar G, a fost respinsă ca nefondată, motivat de faptul că acesta nu are obligația de plată a drepturilor salariale în ce privește personalul didactic.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs Consiliul Local prin reprezentant Primarul Municipiului G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local G pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al județului G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate invocând, în drept, dispozițiilr art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă.
Prin concluziile scrise formulate, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârât și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimatei- reclamante de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G împotriva sentinței civile nr. 1473/19.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1473/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /05.01.2010
:DC/8 ex/06.01.2010
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
