Pretentii civile. Speta. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1393

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009

PREȘEDINTE: Alina Savin

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

GREFIER-- -

-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-reclamanți, HG, G, și recurenta-pârâtă SC SA B, împotriva sentinței civile nr.817/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenții-reclamanți av., lipsă fiind intimații-reclamanți și și recurenta-pârâtă SC SA.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apărătorul recurenților arată că la data de 30.04.2008 a fost depusă cererea de chemare în judecată a SC SA la Oficiul poștal P, aceasta fiind înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 6.05.2008.

Menționează că în mod greșit prima instanță a considerat că pentru prima de paști aferentă anului 2005, acțiunea este prescrisă, arătând că în anul 2005 Paștele a fost sărbătorit la data de 1 mai, cererea fiind depusă la 30 aprilie.

Mai menționează că în ceea ce-l privește pe recurentul, în mod greșit s-a considerat că acesta a încetat activitatea la 1.01.2007, deoarece așa cum reiese din adeverința de salariat depusă, acesta a lucrat de la data de 22.08.1986 și până în prezent.

Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Cu privire la recursul declarat de pârâta SC SA arată că referitor la primul motive de recurs privind cuantumul concret al sumelor la care a fost obligată pârâta, precizează că aceasta nu reprezintă o problemă ce țin de executarea hotărârii.

Referitor la excepția prescripției arată că potrivit art.283 al.1 muncii se aplică termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Deasemeni, în mod corect s-a apreciat că în conflictele de muncă, sarcina probei aparține angajatorului.

Referitor la actualizarea sumelor, menționează că în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează la valoarea brută și nu netă.

Solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.817/18.11.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, HG, G, împotriva pârâtei și în consecință:

A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților primele de Paști și de C după cum urmează:

-lui primele de pentru anii 2005-2006 și prima de Paști pentru anul 2006;

-lui și primele de C pentru anii 2005-2006 și prima de Paști pentru anii 2006-2007;

-lui, G și primele de C pentru anii 2005-2007 și primele de Paști pentru anii 2006-2007, prime actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Instanța de fond a reținut următoarele aspecte în cauză:

Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.

Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.

Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.

Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanții au fost salariați al SC SA (fostă SNP SA), în perioada în litigiu, fapt dovedit cu copia carnetelor de muncă depuse la dosar.

Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.

Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.

Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".

De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.

În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamanților le-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.

Întrucât, verificând aceste state de plată, instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamantului au fost incluse sau nu primele de Paști și de

Aceasta a constatat că primele nu au fost incluse în salariul de bază și plătite odată cu plata salariului lunar. Concluzia s-a bazat pe verificarea documentației de la dosar privind salarizarea cât si cea sindicală la care a făcut referire pârâta în apărările sale.

Punctul de vedere separat exprimat de expertul ales de pârâtă nu poate fi primit de instanță deoarece nu se bazează pe o verificare efectivă a calculului salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.

Față de cele reținute instanța a constatat că reclamanților nu li s-au plătit primele de Paști și de C în litigiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, HG, G, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele aspecte:

Prin sentința civilă nr.817 Tribunalul Brăilaa considerat în mod greșit că prima de Paști 2005 este prescrisă întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de 6 mai.

Conform Decretului nr.167/1958 art.16 " prescripția se întrerupe b) prin introducerea cererii de chemare în judecată" iar conform codului d e procedură civilă art.104" actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal", ceea ce reclamanții au făcut la data de 30.04.2008. Cum în anul 2005, Paștele a fost sărbătorit la data de 1 mai, iar cererea a fost depusă la poștă la 30 aprilie consideră astfel că cererea a fost depusă în termenul legal, prin urmare în mod greșit s-a considerat că suplimentarea salarială Paști 2005 nu ar trebui acordată.

În ce privește pe reclamantul în mod greșit s-a considerat că a încetat activitatea la data de 1.01.2007, întrucât așa cum dovedește cu adeverința anexată, a lucrat efectiv fără întrerupere de la 22.08.1988 și până în prezent la societatea pârâtă.

Pârâta SC SA a declarat recurs pentru următoarele motive:

În primul rând, solicită să se observe că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.

Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime de Paști și de au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe SA.

În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.

În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta SA.

Cu privire la incidența în cauză a prev.art.257 muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.

În mod greșit reține prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.

Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea SA a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată, pentru că ele se regăsesc în salariul de bază( la care se aplică celelalte sporuri lunare).

Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.

Decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu. Cu toate acestea, nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s- statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.

În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr.9/2000.

Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).

Instanța de fond a făcut o analiză trunchiată a disp.art.168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar, încălcând disp.art.236 al.4 din muncii întrucât nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală a acestora.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică instanța reține următoarele:

Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.

Într-adevăr prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate, ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Însă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1.pr. civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.

Referitor la al doilea motiv de recurs, este reținut ca neîntemeiat întrucât prima instanță nu a menționat în dispozitiv că primele se raportează la salariul mediu brut de bază sau la salariu mediu la nivelul.

Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.

Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.

În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.

Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.

Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.

Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.

Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.

Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din CCM.

Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.

Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.

În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.

În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.

Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.

Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.

Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.

Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.

Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.

Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată.

Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.

Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.

În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").

Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.

În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.

Referitor la actualizare, Curtea apreciază că și acest motiv de recurs este, nefondat.

În ceea ce privește sumele acordate Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.

Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.

În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.

Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.

Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004-2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.

Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

Față de recursul declarat de reclamanții, HG, G, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prima de Paști pe anul 2005 greșit a considerat prima instanță că s-a prescris dreptul de aoc ere, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 6.05.2008, deci în cursul celor 3 ani și ca atare urmează a fi admis recursul acestor reclamanți și a se acorda prima de Paști pe anul 2005, actualizată cu rata inflației la data plății.

De asemenea, pentru reclamantul vor fi acordate drepturile solicitate, prima de Paști și C 2005-2007 actualizate cu indicele de inflație având în vedere că acesta are calitatea, inclusiv în prezent, de salariat al societății pârâte.

Conform art.312 pr.civ. urmează a se admite recursurile declarate de reclamanții, HG, G, și recurenta-pârâtă SC SA B, împotriva sentinței civile nr.817/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Se va modifica în parte sentința civilă nr.817/1.11.2008 a Tribunalului Brăila.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții, HG, G, împotriva sentinței civile nr.817/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă nr.817/1.11.2008 a Tribunalului Brăila, în sensul că:

Obligă pe pârâta SC Sa să plătească recurenților-reclamanți și drepturile bănești reprezentând prima de Paști pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației la data plății.

Obligă pe pârâta SC SA să plătească recurentului- reclamant drepturile bănești reprezentând prime de Paști pentru anii 2005-2007 și prime de C pentru anii 2005-2007, sume actualizate cu rata inflației la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Grefier

Red./29.12.2009

Dact./17 ex/8.01.2010

FOND: -

Asis.jud.-

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Galati