Pretentii civile. Speta. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.145/2008
Ședința publică din 03 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Monica Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României -B împotriva sentinței civile nr- pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită și judecarea cauzei în lipsa acesteia de la dezbateri.
Instanța, față de împrejurarea că părțile au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Alba și înregistrată în dosarul nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Direcția de Control Financiar Ulterior solicitând:
- obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor de natură salarială cuvenite și neachitate reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor prevăzut de art.28 din nr.OUG24/2002, pe perioada 01.07.2004 - 29.07.2005, actualizată cu indicele general al inflație, până la data plății efective.
În expunerea de motive a arătat că în perioada pentru care solicită acordarea drepturilor și-au desfășurat activitatea ca procuror financiar la Curtea de Conturi, Camera de Conturi A, iar prin nr.OG 53 /2005 și Legea 303 /2004, funcția de procuror financiar este asimilată aceleia de procuror.
Prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG43/2002, aprobată prin Legea 503/2002, s- prevăzut ca personalul din cadrul în prezent și judecătorii care, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară.
Ulterior prin OUG24/2004 acest spor a fost majorat la 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
Aceste norme legale introduc o evidentă discriminare, care nu are la bază criterii obiective, raționale și juridice, între judecătorii și procurorii care compun completele specializate și ceilalți judecători și procurori, aceste prevederi fiind în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin.2 lit. i din nr.OUG137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.295 și art. 163 - 166 din codul muncii și art. 2 și art.21 alin1 din OG137/2000.
Prin sentința civilă nr.1163/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția de Control Financiar Ulterior și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată la plata către reclamantă, raportat la perioada lucrată, a despăgubirilor bănești cuvenite și neachitate reprezentând 40% din indemnizația de încadrare pe perioada 01.07.2004 - 29.07.2005, pentru lunile în care nu au beneficiat de acest spor, actualizată cu indicele general al inflație, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de procuror financiar. La acel moment salarizarea procurorilor financiar se realiza potrivit acelorași acte normative ca și procurorii de la parchetele de pe lângă tribunale.
Potrivit art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, în vigoare din 11.04.2002, aprobată prin Legea nr.503/2002, personalul din cadrul, precum și judecătorii ce compun completele specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție, conform art.29 al.2 din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, procent care a fost mărit la 40% prin OG nr.24/2002.
În categoria de beneficiari au fost incluși prin nr.OUG 24/2002 toți judecătorii de la,. și procurorii de la parchetul de pe lângă această instanță, fără însă ca toți aceștia să participe practic și efectiv la soluționarea unor cauze de natura celor individualizate.
S-a apreciat că aceste texte legale introduc clar o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv, rațional între magistrații care soluționează un gen de cauză, instrumentând urmărirea penală, față de ceilalți. In acest sens s-a considerat că au fost încălcate dispozițiile art.2 pct.1, art.25 și art.25 și art.29 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În plus, instanța De fond a constatat că prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a, s-a statuat că, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002 și a dispozițiilor art.24 alin.4 din nr.OUG43/2002, modificată prin Legea nr.601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtul Curtea de Conturi a României criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece dispozițiile legale care reglementau salarizarea procurorilor financiari prevedeau în mod expres faptul că indemnizația reprezintă unica formă de remunerare a acestora, astfel că este exclus ca aceștia să beneficieze de sporul solicitat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art.304/1 Cod pr.civilă, în raport cu probele dosarului și dispozițiile legale incidente, Curtea reține că recursul formulat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantei, în calitate de procuror financiar al Curții de Conturi, i-au fost aplicabile, în ceea ce privește salarizarea, dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.52/1991 iar ulterior în Legea nr. 50 /1995. În ambele acte normative drepturile salariale ale reclamantei erau stabilite corelativ cu drepturile salariale ale magistraților.
În consecință drepturile recunoscute reclamantei sunt în legătură indisolubilă cu cele recunoscute magistraților.
In conformitate cu dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 publicată în Monitorul Oficial nr.244/11.04.2002. aprobată prin Legea nr.503/2002, procurorul din cadrul (în prezent ) precum și judecătorii ce compun completele specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție, conform art.29 alin.2 din Legea nr.78/2000, primesc, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, spor care a fost mărit la 40% prin OUG nr.24/2002.
Așa cum corect a reținut prima instanță, în categoria de beneficiari ai acestui spor, au fost incluși președintele, vicepreședinți, președinți de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție adjuncții săi și procurorii din cadrul acestui parchet, fără însă ca toți aceștia să participe efectiv la soluționarea unor cauze care au ca obiect infracțiunile de corupție.
Textele legale sus arătate introduc în mod evident o discriminare între magistrații ce soluționează un anumit gen de cauze și ceilalți magistrați, între magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetul de pe lângă aceasta și cei care își desfășoară activitatea la alte instanțe și parchete.
Cum, de asemenea, corect a observat prima instanță, prin actele normative sus arătate au fost nesocotite prevederile art.2 pct.1 și art.29 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform cărora exercițiul drepturilor este apărat împotrivit oricărei discriminări, urmărindu-se asigurarea, recunoașterea și respectul drepturilor și libertăților tuturor persoanelor, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Câtă vreme activitatea prestată de magistrați care beneficiază de sporul în discuție nu s-a dovedit că diferă din punct de vedere al timpului alocat și gradului de complexitate, față de activitatea celorlalți magistrați, în speță au fost încălcate și dispozițiile art.25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform cărora dreptul la salariu egal pentru muncă egală, este garantat tuturor oamenilor, fără nici o discriminare.
Chiar dacă prima instanță nu a reținut acest lucru prin aplicarea actelor normative care au introdus sporul în discuție au fost încălcate și dispozițiile art.5 din Legea nr.53/2003 conform cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, fiind interzisă orice discriminare directă sau indirectă. Prin acordarea sporului de 30-40% numai unei categorii de magistrați, căreia i s-a acordat evident preferință, s-a instituit o discriminare directă prin excluderea celorlalți magistrați de la beneficiul acestui spor.
Că este așa rezultă și din Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care, constatându-se că ne aflăm în prezența unei evidente discriminări în contradicție cu reglementările naționale și internaționale în materie, i s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării prevederilor care instituiau sporul în discuție, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de magistrați.
Față de aspectele de mai sus și văzând Decizia nr. VI din 15.01.2007 a - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe sub aspectul dezlegării date problemelor de drept judecate, se constată că aspectele critice invocate de recurenta pârâtă sunt nefondate și că în cauză nu este incident nici unul din motivele de modificare ale hotărârii prevăzute de.304 pct.6-9 Cod proc.civ.
În consecință, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului promovat de pârâta Curtea de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
( continuarea minutei deciziei civile nr.145/3.03.2008)
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României -B împotriva sentinței civile nr-, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Maria Monica Mureșan, Ana Doriani
