Pretentii civile. Speta. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 146/
Ședința public din 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și și de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și Ministerul Economiei și FinANȚELOR prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr.1344/10.12.2007 pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 6 februarie 2008, când prțile au lipsit, iar încheierea de ședinț din acea zi, face parte integrant din prezenta hotrâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de faț:
Constat c prin sentința civil nr. 1344/10.12.2007 a Tribunalului Brașov, a fost respins excepția necompetenței materiale invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație, prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulat de reclamanții:, și în contradictoriu cu parații: Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție s majoreze salariul de baz al reclamanților, conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faț de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faț de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faț de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pârâții Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție s plteasc reclamanților sumele ce rezulta din reactualizarea diferențelor de drepturi de natura salariala menționate anterior,reactualizate conform indicelui de inflație pân la data plții efective.
A obligat paratul Ministerul Economiei Finanțelor sa vireze fondurile de bani necesare achitrii diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța aceast sentinț instanța a reținut urmtoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin.3 din OG 137/2000 instanța a dispus citarea în cauz a Consiliului Național pentru combaterea discriminrii.
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedur civil, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției necompetenței materiale invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație și asupra excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocat de Direcția General a Finanțelor Publice B prin întâmpinare.
Referitor la excepția necompetenței materiale, instanța a apreciat c pretențiile reclamanților izvorsc dintr-un raport de munc dintre procuror și parchetul în care a activat în perioada pe care se solicit drepturile salariale. În aceste condiții, în raport de prevederile art.1 alin 2 lit.i din OG 137/2000, discriminarea fiind produs în raporturile de munc, art.21 urmeaz a fi interpretat ca, în acest caz, dreptul comun îl constituie normele care reglementeaz materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența disp.art 284 din Legea 53/2003 rap. la art.2 pct.1. lit.c, instanța de drept comun fiind tribunalul. Pentru aceste motive a respins excepția.
Deliberând asupra excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat c este neîntemeiat, respingând-o pentru urmtoarele considerente:
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, stipuleaz c activitatea instanțelor și parchetelor este finanțat de la bugetul de stat.
Totodat, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, urmtoarele atribuții: "elaboreaz proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor buget, astfel c se justific chemarea sa în judecat pentru a asigura mijloacele financiare achitrii drepturilor solicitate, în cazul în care acțiunea va fi admis.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut c reclamanții au calitatea de procuror, prestând activitate în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov, Biroul Teritorial Brașov și Biroul Teritorial Covasna.
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit c în anul 2007 salariile de baz ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocup funcții de demnitate public, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, s se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faț de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faț de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faț de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezult din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocup funcții de demnitate public, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judectorii Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și judectorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorrilor salariale amintite sunt judectorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judectoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lâng curțile de apel, tribunale și judectorii, printre aceștia din urm numrându-se și reclamanții -procuror în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism.
Faptul c de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminri în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru munc egal, plat egal și al egalitții în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectueaz aceiași munc și se afl în situații comparabile, astfel c distincția fcut de legiuitor încalc drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificrile și completrile ulterioare, principiile legalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la munc, la libera alegere a ocupației, la condiții de munc echitabile și satisfctoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egal, la o remunerație echitabil și satisfctoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arat c prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferinț pe baz de ras, naționalitate, etnie, limb, religie, categorie social etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlturarea recunoașterii folosinței sau exercitrii a drepturilor prevzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arat c sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajeaz anumite persoane pe baza criteriilor prevzute la punctul 1, faț de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede c orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le genereaz, favorizeaz sau defavorizeaz nejustificat o persoan, un grup de persoane sau o comunitate faț de altele, atrage rspunderea contravențional sau penal, dup caz.
Având în vedere definiția discriminrii directe, așa cum este prevzut în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de ras sau origine etnic și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munc și condițiile de munc, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamn a diferenția sau a trata diferit dou persoane sau situații atunci când nu exist nici o distincție relevant și a trata într-o manier identic dou sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminrii la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul a reținut faptul c numai anumiți magistrați - respectiv judectorii Înaltei Curți de casație și Justiție precum și judectorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judectorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judectoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lâng curțile de apel, tribunale și judectorii - au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Reținând c majorarea sau indexare veniturilor numai anumitor categorii de magistrați, contravin și art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cu care,toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fr discriminare, dreptul la o ocrotire egal din partea legii" și de asemenea,legea trebuie s interzic orice discriminare și s garanteze tuturor persoanelor ocrotire egal și eficace contra oricrei discriminri", Tribunalul a admis acțiunea în sensul c a obligat pârâții Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție s majoreze salariul de baz al fiecrui reclamant,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faț de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faț de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faț de nivelul din luna septembrie 2007.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat c acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Este de notorietate faptul c sumele de bani datorate se devalorizeaz continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judectorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaboreaz proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister s pun la dispoziția Ministerului Public fondurile necesare achitrii drepturilor salariale restante.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, și, și Ministerul Public, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți, sentința este criticat pentru faptul c prima instanț nu a obligat la plata drepturilor salariale restante și pe pârâtul Ministerul Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - B, care a fost chemat în judecat în calitate de pârât.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public, Parchetul de pe lâng ÎCCJ, sentința este criticat pentru faptul c hotrârea cuprinde motive contradictorii în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei competenței materiale a instanței.
1. Consider c în situația în care se stabilește existența unei discriminri, instanța competent s acorde despgubiri și s hotrasc asupra repunerii în situația anterioar discriminrii este judectoria, potrivit dreptului comun.
Se reintereaz, în acest sens excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov.
2. Se arat c instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești dispunând aceste creșteri salariale fr fundament legal.
Dispozițiile OG 137/2000 cu privire la constatarea situațiilor discriminatorii nu sunt aplicabile în speț.
3. Soluția instanței de fond este lipsit de temei legal și a fost dat cu
înclcarea și aplicarea greșit a legii.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare întrucât nu reprezint o deosebire, excludere, restricție sau preferinț efectuat pe criterii de ras, etnie, limb, religie, categorie social, convingeri, sex, vârst, handicap.
4. Instanța a dispus nelegal plata drepturilor bnești solicitate actualizate cu rata inflației deoarece obligarea pârâților la plata sumelor rezultate din aplicarea indexrilor ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
În drept recursul se întemeiaz 304 pct.3, 4 pe dispozițiile art.299 Cod procedur civil art.7, 9 Cod procedur civil.
MEF prin DGFP prin motivele de recurs critic sentința instanței de fond pentru greșita soluționare a excepției lipsei calitții procesuale pasive a MEF.
Cu privire la recursul - Parchetul de pe lâng ÎCCJ, instanța constat c nu este întemeiat.
Normele de competenț material nu au fost înclcate.
Într-adevr temeiul acțiunii este OG 137/2000 îns instanța trebuie s aplice normele de competenț nu doar dup temeiul de drept al acțiunii civile, ci și dup natura juridic a litigiului. În speț acest litigiu are caracterul unui veritabil litigiu de munc, drepturile pretinse de reclamanți izvorând din constatarea unei situații discriminatorie în legtur cu munca prestat.
Reglementarea general în materia discriminrii face trimitere implicit la normele cu caracter general în materia competenței materiale a instanțelor, îns nu pot fi ignorate și dispozițiile art.5 alin.4 Codul muncii conform cu care constituie discriminare indirect actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminri directe. Aceste dispoziții apar ca fiind speciale în raport cu dispozițiile OUG 137/2000 fiind aplicabile și în litigii de munc în care pretențiile formulate cu titlu de drepturi salariale solicitate reprezint în realitate despgubirile materiale proporționale cu prejudiciul suferit, de care face vorbire OG 137/2000.
Prin urmare, faț de natura juridic a raportului de drept dedus judecții, Curtea apreciaz c în mod corect instanța de fond a reținut competența material în soluționarea prezentei cauze ca fiind a completului specializat - litigii de munc din cadrul Tribunalului Brașov.
În ceea ce privește legalitatea sentinței faț de criticile formulate de recurent cu privire la soluționarea în fond a cauzei, instanța, cu opinie majoritar constat c nu sunt întemeiate.
Nu poate fi acceptat critica prin care recurentul - arat c instanța și-a depșit atribuțiile puterii judectorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fr suport legal.
Nu este vorba de o greșeal de judecat a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul c instanța a reținut c aceste drepturi salariale izvorsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivaleaz "cu depșirea atribuțiilor puterii judectorești", însși ÎCCJ reținând în spețe asemntoare cu ocazia soluționrii recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) c "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul c domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizat, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretat ca rezultatul acordrii unor drepturi salariale fr suport legal.
Este atributul instanțelor de judecat potrivit art.27 din OG 137/2000 s soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera c problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stri de fapt izvorât din lege poate fi interpretat ca o înclcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea European a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste înclcri ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru aprarea drepturilor și libertților fundamentale ale omului reținând c înclcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale prțile având la dispoziție o alt cale procedural de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocat de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiaz de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judectorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect c pân în ianuarie 2007 aceste indexri salariale au avut o reglementare juridic pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexri salariale numai categoriei de magistrați prevzut în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocup funcții de demnitate public.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevzut pentru magistrații instanței de drept comun (judectori și procurori ai Parchetelor de pe lâng Judectorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referinț sectorial în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexri.
Trebuie remarcat c în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fr nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se refer prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocup funcția de demnitate public.
Omisiunea reglementrii acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumit categorie de personal pentru anul 2007, deși pân în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și exist prevederi cu privire la indexrile salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judectori și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivaleaz cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în înclcarea principiului egalitții de tratament pentru o situație asemntoare, principiu protejat de legislația secundar comunitar, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalitții de tratament între persoane, fr deosebire de ras sau origine etnic și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalitții de tratament în ceea ce privește încadrarea în munc și ocuparea forței de munc care stabilește c "prin principiul egalitții de tratament" se înțelege absența oricrei discriminri directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide munc, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directiv).
Nu poate fi primit susținerea recurenților prin care se arat c nu poate constitui discriminare situația prezentat de reclamanți. Recurenții se raporteaz la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpreteaz restrictiv, fr a ține cont de faptul c modificrile aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația intern a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecinț, recunoașterea acordrii acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de ctre instanța de fond echivaleaz cu acoperirea prejudiciului produs prin aceast form de discriminare direct.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Critica recurentului c plata sumei reactualizat cu indicele de inflație reprezint o obligație imposibil întrucât nu exist prevedere legal care s reglementeze materia actualizrii sumelor și nu are la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, nu poate fi acceptat, atâta timp cât aceast obligație are reglementare în Codul civil, conform celor de mai sus.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți, se poate observa c aceștia au formulat cererea de chemare în judecat și împotriva DIICOOT, iar instanța de judecat a omis a se pronunța faț de aceast parte. Prin urmare recursul reclamanților este întemeiat, iar sentința primei instanțe va fi modificat în parte în ceea ce privește aspectul semnalat.
Analizând recursul formulat de MEF prin DGFP B instanța constat c nu este întemeiat.
Pârâtul MEF justific calitatea procesual pasiv pentru urmtoarele considerente: acest minister execut dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speț, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotrârii acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitrii diferențelor de drepturi de natur salarial, tocmai în recunoașterea calitții pe care însuși acest recurent și-o invoc în cadrul recursului, respectiv "rolul de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de MEF prin DGFP va fi respins.
Pentru toate aceste considerente recursul reclamanților va fi admis în baza art.312 alin.1 Cod procedur civil, iar recursurile declarate de pârâți va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții, și împotriva sentinței civile nr.1344/10.12.2007 a Tribunalului Brașov pe care o modific în parte în sensul c alturi de pârâții menționați va fi obligat și Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism
Menține restul dispozițiilor din sentința atacat.
Respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr.1344/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public azi 12 Februarie 2008.
Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Opinie separat
în sensul respingerii recursului formulat de reclamanți, admiterii recursurilor formulate de pârâții MEF și Ministerul Public împotriva sentinței civile nr.1344/2007 a Tribunalului Brașov și respingerii acțiunii reclamanților.
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță - - |
Opinie separat
În dezacord cu opinia majoritar consider c în cauz recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacat modificat în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bnești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedus judecții sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judectorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușit atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând aceast concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronat întrucât principiul egalitții astfel cum acesta se aplic in speța dedus judecții are la baz ideea c pentru o munc egal se impune o plat egal. Aceast condiție ce este de esența principiului egalitții nu este îndeplinit în cauz deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare exist o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestat de aceștia și din aceast cauz plata muncii nu este și nici nu a fost niciodat egal
În alt ordine de idei pretențiile reclamanților au la baz premisa potrivit creia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalc principiul egalitții instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez c instanțele ordinare au posibilitatea s constate doar existența unei discriminri în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil s se solicite constatarea faptului c o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legal este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul c încalc principiul egalitții instituit prin legea suprem. Doar Curtea Constituțional are competența legal de a aprecia c un text legal creeaz o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina înclcarea principiului egalitții. În acest sens prțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legal invocat nu a fost declarat neconstituțional în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție czând în derizoriu.
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
- -
Red.op.maj.: NG/6.03.2008
Red.op.sep.: CȘ/6.03.2008
Dact: MD/11.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond: -/
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
