Pretentii civile. Speta. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 149/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta SC SRL D împotriva sentinței civile nr. 1269/LM din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat în calitate de apărător al pârâtei recurente și reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța comunică întâmpinarea formulată în cauză de reclamantul intimat cu apărătorul recurentei.
Reprezentantul pârâtei recurente înaintează instanței împuternicire avocațială și copii după 6 dispoziții de plată emise de societate pe numele reclamantului intimat la datele 18.12.2007, 20.12.2007, 12.01.2008, 19.01.2008, 27.02.2008 și 06.03.2008, dispoziții care se comunică și cu reprezentanta reclamantului intimat, pentru a face dovada plății drepturilor salariale către reclamant.
Reclamantul intimat prezent arată că recunoaște doar semnătura depusă pe dispoziția de plată din 6.03.2008 în sumă de 200 lei, contestând toate celelalte sume despre care spune că nu i-au fost plătite. Reprezentanta intimatului arată că scopul dispozițiilor îl reprezintă plata de deconturi, probabil cheltuieli de deplasare și nu drepturi salariale.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei recurente mai depune la dosar și o copie a întrebărilor interogatoriului luat la instanța de fond pârâtei, interogatoriu propus de reclamant.
Reprezentanții părților declară că nu au alte chestiuni de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în parte în sensul de a se constata existența raportului de muncă dintre părți în perioada 01.10.2007-21.05.2008 și să se respingă celelalte capete din acțiunea principală. Solicită a se reține astfel cum rezultă din cuprinsul foilor de parcurs depuse la dosar, că societatea recurentă are doar calitatea de transportator, de și că marfa transportată aparține "" SRL. Prin urmare, arată că reclamantul nu a fost angajatul societății recurente anterior datei de 1.10.2007, din moment ce însăși martorul audiat arată că pe mașina condusă de către reclamant era imprimată sigla "" SRL.
Referitor la obligarea pârâtei la plata a 75 % drepturi salariale pe perioada 01.12.2007-31.03.2008, învederează că instanța în mod corect a reținut că reclamantul se afla la dispoziția societății, astfel cum rezultă din dispozițiile de plată depuse, coroborate cu răspunsul la interogatoriu, aspecte care conduc la concluzia că reclamantul a beneficiat de drepturi salariale.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, aceasta fiind corespunzătoare sub aspectul temeiniciei și legalității. Referitor la inscripționările de pe mașina condusă de reclamant, solicită a se avea în vedere probele depuse la dosar, respectiv fila 68 dosar fond care conține scrisoarea de trăsură unde este trecut numărul de înmatriculare al mașinii - și răspunsurile la interogator, probe din care rezultă că acest autovehicul pe care reclamantul a lucrat aparține societății recurente, fiind cumpărată de la SRL. Precizează că reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada 4.05.2007-21.05.2008 și primit drepturile salariale doar până la data 1.12.2007, diferența solicitată fiind pentru perioada 1.12.2007-21.05.2008.
Cu cheltuieli de judecată conform notei și chitanțelor justificative pe care le depune la dosar.
Instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL D solicitând ca pe calea hotărârii judecătorești: să se constate că a lucrat la societatea pârâtă începând cu data de 04.05.2007 și până la data de 21.05.2008; să fie obligată pârâta să-i achite drepturile salariale aferente timpului lucrat, indexate și actualizate la data achitării sumei; să fie obligată pârâta la plata orelor suplimentare efectuate și a drepturilor bănești cuvenite cât s-a aflat în delegație; să fie obligată pârâta să-i înscrie în carnetul de muncă timpul efectiv lucrat, începând cu data de 04.05.2007 și până la 21.05.2008; să fie obligată pârâta să achite contribuțiile datorate la fondul de asigurări sociale de sănătate, precum și la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 149-dosar, reclamantul arată că, în principal, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3.117,50 lei, brut, aferente perioadei 01.12.2007-21.05.2008, calculată conform prevederilor din contractul individual de muncă nr. 15186/04.10.2007 și a majorării salariale prevăzute în nr. 11651/07.05.2008, iar în subsidiar, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.547,5 lei, calculată pe aceeași perioadă, conform prev. art.53 alin.1 Codul Muncii, respectiv 75% din salariul de bază, deoarece autovehiculul societății a fost în reparație, timp în care s-a aflat la dispoziția unității.
În fapt, reclamantul arată că deși s-a angajat la societatea pârâtă la data de 04.05.2007, astfel, cum rezultă din foile de parcurs și scrisorile de transport existente la angajator, din contractul individual de muncă rezultă că și-a început activitatea doar în data de 01.10.2007. De asemenea, mai arată că nu i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite, orele suplimentare lucrate și nici contribuțiile datorate de angajator către bugetul asigurărilor sociale și de sănătate.
În drept, sunt invocate prev. art.44, 120 și 161 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC SRL D, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a încheiat un contract de muncă cu reclamantul la data de 01.10.2007, iar la scurt timp după încheierea acestuia, autoutilitara pe care o conducea s-a defectat, iar reparațiile au durat până în luna martie 2008, perioadă în care reclamantul nu a presta nici o activitate. Cu privire la drepturile salariale arată că acestea au fost integral plătite reclamantului și că acesta nu a efectuat ore suplimentare.
Prin sentința civilă nr. 1269/LM/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- -a admis, în parte, acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL D și în consecință:
S-a constatat că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă începând cu data de 04.05.2007 în calitate de conducător auto;
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului cu privire la data mai sus menționată;
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului 75% din drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.12.2007 și până la 31.03.2008, aferente unui salariu de bază brut lunar de 570 lei și 75% din drepturile salariale cuvenite pe perioada 14.04.2008-21.05.2008, aferente unui salariu de bază brut lunar de 670 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa către bugetul de asigurări sociale și de sănătate.
S-a respins, în rest acțiunea.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că reclamantul și-a început activitatea la societatea pârâtă începând cu data de 04.05.2007, pe postul de șofer auto; că în perioada 01.12.2007-31.03.2008 deși a fost angajatul pârâtei aceasta nu i-a plătit nici un drept salarial motivând că mașina pe care o conducea era în reparații, ori, acest aspect nu este imputabil reclamantului, care s-a aflat la dispoziția unității. Așadar, pârâta îi datorează reclamantului pe această perioadă drepturile salariale calculate potrivit art.53 alin.1 și art.162 și 163 din Codul Muncii, respectiv 75% din salariul de bază brut lunar și tot odată, în baza art.40 alin.2 lit.f din Codul Muncii datorează toate contribuțiile aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de reclamant.
Capetele de cerere privind plata orelor suplimentare și plata drepturilor bănești pe perioada delegării au fost respinse ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâta SC SRL D, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii numai a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului cu privire la perioada 01.10.2007-21.05.2008 și respingerea în rest a acțiunii precizate; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că reținerea de către instanță a datei de 04.05.2007 ca fiind data începerii activității reclamantului în cadrul societății pârâte nu are la bază întregul probatoriu administrat; deoarece la dosarul cauzei au fost depuse toate avizele de însoțire a mărfurilor, precum și scrisorile de trăsură pentru întreaga perioadă solicitată de reclamant, iar din nici unul din aceste înscrisuri nu rezultă că reclamantul a efectuat transporturi pentru această societate anterior datei de 01.10.2007, menționată în carnetul de muncă.
La data de 02.06.2009 s-a realizat un punctaj la fața locului, ocazie cu care au fost puse la dispoziția reclamantului asistat de apărătorul ales toate registrele societății, însă nici cu această ocazie nu au fost descoperite înscrisuri din care să rezulte că activitatea reclamantului a început la o altă dată decât cea înscrisă în contractul de muncă. Așadar, instanța în mod eronat a apreciat declarația martorului ca probă în acest sens, această persoană nefiind niciodată angajatul societății. De asemenea, recurenta arată că este greșit raționamentul instanței potrivit căreia este firesc ca autoutilitara reclamantului să poarte însemnele altei societății comerciale, deși pretins se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă. Cu referire la obligarea sa la plata în favoarea reclamantului a 75% din drepturile salariale, recurenta arată că pentru perioada 01.12.2007-31.03.2008, deși reclamantul nu a prestat activitatea pentru care a fost angajat, a fost remunerat, iar pentru perioada 14.04.2008-21.05.2008 argumentele instanței lipsesc cu desăvârșire din cuprinsul sentinței.
În drept se invocă: art. 304 ind.1 pr.civ raportat la art.281 și urm..
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, motivând că instanța de fond a cercetat toate aspectele acțiunii cât și susținerile și apărările pârâtei, pronunțând, în final, o hotărâre pe baza unui amplu probatoriu.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 16 alin.(1) Codul Muncii "contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului.."
Potrivit alin.(2) din același text de lege "în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilorefectuate prin orice mijloc de probă".
Deci, deși textul prevede obligația angajatorului de încheiere a contractului în formă scrisă, totuși această formă nu este unaad validitatemci una ad probationem, de vreme ce părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestaților efectuate prin orice mijloc de probă (inclusiv declarații de martori).
În speță, în mod justificat, prima instanță a dat eficiență probei testimonială (111)- martorul declarând că reclamantul și-a început activitatea la societatea pârâtă cu 2 sau 3 luni înainte de luna august 2007, când martorul a vrut să se angajeze la această societate și chiar a lucrat două luni, însă pentru că nu i s-a încheiat contractul individual de muncă a plecat. Această probă se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar- foaie de parcurs, aviz de expediție din data de 20.11.2007- ștampilate de societatea recurentă, în care numele intimatului apare la rubrica "șofer".
Faptul că în evidențele societății nu apare intimatul nu este culpa acestuia, angajatorului revenindu-i obligația de întocmire în formă scrisă a contractului individual de muncă a salariatului și păstrarea evidențelor salariaților (art. 34 Codul Muncii ), iar în lipsa acestora în nici un caz nu pot fi ignorate celelalte probe administrate în cauză, care confirmă susținerile intimatului.
Cu referire la obligarea societății la plata a 75% din drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.12.2007 și până la 31.03.2008, aferente unui salariu de bază brut lunar de 570 lei și 75% din drepturile salariale cuvenite pe perioada 14.04.2008-21.05.2008, aferente unui salariu de bază brut lunar de 670 lei, soluția primei instanțe este corect argumentată pe dispozițiile art.53 alin.1 Codul Muncii și pe probele dosarului din care reiese că în aceste perioade intimatul, chiar dacă nu a mai lucrat pe autoutilitară dată în dotare aceasta fiind în reparații, a fost la dispoziția unității. Deci, pe aceste perioadă raportul juridic de muncă s-a derulat în continuare, obligațiile părților (implicit plata drepturilor salariale convenite) subzistând.
Criticile recurentei sub acest aspect se vizează a fi astfel, nefondate, deoarece nu a făcut dovada plății drepturilor salariale cuvenite intimatului, în condițiile art. 163 Codul Muncii. Dispozițiile depuse în recurs nu pot constitui o dovadă certă în acest sens atâta vreme cât cele emise la 18.12.2007 și 12.01.2008 cuprind mențiunea "avans decont" iar restul nu sunt completate la rubrica "scopul plății".
Față de cele ce preced, curtea, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii, expres și limitativ prev. de art. 304 punct 1-9 Cod procedură civilă;
În conformitate cu art. 312 alin.(3) Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către pârâtă.
Urmare a respingerii recursului, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta Auto SRL să plătească intimatului suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial și cheltuieli de transport, probate cu chitanța, respectiv bonul fiscal depuse la dosar-
26, 27.
Pentru aceste motive
În numele legii
(continuarea minutei deciziei civile nr.149/2010)
*****
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Auto D împotriva sentinței civile nr. 1269/LM/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurenta Auto SRL să plătească intimatului suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. AD 09.02.2010, 4 ex.IM
Jud.fond- A,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
