Pretentii civile. Speta. Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1501/ Dosar nr-
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1212 din data de 4 august 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut în ședința publică din 23 noiembrie 2009, când apărătoarea intimatei reclamante a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2009, iar apoi pentru astăzi, 3.12.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1212/M/04.08.2009, Tribunalul Brașova admis in parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SC SA si în consecință instanța:
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5176 lei reprezentand 8 salarii medii nete conform Acordului Social;
- a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 330 lei reprezentand Prima de vacanta pentru anul 2008;
- a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 247,5 lei reprezentand Prima de C pentru anul 2008;
- a obligat parata sa plateasca reclamantului sumele mai sus mentionate actualizate cu indicele de inflatie si dobanda legala prevazuta de OG nr.9/2000, calculate de la data nasterii drepturilor si pana la data platii efective;
- a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A respins restul pretentiilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 31/12.02.2009 emisă de societatea - pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, la data de 12.03.2009, conform art. 65 - 67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare în perioada 12.02-11.03.2009 inclusiv (conform art. 73 alin. 1 din Codul muncii și art. 86 alin. 4 din CCM-2007/2008).
Analizând acordul social - anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent - Forța, la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de, instanța constată că la litera "E - condiții privind disponibilizarea", se prevede expres că: " încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Instanța de fond nu a primit apărarea societății pârâte în conformitate cu care acordul social din data de 13.12.2004 nu-și produce efectele față de aceasta, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, fiindcă acest acord social nu a fost desființat de către părțile contractante, nu a fost anulat în justiție.
Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta "reprezintă act adițional la Contractul colectiv de muncă", astfel încât apărarea pârâtei potrivit căreia acordul nu i-ar fi opozabil nu poate fi reținută.
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007 prevăd în mod expres că: "In caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile Acordului încheiat între sindicate și patronat".
Decizia nr. 31/12.02.2009 menționează că, ținând seama de restructurarea/reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la. B, conducerea societății a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, postul acestuia fiind desființat.
In acest sens, in speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 67 din Codul muncii care prevăd:,salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În drept, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
In acest sens, instanța de fon a admis acest petit și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5176 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Referitor la petitul privind plata sumei de 330 lei, reprezentând prima de vacanță pentru anul 2008 conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, tribunalul a apreciat că este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 59 alin.1 lit. a din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, angajatorul acordă în timpul unui an, conform prevederilor aprobat al societății prima de vacanță reprezentând 40% din salariul brut lunar, primă care se acordă în bani, la aprobarea tranșei de minim 15 zile din concediul de odihnă. Pârâta susține că această primă nu a fost acordată ca urmare a dificultăților financiare prin care trece societatea, concretizat printr-un deficit financiar, materializat în pierderi de 7,1 mil. lei. Or, instanța nu poate primi o astfel de apărare, întrucât acordarea acestui drept salarial nu este condiționat de obținerea de către societatea angajatoare de profit. Pârâta avea obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele cuvenite cu titlu de primă de vacanță și să o acorde salariaților la aprobarea tranșei de minim 15 zile din concediul de odihnă.
În consecință, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 330 lei, primă de vacanță pentru anul 2008.
Aceleași considerente au fost reținuteși în privința pretențiilor solicitate de reclamanta cu titlu de primă de pentru anul 2008, cu mențiunea că această primă este prevăzută în art. 59 alin.1 lit.b din contractul colectiv de muncă si in consecinta a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 247,5 lei reprezentand prima de C pentru anul 2008 conform CCM incheiat la nivel de unitate.
Cât privește actualizarea sumelor arătate mai sus, tribunalul a constatat că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia, întrucât pe parcursul negocierilor dintre patronat și sindicate s-a stabilit că măsura compensatorie de plată a celor 8 salarii să se efectueze numai în situația concedierilor colective, iar în speță este vorba de o concediere individuală.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este nefondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății recurente până la data de 12.12.2009, când contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 31/12.02.2009. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene". În acest sens, acordul social încheiat ulterior la data de 07.03.2006 constituie o îmbunătățire a primului acord a cărui valabilitate expres stabilită în cuprinsul acestuia nu a expirat nici în prezent. Acesta este și motivul pentru care noul acord nu cuprinde decât câteva clauze care constituie o îmbunătățire a celor stabilite anterior tocmai pentru a nu se aduce atingere drepturilor câștigate anterior.
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantei, în sensul că ambele acorduri sociale arătate mai sus sunt în vigoare și produc efecte făcând parte din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC Sa împotriva sentinței civile nr.1212/M/04.08.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Opinie separată,
În sensul admiterii recursului declarat de pârâta SC SA B, modificării în parte a sentinței civile nr. 1212/M/04.08.200 a Tribunalului Brașov în sensul respingerii pretențiilor formulate de reclamanta privind plata a 8 salarii medii nete.
Judecător,
- -
Grefier,
OPINIE SEPARATA
În prezenta opinie, recursul SC SA împotriva sentinței civile nr.1212/2009 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în parte în sensul admiterii numai în parte a acțiunii, în ceea ce privește plata primei de vacanță pentru anul 2008 și a primei de pe anul 2007 pentru următoarele considerente:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încetării contractului de muncă în forma concedierii colective. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii martie 2009, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anii 2008-2009, care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamanta a fost concediată în mod individual, nefăcând dovada concedierii colective.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Președinte,
- -
Red.C/ 9.12.2009
Red.opinie sep. /9.12.2009
Tehnoredact./10.09.2009/ 4 ex.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
