Pretentii civile. Speta. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1517/
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN B, TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 912/14.05.2009.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata reclamantă și se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin B, TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, precum și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat învederează instanței că a fost respinsă de către ÎCCJ cererea de strămutare formulată de intimata reclamantă. Depune O 3097 emis de Ministerul Justiției și Libertăților.
Nemaifiind formulate alte cereri, în temeiul dispozițiilor art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală, menționând că nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul DGFP B, consideră că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, față de prevederile L 500/2002.
În ceea ce privește celelalte recursuri, ele trebuie să fie respinse, întrucât așa cum a stabilit instanța de fond s-a creat o situație de discriminare și în mod corect a stabilit că se cuvin despăgubiri reclamantei, întrucât situațiile trebuie să fie comparabile nu identice, iar dreptul comunitar are prioritate față de dreptul intern.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 912/2009, TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul in mun. B,-, jud. B, Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în mun. B,-, jud. B,Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pe pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de risc de 50 % din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 1.10.2008 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamanta avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
A obligat pe paratul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat pe parata Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei privind acordarea acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Minsterul Justiției, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1201 Cod Civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute între ele și în contra lor în aceeași calitate".
Comparând cele două acțiuni din dosarul nr- și din prezentul dosar, reiese că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În primul dosar reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți, printre altele, ca aceștia să fie obligați să-i plătească sporul de 50% de la data de 3.10.2004 și până la data rămânerii irevocabile a sentinței pronunțate și pe viitor. S-a invocat ca temei al acțiunii existența unei situații de discriminare între aceasta și asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Argeș și cei din cadrul Tribunalului Gorj care sunt beneficiari ai acestor drepturi, conform unor sentințe irevocabile.
Instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i plătească aceste drepturi pe aceiași perioadă pentru care asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Gorj au recunoscute aceste drepturi, respectiv octombrie 2004-septembrie 2007.
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită plata sporului de 50% începând cu data de 1.10.2008 și pe viitor invocând discriminare față de asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Neamț cărora le-a fost recunoscute aceste drepturi prin decizia civilă nr.296/26.03.2008.- 27-35.
Față de acestea, Tribunalul reține că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art.1201 Cod civil, motiv pentru care va respinge excepția.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 28 lit.f din Legea 500/2002, elaborarea bugetelor se realizează de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate, ale ordonatorilor principali de credite. Pe baza proiectului de venituri și cheltuieli elaborat de principalul ordonator de credite, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art.18 lit. g din Legea 500/2002 analizează aceste propuneri de buget, avizându-le sau respingându-le. Așadar este esențial ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie parte în proces pentru a avea în vedere pretențiile reclamanților la elaborarea proiectului de buget.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Brașov.
Reclamanta face parte din aceiași categorie profesională, respectiv cea a asistenților judiciari, funcționând în cadrul Tribunalului Brașov iar beneficiarii drepturilor funcționează în cadrul Tribunalului Neamț.
Faptul că de plata sporului de 50% beneficiază dosar asistenții din cadrul Tribunalului Neamț iar reclamanta- asistent judiciar din cadrul Tribunalului Brașov nu beneficiază conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul constată și reține tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceiași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de normele internaționale- art.2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, art.7 din Declarația Universală a drepturilor omului, art 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
De asemenea încalcă și legislația internă, respectiv prevederile OUG 137/2000.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul reține că faptul că numai o parte din asistenții judiciari sunt beneficiari ai sporului de 50% aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Acest fapt contravine și art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cu care, toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări".
În situația dată tribunalul a apreciat că reglementările internaționale se aplică cu prioritate oricărei norme interne și că decizia nr.1325/4.12.2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu poate înlătura conținutul unei reglementări internaționale.
De asemenea,fata de practica instantelor judecatoresti mentionate anterior, constând în hotararile invocate de reclamantă,o altă soluție decât cea de admitere a cererii de chemare in judecata ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.(cauza Beian împotriva României, nr.30658/05)
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflatie se justifica prin necesitatea corelarii salariului de care reclamantta ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de catre angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor,pentru a nu se diminua puterea de cumparare.
Dobanda legala la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constand in lipsa de folosinta a banilor,pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul platii efective,având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, în termen, motivat.
Curtea de APEL BRAȘOV, solicită admiterea recursului, susținând prin motivele formulate că asistenții judiciari nu intră în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria magistraților, chiar dacă legea de salarizare a acestora face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar anul I -II.
În ceea ce privește salarizarea asistenților judiciari, aceștia nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în nici un act normativ aplicabil acestei categorii profesionale neexistând prevederi cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nu poate exista discriminare prin efectul hotărârilor judecătorești care se bucură de prezumția interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale și de putere de lucru judecat.
Astfel, prin sentința pronunțată, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând alte drepturi decât cele stabilite prin lege, ori acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerația principiului separației puterilor în stat.
TRIBUNALUL BRAȘOV, prin motivele formulate arată că asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, aceștia, prin statutul lor nefăcând parte niciodată din categoria profesională a magistraților sau a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești ( chiar dacă legea de salarizare face trimitere la salariul de bază pentru judecătorii stagiari I -II ).
Se consideră în motivele de recurs că instanța de fond, în mod general, numai prin raportare la sentințe irevocabile, consideră că în speță este vorba de o discriminare, fără a motiva, sub aspect legal în ce constă aceasta.
Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentantul în teritoriu DGFP B, invocă prin motivele formulate excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții. Apreciază că atribuții privind angajarea, salarizarea reclamantei o are Ministerul Justiției, între aceste părți existând raporturi de muncă, Ministerul Finanțelor nefiind implicat în nici un fel.
Se arată prin motive de recurs că sporurile, adaosurile la salariul de bază, aplicabile oricărei persoane acre desfășoară o activitate remunerată se stabilesc și se acordă exclusiv așa cum prevede legea.
Ministerul Finanțelor Publice, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor și cu rata inflației și cu rata dobânzii, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Se consideră de asemenea că instanța de fond în mod eronat a admis petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru viitor în condițiile în care nu există prevedere legală.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în recurs, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Reclamanta face parte din categoria profesională a asistenților judiciari, funcționând în cadrul Tribunalului Brașov.
Prin statutul lor, asistenții judiciari nu au făcut parte din categoria profesională a magistraților sau a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Din dispozițiile deciziei nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și justiție pronunțându-se asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a statuat că beneficiarii acestui spor sunt judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, ori, asistenții judiciari nu se regăsesc în nici una dintre categoriile limitativ enumerate de instanța supremă, astfel încât în lipsa unui text care să prevadă expres acest drept reclamanta nu poate beneficia de el.
În ceea ce privește salarizarea asistenților judiciari, aceștia nu au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin nici un act normativ, chiar dacă legea de salarizare face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar.
În privința temeiului de drept pe care se întemeiază acțiunea reclamantei, respectiv OG nr. 137/2000, Curtea Constituțională prin decizia 818/2008 a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 art 2 și 21 alin 1 din actul normativ menționat, dispunând că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca urmare, dispozițiile OG 137/2000 nu pot constitui temei pentru admiterea prezentei acțiuni prin care se solicită de fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Noțiunea de discriminare nu se poate raporta la soluțiile unei instanțe, singura învestită să aplice legea, practica judiciară nefiind o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Existența unor hotărâri judecătorești care statuează diferit asupra unor cereri de chemare în judecată având obiect similar nu plasează părțile litigante într-o situație discriminatorie.
Pe de altă parte, aplicarea arbitrară a unui text de lege, nu ține de principiul nediscriminării ci de cel al legalității și temeiniciei soluției adoptate în baza acestui text.
Față de considerentele de fapt expuse,acțiunea reclamantei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Ca o consecință a respingerii pretenției privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se vor respinge și celelalte petite accesorii cu referire la reactualizarea sumei conform indicelui de inflație și a dobânzii legale, precum și efectuării mențiunilor în carnetul de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor trebuie menționat că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu există raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, aceasta are abilitatea de a face numai propuneri pentru formarea bugetului de stat.Numai în temeiul acestei atribuții prima instanță a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților.
Excepția autorității de lucru judecat a fost corect soluționată de către instanța de fond, comparând cele două acțiuni din dosarul nr- și din prezenta cauză, se constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză în conformitate cu dispozițiile art. 1201 Cod civil.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, sentința civilă recurată se va modifica în parte conform dispozitivului prezentei decizii, menținând doar dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat și a calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin B, împotriva sentinței civile nr. 912/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține dispozițiile sentinței civile recurate cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat și a excepției calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 16.12.2009
Dact AG 18.12.2009/ 8 ex
Jud fond N /M
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
