Pretentii civile. Speta. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1549
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, -.A,.9, județul P, împotriva sentinței civile nr.2778 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SA, cu sediul în B, Libere nr.1, sector 1, SRL B (fostă SC Business, cu sediul în B, Libere nr.1, -OP 33, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-reclamant, intimatele-pârâte SA, SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente perioadei 07.11.2007-10.12.2007, în sumă de 3500 USD sau c/valoarea în lei la data plății; a sumei de 1000 USD pentru achitarea sarcinilor și atribuțiilor de General Manager; 6000 USD pentru a doua și a treia lună din contractul semnat, în care nu a avut posibilitatea realizării unor venituri ca urmare a părăsirii locului de muncă din Canada și venirea sa în România spre a lucra la pârâtă.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că urmare a unei oferte de lucru făcută de - Președinte () la SA ce i-a fost transmisă prin în -Canada și pe care a acceptat-o, s-a deplasat la la 06.11.2007
și la data de 07.11.2007 a început să lucreze pentru pârâtă în calitate de Director Financiar/ conform ofertei de lucru.
Reclamantul a mai precizat că una din condițiile puse înaintea acceptării postului și a venirii sale în România, a fost aceea de a fi plătit în timp și în totalitate, pe perioada îndeplinirii sarcinilor și responsabilităților impuse în contract, condiție cu care Președintele și proprietarul pârâtei a fost de acord, fiind promovat la numai 2 săptămâni ca General Manager, îndeplinindu-și în același timp și atribuțiile de Director Financiar/.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că la data de 10.12.2007 și nici la 10.01.2008 nu și-a primit salariul și toate încercările sale de a intra în posesia acestuia pentru perioada lucrată au eșuat, suma datorată fiind de 3500 USD.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că între aceasta și reclamant nu s-au desfășurat relații contractuale, reclamantul neavând calitatea de angajat al acesteia.
La termenul de judecată din 21.02.2008, reclamantul a depus o completare și o precizare la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3500 USD (sau c/valoarea în lei la momentul plății), reprezentând drepturi salariale cuvenite și neplătite pentru perioada 07.11.2007-10.12.2007 în funcțiile de Director Financiar (primele două săptămâni), ulterior General Manager și 17771 USD sau c/valoarea sumei în lei la momentul plății, reprezentând daune interese pentru lunile octombrie 2007 și ianuarie-februarie 2008, cât și pentru 6 zile (1-6 noiembrie 2007) și 21 zile (11-31 decembrie 2007).
In motivarea precizării acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în Canada la Societatea Canada CO cu sediul în orașul, Ontario, în perioada 18.12.2006-27.09.2007 în funcția de Financiar cu un salariu de 55000 USD/an, încasând lunar o sumă de 4583 USD.
A mai precizat reclamantul, că în urma negocierilor prelungite purtate electronic cu reprezentantul SC SA, s-au înțeles să vină în România și să lucreze în funcția de Director Financiar, cu un salariu net de 3000 USD/lună și că datorită acestei înțelegeri, începând cu data de 30.09.2007, a întrerupt amiabil relațiile contractuale cu Canada, începându-și lucrul la intimată la data de 07.11.2007.
Reclamantul a mai susținut că, datorită încălcării de către pârâtă a înțelegerii, i-a fost cauzat un prejudiciu de 17771 USD, sumă pe care ar fi încasat-o dacă nu întrerupea colaborarea cu Canada.
La termenul din 13.06.2008, reclamantul și-a modificat din nou acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă pe SC SRL B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor menționate, arătate anterior.
Prin încheierea de la același termen, instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC SRL
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2778 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA B, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale conform contractului individual de muncă, pentru perioada 07.11.2007-10.12.2007, s-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de reclamant, cât și din recunoașterile la interogatoriu ale intimatei pârâte SC SRL B, rezultă că reclamantul a fost angajatul acesteia în perioada 07.11.2007-10.12.2007 în funcția de Director Financiar, acceptând oferta contractuală a reprezentantului pârâtei de a veni din Canada să lucreze la aceasta.
Intrucât pârâta nu a depus la dosar acte cu care să facă dovada achitării drepturilor salariale ale reclamantului, deși prin răspunsul la întrebarea 22 din interogatoriu a arătat că este de acord să prezinte instanței fișele de pontaj, obligație pe care nu a îndeplinit-o, instanța de fond, în temeiul disp.art.154 si art.163 din Codul muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA B, reținând că între reclamant și această pârâtă nu au existat relații contractuale, și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind introdusă față de o persoana fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a arătat că sentința primei instanțe este criticabilă sub următoarele aspecte:
- prima instanță în mod greșit a dispus obligarea SC "" SRL la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă fără a stabili care contract individual de muncă e recunoscut de instanță;
Astfel, recurentul precizează că în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul intimatei a primit prin fax la data de 28.09.2007 contractul nr.1010 care la pct.6 arată că salariul va fi 3000 USD lunar.
În urma acestor negocieri, recurentul a acceptat oferta și în perioada 7.11.2007-10-12.2007 a venit în țară și a lucrat la intimată.
Pentru aceste considerente recurentul se consideră îndreptățit la obligarea intimatei la plata sumelor cuvenite prin mijloacele electronice de încheiere a contractului individual de muncă, respectiv 3500 USD sau contravaloarea în lei la data plății.
- în mod greșit prima instanță a respins cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 17771 USD cu titlu de daune interese în raport de faptul că dacă intimata nu l-ar fi determinat prin aceste "manopere dolosive" să rezilieze contractul individual de muncă din Canada, nu ar fi suferit aceste prejudicii pe plan material și profesional.
Pentru aceste considerente recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale, care au incidență în soluționarea cauzei precum și de disp. art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
În baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul SC Business B în perioada 7.11.2007-10.12.2007, dispunând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale conform contractului individual de muncă.
Curtea reține astfel, că la fila 5 dosar fond este depus înscrisul denumit service contract nr.1010 din data de 28.09.2007, în varianta în limba engleză, în care părți sunt recurentul și societatea SA.
La fila 4 se află depus un alt înscris, în copie ilizibilă, denumit contract individual de muncă, încheiat în anul 2007 și având ca părți pe recurent și societatea Business.
Din răspunsul intimatei Business la interogatoriu (fila 90-întrebarea nr.8) rezultă că aceasta nu recunoaște că la data de 28.11.2007 a comunicat recurentului, prin fax, contractul nr.1010 denumit " contract de serviciu ", nerecunoscând nici clauzele acestuia. Intimata nu a recunoscut (întrebarea nr.21) nici faptul că reprezentantul legal al societății a comunicat recurentului, prin fax, o nouă ofertă de contract de muncă prin care prevedea că suma totală netă cuvenită acestuia este de 3000USD lunar, din care 20% din salariu urma să fie menționată în cartea de muncă, iar 80% urma să fie primită în altă modalitate, neevidențiată.
În recursul său, reclamantul invocă faptul că prima instanță, deși a pronunțat hotărârea în sensul recunoașterii unor drepturi salariale în baza unui contract individual de muncă, nu identifică și acel contract pe care îl recunoaște și pe care se întemeiază soluția.
În baza celor prezentate anterior, Curtea constată că, deși prima instanță a considerat că reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă, nu stabilește și care este acesta, din moment ce din actele dosarului și din susținerile părților nu reiese cu claritate care este contractul generator de drepturi.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 alin.1,2,5 Cod procedură civilă să îl admită, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la același tribunal, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, urmând ca prima instanță să completeze probatoriile în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, a indicării contractului individual de muncă generator de drepturi salariale, cu luarea în considerare și a celorlalte critici aduce în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, -.A,.9, județul P, împotriva sentinței civile nr.2778 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SA, cu sediul în B, Libere nr.1, sector 1, SRL B, (fostă SC Business, cu sediul în B, Libere nr.1, -OP 33, sector 1 și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./20.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
