Pretentii civile. Speta. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.155/CM
Ședința publică din 10 Martie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă cu sediul în C, 54, județul C, împotriva sentinței civile nr.1584 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LUCRĂTORILOR, cu sediul în C, - 54, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 6.03.2008, respectiv 10.03.2008, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 21 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr.1584/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea înregistrată cu - aflată pe rolul Tribunalului Constanța reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la respectarea prevederilor art.41 alin.1 lit. a din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi, astfel cum a fost modificat prin ultimul act adițional. Reclamantul a afirmat că deși la începutul anului 2007, intrat în vigoare actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi înregistrat la. societatea pârâtă nu a respectat dispozițiile art 41.alin.1.lit.a, care stabilește o serie de sporuri, de care ar fi trebuit să beneficieze și un număr de 108 angajați ai societății pârâte, încadrați în condiții speciale. S-a menționat că în conformitate cu modificarea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, prin ultimul act adițional-salariaților încadrați în condiții speciale trebuia să li se acorde un spor de 25% aplicabil la salariul angajatului. În dovedirea susținerilor din acțiune au fost depuse copii de pe corespondența purtată cu societatea pârâtă,avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale,copii ale contractului colectiv de muncă și al actului adițional aferent acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 17.08.2007 pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportată la dispozițiile art.73 din Legea 168/1999.S-a menționat că reclamantul nu are capacitate procesuală activă întrucât acțiunea a fost formulată de sindicat în nume propriu,fără a avea un mandat expres de reprezentare a membrilor pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată motivat de faptul că salariații încadrați în locuri de muncă cu condiții speciale beneficiază potrivit anexei nr.3 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,de sporuri ce cuantificate reprezintă 45% din salariul brut al salariatului,depășind astfel cuantumul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivelul de ramură transporturi pe anii 2006-2007.S-a opinat în sensul de a se avea în vedere și prevederile art 51, pct.A din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit cu care " Sporurile și adaosurile se acordă în raport de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea în societate".S-a reținut și punctul de vedere al pârâtei cu privire la încadrarea salariaților în condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile și condiții speciale, normele care vizează și reglementează încadrare salariaților în aceste grupe de muncă.
Prin sentința civilă nr.1584 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța Admite acțiunea reclamantului Sindicatul Lucrătorilor C, formulată în contradictoriu cu pârâta cu sediul în C și a fost obligată societatea pârâtă să respecte prevederile art.41 alin.1.lit.a din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul de ramură Transporturi modificat prin actul adițional înregistrat la sub nr. 2837/27.12.2006, sub aspectul acordării salariaților încadrați în condiții speciale a sporului de 25%.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: În raport de petitul acțiunii, de materialul probator aflat și administrat în cauză, instanța a reținut că a fost investită cu soluționarea unui litigiu de muncă așa cum este prevăzut de art.281 Codul Muncii " - jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."S-a reținut din precizările reclamantului că obiectul acțiunii îl constituie-obligația de a face materializată prin respectarea art.41 alin.1 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi și nu calculul drepturilor salariale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de societatea pârâtă, instanța având în vedere și dispozițiile art.137 alin.1Cod pr.civilă, s-a pronunțat în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului prin încheierea din ședința publică din 07.09.2007. S-a reținut în conformitate cu prevederile art.28 alin 2 din Legea 54/2003 - că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde acțiuni în justiție în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. S-a constatat de asemenea, că reclamantul prin precizările formulate la acțiune a solicitat obligarea pârâtei la respectarea art.41.alin 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi contract care îi este aplicabil. Referitor la fondul cauzei, instanța reținut că actul adițional la contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006-2007, modifică unele prevederi din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și este înregistrat la MM.SS. sub nr.2837/27.12, 2006. S-a constatat aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivelul de ramură transporturi așa cum a fost modificat prin act adițional și societății pârâte fapt ce reiese din anexa 5 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi poziția 64-pag.30 din dosar. Din analiza înscrisurilor aflate la dosar a reieșit că numărul de salariați încadrați în locurile de muncă în condiții speciale din cadrul societății este de 108 persoane-docheri 100, mecanici locomotivă-8, fapt certificat prin adresa nr.2114/18.04.2007 emisă de pârâtă și adresată C pag 6 din dosar. Din contractul colectiv de muncă la nivel de societate respectiv anexa 3,instanța a reținut că docherii și mecanicii de locomotivă beneficiază de spor de condiții grele de muncă - 20%, respectiv 15%,de spor condiții periculoase 15% și 10% și de spor condiții nocive de 10% pentru ambele categorii de salariați. La nivelul societății mai sunt acordate o serie de sporuri având un caracter general cum ar fi-spor pentru lucru în timpul nopții, spor pentru ore lucrate suplimentar, pentru lucru sistematic peste program, pentru vechime în muncă,pentru munca prestată în zilele libere, etc. Art.41 alin.1 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi modificat prin act adițional prevede că: pentru condiții deosebite de muncă,grele,periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului,iar pentru condiții speciale - 25%". Se prevede că aceste sporuri au un caracter minimal și se acordă la salariul de bază minim brut al salariaților. S-a reținut de către instanță că încadrarea salariaților din cadrul societății pârâte la condițiile speciale s-a realizat prin avizul cu nr. 89/22.07.2005 - docherii și mecanicii de locomotivă încadrându-se la condiții speciale pag.5 din dosar. Având în vedere că dispozițiile art.41 alin. 1 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi au un caracter minimal - drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate ar trebui să fie, dacă nu superioare, cel puțin la același nivel cu contractul colectiv de muncă ierarhic superior,respectiv aplicabil speței dedusă judecății-contractul colectiv la nivel transporturi. De altfel, art.238 Codul Muncii prevede:"Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."
Instanța a reținut că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transport modificat prin act adițional, înregistrat la. erau aplicabile societății pârâte, sindicatului reclamant și implicit angajaților societății. S-a constatat că prevederile art41 alin. 1 lit.a nu au fost respectate de societatea pârâtă, aceasta neaducând modificări contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în sensul acordării sporului de 25% pentru condiții speciale așa cum sunt prevăzute în contractul colectiv la nivel de ramură transporturi. S-a reținut și faptul că societatea pârâtă a achiesat și recunoscut punctul de vedere al comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale materializat prin avizul nr.89/22.07.2005.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Instanța de fond a făcut o aplicare pur formală a textului din Contractul colectiv de ramură, fără a ține cont de situația concretă la nivelul "" sub aspectul acordării sporurilor specifice pentru condițiile concrete de muncă.
2. Instanța de fond nu a verificat dacă nivelul societății pârâte salariații beneficiază de sporuri pentru condițiile de muncă, care sunt respectivele sporuri, precum și dacă acestea sunt inferioare sau nu celor garantate minimal la nivelul ramurii.
Pentru a putea face o astfel de verificare, instanța de fond trebuia să compare sporurile prevăzute la nivelul ramurii cu cele prevăzute în contractul colectiv la nivelul unității mai exact în anexa 3, precum și dacă mai există o echivalență între acestea, iar nu să se limiteze la o verificare pur formală.
3. Tribunalul nu a observat că în concret la nivelul potrivit contractului colectiv de muncă la nivelul de unitate, anexa 3, salariații încadrați în posturile de docher beneficiază de un spor total pentru condiții de muncă de 45 % (compus din 20% spor pentru condiții grele, 15% pentru condiții periculoase și 10% pentru condiții nocive).
În aceste condiții, sporul minim garantat pentru condiții de muncă la nivelul ramurii pentru orice salariat este, potrivit art.41 lit.a) și b) de maximum 35% (25% pentru condiții speciale și 10% pentru condiții nocive).
Recursul a fost motivat în drept în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând în esență următoarele:
Instanța de fond a făcut o interpretare corect a dispozițiilor art.238 Codul Muncii și art.41 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Totodată, s-a ținut cont și de posibilitatea pe care partenerii sociali o au de a stabili în baza propriului acord de voință și ținând cont de specificul muncii în diversele activități, că în unele sectoare munca se desfășoară în condiții nocive.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se realizează conform nr.HG246/2007 care a abrogat nr.HG261/2001.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se realizează în baza următoarelor acte normative nr.HG1025/2003, Legea nr.226/2006, ordinul nr.226/2006.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții grele de muncă, periculoase, nocive, penibil, este lăsată la latitudinea părților, în timp ce încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și deosebite se realizează numai în baza legii.
A susținut totodată că un loc de muncă poate fi încadrat în același timp, în condiții deosebite, în condiții speciale, condiții grele, condiții periculoase, condiții nocive, etc.
În aceste condiții, în mod logic părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi au stabilit în art.24 alin.2, că locurile de muncă în condiții deosebite sau speciale nu pot să existe decât în situațiile în care locul de muncă respectiv este încadrat cel puțin în condiții periculoase, nocive sau altele asemenea.
S-a solicitat respingerea criticilor formulate prin motivele de recurs prin care se încearcă acreditarea ideii că deși nici în nici în Contractul individual de muncă nu este prevăzut sporul pentru condiții speciale, se poate considera totuși că acesta a fost acordat salariaților.
Luarea în considerare a tuturor sporurilor însumate, așa cum și-ar dori recurenta, pentru a totaliza un cuantum de 45% nu are nici un temei legal întrucât se pleacă de la premisa greșită că locurile de muncă încadrate prin la nivel de unitate în condiții de muncă grele, periculoase sau nocive, pot fi echivalente cu încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Recurenta își argumentează recursul făcând trimitere numai la situația docherilor fără însă a se referi și la mecanicii de locomotivă ale căror locuri de muncă sunt încadrate tot la condiții speciale, dar care primesc spor cumulat de doar 30% (10% spor condiții grele, 10% spor condiții periculoase, 10% spor condiții nocive).
Scopul acordării sporului pentru condiții speciale este tocmai acela de a acorda celor care lucrează în aceste condiții o compensație salarială suplimentară.
Curtea analizând hotărârea atacată, din perspectiva criticilor formulate, observă caracterul întemeiat al acestora, astfel că va admite recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr.1025/2003.
Urmând această metodologie și respectând criteriile stabilite în "" au fost încadrate în condiții speciale 108 locuri de muncă din care 100 pentru docheri și 8 pentru mecanici de locomotivă.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a făcut în condiții speciale s-a făcut în baza avizului nr.89/22.07.2005.
Litigiul de față s-a născut pe fondul refuzului de a aplica prevederile art.41(1) lit.a din Actul Adițional la contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006 - 2007 încheiat la 18.12.2006, text care prevede:"Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract, la salariul de bază minim brut al salariaților sunt: a) spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, iar pentru condiții speciale 25%".
Sindicatul a interpretat această dispoziție legală în sensul că la nivel de societate nu s-a acordat niciodată sporul pentru condiții speciale, iar angajatorul a afirmat că dimpotrivă a acordat un spor cumulat de 45% pentru condiții de muncă grele periculoase, ceea ce înseamnă că a acordat un spor de condiții speciale la nivel superior celui prevăzut de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, astfel cum a fost modificat prin act adițional (conținutul textului modificat l-am redat mai sus).
La originea acestei interpretări diametral opuse a stat prevederea cuprinsă în art.24 (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006 - 2007, care oferădefinițialocurilor de muncă cu condiții deosebite și speciale, după cum urmează:"Locurile de muncă cu condiții deosebite și speciale sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unități, unități și instituții, după caz".
Trebuie remarcat că anterior promovării prezentului litigiu. Sindicatul a avut convingerea că la nivel de unitate s-a încasat un spor pentru condiții speciale, însă acesta s-a acordat numai în cuantum de 20% în loc de 25%, astfel cum prevede art.41 alin.1 lit.a mai sus arătat.
Concluzia pe care o desprindem de aici este aceea că pentru a ajunge la acest punct de vedere în mod necesar Sindicatul a considerat că sporul pentru condiții grele deja acordat în cadrul prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate era un "spor de condiții speciale" aplicând regula definiției locurilor de muncă oferită de art.24(2) mai sus redat.
La data de 25.05.2007, printr-o corespondență anterioară litigiului, recurenta de față a susținut că în anexa 3 la. la nivel de unitate nu se regăsește acest spor de "condiții speciale, astfel că, de vreme ce acesta nu există el nu poate fi majorat, însă în fața instanței de fond produce înscrisuri aferente lunilor iunie -iulie 2007, din care rezultă că a plătit efectiv contribuția pentru asigurări sociale de sănătate pentru condiții speciale de muncă.
Toată această incertitudine, atât sub aspectul existentei acestui spor, cât și al acordării lui, atât în privința reclamantei, cât și pentru pârâtă înainte de declanșarea litigiului, dar și pe perioada desfășurării procedurilor judiciare, trebuia să atragă atenția instanței de fond care avea obligația de a stabili în mod necesar situația de fapt pentru a da o calificare juridică corectă.
Se impune astfel a se stabili care este situația de fapt în privința acordării sporurilor la nivel de unitate, iar dacă cele pentru condiții grele, periculoase se acordă celor aproximativ 400 de angajați ai societății rezultă în mod implicit că sporul pentru condiții speciale nu a fost acordat în conformitate cu art.41(1) lit.a din actul adițional pentru cele 108 locuri de muncă, pentru care există aviz emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale.
Dacă însă aceste sporuri s-au acordat numai acestor locuri de muncă conform Avizului mai sus arătat rezultă că angajatorul și-a îndeplinit obligația chiar dacă denumirea concretă a sporului nu este aceea de condiții speciale, dar a plătit CAS pentru asemenea locuri de muncă.
Se impune în aceste condiții casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probatorii pentru clarificarea situației de fapt în privința acordării acestor sporuri, ținând cont de toate dispozițiile de mai sus.
Nu a fost posibil pentru instanța de recurs în condițiile unui probatoriu insuficient și contradictoriu administrat în fața instanței de fond, să clarifice situația de fapt existentă pentru a da o soluționare judicioasă cauzei în lipsa unui raport de expertiză contabilă care să concluzioneze dacă la nivel de societate CAS pentru "condiții speciale" s-a acordat pentru perioada supusă contractului de față și numai pentru cele 108 locuri de muncă cu "condiții speciale" sau pentru toate locurile muncă care primesc spor pentru condiții grele și periculoase".
Relevanța acestei clarificări este semnificativă întrucât din perspectiva dispozițiilor Legii nr.226/2006 (privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale) și a Ordinului nr.572/2006 al Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei, numai asigurații care își desfășoară activitatea pe durata programului normal de lucru dintr-o lună, numai în locurile de muncă specificate în Aviz, beneficiază de stagii de cotizare în "condiții speciale", în sistemul public de pensii.
Iată deci, de ce nu trebuie privit într-un mod simplist tot acest efort de interpretare a apartenenței la un anumit loc de muncă, după definiția dată de art.24 din transporturi, întrucât efectele juridice subzistă atât timp cât nu este retras avizul dat de pentru încadrarea unui loc de muncă în condiții speciale.
Instanța de fond are posibilitatea ca la întocmirea raportului de expertiză contabilă să solicite expertului să verifice lista nominală, inclusiv pe suport electronic, a asiguraților care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă specificate în Aviz, dacă s-au întocmit declarații rectificative, dacă s- plătit contribuția de asigurări sociale pentru locuri de muncă în condiții speciale, pentru că ceea ce interesează în această în cauză nu este calculul efectiv al sumelor de bani cuveniți în eventualitatea neacordării sporului în litigiu, chiar dacă la nivel de unitate s-a acordat un asemenea spor după definiția dată de art.24 din,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul, recurenta pârâtă cu sediul în C, 54, județul C, împotriva sentinței civile nr.1584 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LUCRĂTORILOR, cu sediul în C, - 54, județul
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru suplimentarea materialului probator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud./4ex.
Tehnored./12.03.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 13 martie 2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, având ______file, la care este atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța (având 194 file), întrucât prin Decizia civilă nr. 155/CM/04.03.2008, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Președinte complet, Grefier,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 13 martie 2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, având ______file, la care este atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța (având 194 file), întrucât prin Decizia civilă nr. 155/CM/04.03.2008, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Președinte complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
