Pretentii civile. Speta. Decizia 1567/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1567
Ședința public din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
Judectori: - - -
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.184 din 5 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.B, C, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.B și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția de Investigare a Organizate și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.B, cauza fiind venit spre competent soluționare potrivit deciziei nr. 5369/8 mai 2009 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminrii, intimații-reclamanți, C, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Investigare a Organizate și Terorism, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz
Procedura legal îndeplinit.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, învederându-se instanței c prin serviciul registratur s-au depus concluzii scrise de ctre Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști și Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova.
Curtea constat c prin recursurile formulate recurenții au solicitat judecarea cauzei în lips, potrivit disp.art. 242 cod pr.civil.
Curtea consider cauza în stare de judecat și deliberând pronunț urmtoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de faț, constat:
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Buz u, reclamanții, C, și, în propriu și în calitate de reprezentant al celorlalți reclamanți, au chemat în judecat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Organizate și Terorism, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s fie obligați în solidar la înlturarea discriminrii la care au fost supuși în raport cu funcționarii publici, care, desfșurându-și activitatea de risc profesional și de stres neuropsihic au continuat și continu s primeasc sporuri salariale pentru acestea, achitarea sumelor corespunztoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de baz, începând cu 01.01.2003 și în continuare, atâta timp cât îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate.
În motivarea cererii, reclamanții au artat c potrivit art.47 din Legea 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihic magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz lunar.
Este adevrat c acest articol a fost abrogat prin art.1 pct.41 din OG 83/2000, îns art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția European a Drepturilor Omului prevede c orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic, fiind un drept de creanț, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția European a Drepturilor Omului. Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO doar pentru o cauz de utilitate public.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/2996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea public a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic.
În aceste condiții, exist un conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000, care a abrogat art.47 din Legea 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția European a Drepturilor Omului. Consider c se va aplica acest din urm text întrucât conform art.20 alin.2 din Constituția României, dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Reclamanții mai solicit actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului prin aplicarea ratei de inflație de la 01.01.2003 și pân la momentul plții sumelor datorate; plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 alin.3 din OG nr.1/2000, începând cu data de 01.01.2003 și pân în momentul efecturii plții sumelor restante, efectuarea mențiunilor corespunztoare în crțile de munc.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - în baza Mandatului de reprezentare nr.2390/9.01.2008 dat Direcției Generale Finanțe Publice Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive, întrucât obiectul cauzei izvorște dintr-un raport de munc în care prți nu pot fi, conform art.282 Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul ori, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de munc cu aceștia.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibil și totodat s-a invocat excepția de necompetenț material a instanței de judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2003 - decembrie 2004.
Pe fondul acțiunii s-a apreciat c instanța de fond nu poate da curs solicitrilor reclamanților întrucât ar depși atribuțiile puterii judectorești, adugând la lege, întrucât numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Astfel, s-a motivat c art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din OG 83/2002 deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior s se repun în vigoare actul normativ inițial.
Totodat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art.60-63 din Codul d e procedur civil.
În cauz a fost introdus, în calitate de pârât, în temeiul art.27 din OG nr.137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, care a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calitții procesuale pasive.
Tribunalul, așa cum s-a menționat, a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii în temeiul legii, obligație ce rezult din prevederile art.27 din OG nr.137/2000, dar nu în calitate de pârât în sensul obligrii acestei instituții, ci în calitate de expert în domeniul discriminrii, pentru a prezenta poziția cu privire la o posibil înclcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civil nr.184 pronunțat la data de 5 martie 2008 Tribunalul Buz uar espins excepția necompetenței materiale, a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins cererea de chemare în garanție a acestuia.
A fost admis în parte acțiunea formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Public Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B, Direcția de Investigare a Organizate și Terorism B, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști și Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u și au fost obligați pârâții s achite reclamanților sporul de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de baz, începând cu 14 dec.2004, actualizate cu indicele de inflație la plata plții efective, precum și la plata dobânzilor.
A constatat prescris acțiunea pentru perioada 01.01.2003 - 14.12.2004, respingând captul de cerere privind acordarea pe viitor a acestor drepturi.
A dispus efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc.
În temeiul disp.art. 137(1) cod pr.civil, instanța s-a pronunțat asupra excepției invocat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție privind necompetența material a instanței, pe care a apreciat-o ca neîntemeiat, în conformitate cu art.21 din Constituția României, care reglementeaz accesul la justiție, potrivit cruia:" orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, a libertților și a intereselor sale legitime" astfel încât, se consider c reclamanții sunt îndreptțiți în a sesiza instanța în acest complet specializat în conflicte de munc, întrucât și speța dedus judecții se încadreaz în categoria celor prevzute de art.248 alin.3 Codul muncii.
Cu privire la excepția invocat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General Finanțe Publice B, privind lipsa calitții procesuale pasive a acestui minister, instanța a admis-o, având în vedere c obiectul acțiunii vizeaz plata unor drepturi salariale derivând dintr-un raport de munc, raport de munc ce nu exist între reclamanți și acest minister, cu consecința inexistenței vreunei obligații de plat a acestor drepturi salariale.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulat de Ministerul public, instanța, pe considerentele mai sus evocate, referitoare la admisibilitatea excepției lipsei calitții procesuale pasive a acestui minister, a respins aceast cerere ca neîntemeiat, în condițiile în care reclamanții au promovat acțiunea în contradictoriu chiar cu aceast instituție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut c reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic prev.de art.47 din Legea 50/1996 republicat, începând cu data de 01.01.2003 și pân în prezent, precum și acordarea lunar a acestui spor în continuare.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, republicat "pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
Îns, procedându-se astfel, au fost înclcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativ cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituția României "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitate, în limitele și condițiile prevzute de aceasta."
Ori, prin art.I pct.91 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe privind doar "modificarea și completarea" Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești, republicat".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deci cu depșirea limitelor prevzute de art.I pct.91 din Legea 125/2000 prin care a fost abilitat doar pentru posibilitatea modificrii și completrii legii.
Este de remarcat în acest context, c acolo unde legiuitorul a intenționat s acorde executivului abilitatea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Astfel, conform art.I pct.93 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanț pentru "abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit d din Decretul 247/1997". Pe de alt parte, se reține c acest text de lege, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin art.42 din OG 83/2000, dar abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât OG nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vdit contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative (art.56 lin.2).
Faț de cele reținute, întrucât abrogarea realizat prin OG nr.83/2000 este nelegal și, în plus, subzist rațiunea sporului de stres, tribunalul a apreciat c pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea acestui spor, prevzut de art.47 din Legea 50/2996considerente faț de care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții s plteasc reclamanților acest sport de 50% calculat la salariul de baz brut lunar, începând cu data de 14 dec.2004, actualizat cu indicele de inflație la data plții efective precum și la plata daunelor interese - conform art.161 alin.4 din Codul muncii, respectiv dobânda legal, constatând prescris acțiunea pentru perioada 01.01.2003 - 14.12.2004.
A fost respins captul de cerere privind acordarea acestui drept pe viitor, având în vedere c plata drepturilor salariale se face la scadenț, lunar, ori, plata pe viitor a acestor drepturi este neîntemeiat, nefiind scadente.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul su Ministerul Publica criticat sentința pentru înclcarea competenței materiale a Tribunalului Buz u, competent legal s soluționeze cauza fiind, faț de natura acțiunii, Judec toria Buz u ca instanț de drept comun, iar pe fond instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești dispunând obligarea pârâtului la plata sporului respectiv, deși fusese abrogat de ctre legiuitor prin OG nr. 83/2000, fcându-se trimitere expres la art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicat.
De asemenea, prima instanț a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate în raport de inflație și cu dobânzi legale aferente, sume care nu pot fi înscrise în bugetul propriu al pârâtei, neavând o baz legal de plat aceast cheltuial, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
C de-al doilea pârât a invocat excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, neavând raporturi juridice cu reclamanții și nici atribuții în legtur cu acordarea unor drepturi salariale.
Curtea, analizând recursurile declarate în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidenț în cauz, constat c este fondat numai recursul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii.
Într-adevr între reclamanți și acest consiliu nu exist nici un fel de raporturi juridice pentru ca pârâtul s aib calitatea de parte în prezenta cauz în sensul art. 282 din Codul muncii, astfel c nu poate avea o legitimare procesual pasiv, ceea ce impune ca în baza art. 312 Cod pr.civil s se admit recursul su, s se modifice în parte sentința și s fie respins acțiunea împotriva sa ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasiv.
Recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat.
Faț de natura drepturilor salariale solicitate prin acțiune de ctre reclamanți, competența material de a soluționa cauza revine tribunalului conform art. 2 alin.1 pct.1Cod pr.civil și nu judectoriei cum s-a invocat prin motivele de recurs.
Pe fond, sporul de suprasolicitare solicitat prin acțiune nu a fost abrogat prin Ordonanța nr. 83/2000 privind art. 47 din Legea nr. 50/1996, act normativ care este de forț juridic inferioar legii prin care a fost instituit, sens în care s-a stabilit și prin art. 62 din Legea nr. 24/2000.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat cu putere obligatorie c acest spor se cuvine magistraților și nu a fost abrogat prin actul normativ respectiv, situație în care soluția pronunțat de instanța de fond este legal și temeinic în legtur cu acordarea unui astfel de drept, fiind nefondat și motivul de recurs privind greșita actualizare a sumelor cuvenite reclamanților, cu dobânzile respective, din moment ce pârâții sunt în culp pentru neacordarea la timp a drepturilor solicitate care au diminuat valoarea creanței în defavoarea reclamanților prin trecerea timpului, neavând nici un fel de relevanț pretinsa inexistenț a unor resurse bugetare pentru plata drepturilor solicitate.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 304 și 312 Cod pr.civil, nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate sub aceste aspecte, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul Public.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.184 din 5 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.B, C, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.B și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția de Investigare a Organizate și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Buz u, cu sediul în B,-, jud.
Modific în parte sentința, în sensul c respinge acțiunea faț de acest pârât ca fiind introdus împotriva unei persoane fr calitate pasiv.
Respinge recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, astzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./27.07.2009
f- Tribunalul Buz
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
