Pretentii civile. Speta. Decizia 1636/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 8488/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1636/
Ședința publică din 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul, impotriva sentinței civile nr.5911 din 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția aa V III-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - JUDEȚ I, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimata DIRECȚIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - JUDEȚ I, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, la data de 11.03.2009, de către intimata, întâmpinare.
Intimata DIRECȚIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - JUDEȚ I, prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în vederea dovedirii susținerilor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimata proba cu înscrisuri, urmand a aprecia asupra utilitatii acestora cu ocazia deliberarii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantului intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata DIRECȚIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - JUDEȚ prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.42.213/3/LM/2006 reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale I, solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând concediul de odihnă aferent anilor 2002 și 2003, scadente în decembrie 2003 pentru anul 2002 și în decembrie 2004, pentru 2003.
Prin sentința civilă nr.2801/02.05.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I ca neîntemeiată.
Prin decizia nr.3329/R/15.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Sectia a VII-a a fost admis recursul declarat de reclamant și s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr. 5911/25.09.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta Direcția Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Județ I; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului compensația cuvenită pentru concediul de odihnă cuvenit în anul 2003; a respins pretențiile reclamantului pentru concediului de odihnă cuvenit în anul 2002 și pentru daunele morale, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, în funcția de consilier la Centrul Agricol din comuna Popești - jud I, începând cu anul 1993, iar în prezent este pensionar pentru limită de vârstă începând cu 1.03.2005.
Acesta a sesizat instanța cu o acțiune în pretenții având ca obiect compensarea concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2002 și 2003.
Așa cum rezultă din cererile depuse în copie la dosar(filele 10-11 dosar nr-), reclamantul a solicitat efectuarea concediului de în anul 2002 în perioada 18.11-17.12.2002, iar în anul 2003 a solicitat concediu în perioada 3.11-8.12.2003, fiind pontat astfel, așa cum reiese din foile de prezență colectivă anexate de către pârâtă.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului în sensul compensării concediului de odihnă aferent anului 2002, instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că acesta a efectuat concediul solicitat în perioada arătată în cererea acestuia. Reclamantul nu a probat că a intervenit o întrerupere a concediului de odihnă la cererea sa sau la cererea angajatorului.
Instanța nu a putut reține susținerile reclamantului în sensul că acesta a întrerupt concediul de odihnă și a prestat activitatea pentru care era salarizat în baza contractului individual de muncă în perioada concediului de odihnă din anul 2002. Aceste susțineri se referă la activități premergătoare specifice recensământului agricol desfășurat în decembrie 2002, în care acesta a fost implicat. Dar, potrivit funcției sale, activitățile respective nu s-au desfășurat în baza contractului individual de muncă, ci separat, reclamantul recunoscând că a fost plătit în mod distinct pentru recensământul în care a fost implicat.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că în anul 2002, reclamantul a beneficiat de concediul de odihnă în mod concret și i s-a plătit indemnizația aferentă.
În ceea ce privește concediul de odihnă pe anul 2003, care i se aprobase în perioada 3.11-8.12.2003, instanța a reținut că acesta a probat faptul că în perioada respectivă reclamantul a desfășurat activități specifice funcției sale, la cererea conducătorilor ierarhici. Astfel, reclamantul a dovedit că printr-o serie de ordine de deplasare, semnate de reprezentantul angajatorului, acesta s-a deplasat în teritoriu exact în perioada în care i se aprobase efectuarea concediului de odihnă (filele 21-25, 48-53 dosar nr-). Același aspect este dovedit și de înscrisurile înaintate conducerii intimatei, în legătura cu lucrările efectuate de reclamant în perioada concediului aprobat în anul 2003.
Chiar dacă nu s-a constatat formal întreruperea concediului de odihnă în anul 2003, în fapt a avut loc o astfel de întrerupere, din motive obiective, care au determinat necesitatea prezenței salariatului la serviciu. De altfel, cererea reclamantului înregistrată de intimată sub nr.9515/19.11.2003, este în fapt o cererea de întrerupere a concediului de odihnă. Mai mult, întreruperea a avut loc și la solicitarea angajatorului care a dispus trimiterea salariatului în diverse deplasări în legătură cu atribuțiile de serviciu.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că a avut loc o întrerupere a concediului de odihnă în fapt, care determină dreptul salariatului la efectuarea zilelor respective potrivit unei alte programări. Dar din actele depuse la dosar, a rezultat că pârâta a refuzat efectuarea concediului ulterior.
Potrivit art.139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Pentru a-și realiza finalitatea concediul de odihnă trebuie să fie efectuat, dar, potrivit art. 141 alin.4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Contractul de munca al reclamantului a încetat, acesta fiind în prezent pensionar pentru limită de vârstă.
În aceste condiții, având în vedere că raporturile de muncă au încetat, reclamantul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă pe care a dovedit ca nu l-a efectuat în aul 2003.
În ceea ce privește concediul de odihnă pe anul 2002, față de considerentele mai sus arătate, instanța a reținut că a beneficiat efectiv de concediul respectiv, potrivit programării, iar faptul ca fost implicat în recensământul agricol a reprezentat o alegere voluntară, pentru care a fost remunerat separat, fără să se implice exercitarea unor atribuții de serviciu. În concluzie, instanța a respins aceste pretenții ca neîntemeiate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate prin cererea precizatoare, instanța a constatat că pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului,trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative.
În temeiul articolului 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Răspunderea patrimonială a angajatorului poate fi angajată în condițiile îndeplinirii elementelor răspunderii contractuale, deoarece temeiul acestor pretenții este chiar contractul de muncă.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile contractuale, deoarece nu a dovedit un prejudiciu concret, legătura de cauzalitate a acestuia cu fapta ilicită a angajatorului de a nu-i permite efectuarea concediului de odihnă. În aceste condiții, instanța a respins cererea având ca obiect plata daunelor morale, ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, neîntemeiat în drept, recurentul-reclamant, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Solicită pe baza probelor noi pe care le va depune la dosar, cât și pe baza probelor deja existente, să se caseze parțial sentința 5911/25.09.2008 și să se admită ca pârâta să-i plătească compensația cuvenită concediului de odihnă pentru anul 2002 și daune morale, așa cum au fost solicitate, ca fiind întemeiate.
Solicită să se precizeze în decizia ce se va pronunța că suma cuvenită pentru concediul de odihnă pe anul 2003, care i-a fost admisă, să fie actualizată la zi în funcție de rata anuală de inflație, având în vedere că de la data lunii noiembrie 2003 și până la data formularii recursului au trecut cinci ani.
De asemenea, solicită să se precizeze că suma cuvenită pentru concediul de odihnă din 2002 să-i fie plătită după ce va fi actualizată, în funcție de rata anuală de inflație, având în vedere că din luna noiembrie 2002 și până la data formularii recursului au trecut șase ani.
Solicită ca prin hotărârea ce se va da să se admită și cererea ca pârâta să-i plătească daune morale în valoare de 20.000 lei, deoarece a încălcat legea și nu i-a acordat dreptul de a se folosi de concediul de odihnă în anii 2002 și 2003, adică doi ani consecutiv, ceea ce a avut ca rezultat o activitate neîntreruptă de 55 de luni, adică trei ani de zile, fapt care l-a supus unui un efort deosebit de mare, care a avut drept urmare un accident vascular cerebral, în urma căruia a avut paralizată partea dreaptă a corpului.
În legătură cu primul motiv de recurs, și anume să i se admită ca pârâta să-i plătească indemnizația pentru concediul de odihnă, care i-a fost aprobat pentru perioada 18 noiembrie -17 decembrie 2002, în cererea nr.9107/14.11.2002 și nu a fost lăsat să beneficieze de acest drept, deoarece în luna noiembrie 2002, fostul director general i-a spus să nu plece în concediu, deoarece trebuiau întocmite mai multe lucrări foarte importante și foarte dificile.
Aceste două documente, care au fost depuse la.R I, la dna. ing., constituie planul producției vegetale pentru anul 2003,al comunei Popești.
Completarea celor două file a necesitat timp îndelungat aproape toată luna noiembrie 2002, deoarece este foarte multă muncă până a ajuns la cifrele totale care sunt menționate.
Pentru a ajunge la aceste cifre finale a fost necesar să se deplaseze la cele 6 asociații agricole și la cele două societăți comerciale agricole de pe raza comunei și să stabilească cu fiecare dintre acestea mărimea suprafețelor care au fost semănate.
Această lucrare a fost deosebit de dificil de întocmit cu atât mai mult cu cât nu a fost singura lucrare care trebuia întocmită, așa cum a mai menționat. Această lucrare a întocmit-o în luna noiembrie 2002.
În luna noiembrie a făcut și inventarul mijloacelor mecanice agricole din comună și a fost convocat la trei instruiri pentru recensământul agricol general, la sediul Direcției Agricole-llfov, în sala Primăriei și în sala Primăriei Otopeni.
Așa cum reiese din documentele anexate la dosar, la toate ședințele săptămânale de lucru din luna noiembrie 2002, i s-a spus că acțiunea principală este recensământul agricol, care a început pe data de 02.dec.2002 și s-a terminat în a doua Jal unii ianuarie 2003.
Sustine ca la dosar se află declarația mincinoasă a colegei, ing., în care aceasta declara că recensământul agricol s-a făcut în afara orelor de program, ceea ce contrazice realitatea, intrucat recensământul a fost făcut de Ministerul Agriculturii, care l-a declarat ca fiind acțiunea principală din acea perioadă.
agricoli, fiind reprezentanții Ministerului Agriculturii în teritoriu, nu au participat benevol la acest recensământ, deoarece a fost sarcină de serviciu, iar lucrările de recenzare nu au fost făcute după orele de program, deoarece începând cu data de 02 dec.2002, după terminarea programului la ora 16,30, afară era noapte și era imposibila deplasarea în gospodăriile populației pe întuneric.
La data de 11.09.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca fiind intemeiata numai critica referitoare la actualizarea cu rata inflatiei a sumelor cuvenite cu titlu de compensatie pentru concediul de odihna neefectuat aferent anului 2003.
Astfel, din cuprinsul cererilor depuse la dosar, respectiv din cererea precizatoare depusa la termenul de judecata din data de 24.01.2007 (fila 9 dosar nr- al Tribunalului B), precum si din cererea depusa in sedinta publica din data de 03.04.2008 in dosarul nr-(fila 12), rezulta cu claritate faptul ca recurentul reclamant a solicitat ca sumele la plata carora urmeaza a fi obligata parata sa fie actualizate in functie de indicele de inflatie la data platii efective.
Prima instanta nu a acordat reclamantului si actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, motiv pentru care Curtea, in baza art. 312 proc.civ. va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca va obliga parata si la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflației a compensației cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003.
Solutia de a se acorda indicele de inflație se justifica de disp art. 1082 si 1084 civ. paratul fiind in culpa pentru neacordarea sumei cuvenite reclamantului cu titlu de compensatie pentru concediul de odihna neefectuat. Astfel, recurentul reclamant are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit, care include si beneficiul de care a fost lipsit. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței, intrucat celelalte critici formulate de recurent sunt neintemeiate.
In esenta, toate aceste critici vizeaza neacordarea de catre instanta de fond a sumelor reprezentand compensatia pentru concediul de odihna neefectuat, aferent anului 2002, precum si a daunelor morale.
Curtea constata ca prima instanta a facut, sub acest aspect, o judicioasa apreciere a materialului probator administrat in cauza si o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente.
Astfel, in ceea ce priveste neefectuarea concediului de odihna aferent anului 2002, prima instanța a reținut in mod corect că reclamantul a beneficiat efectiv de concediul respectiv, potrivit programării, iar faptul ca fost implicat în recensământul agricol a reprezentat o alegere voluntară, pentru care a fost remunerat separat, fără să se implice exercitarea unor atribuții de serviciu. Din precizarile depuse la dosar chiar de catre reclamant (fila 27 fond) rezulta ca in perioada 18.11.2002-17.12.2002 reclamantul a participat la instruirile pentru recensamantul agricol.
Totodata, din adresa nr. 10894/24.09.2008 emisa de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale - Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala I (fila 68 dosar fond nr-) rezulta ca recensamantul agricol s-a desfasurat in afara orelor de program, aceste activitati nefiind incluse in atributiile curente ale angajatilor institutiilor publice, persoanele participante fiind remunerate suplimentar de catre statul R prin intermediul primariilor.
In mod corect a retinut tribunalul ca, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a efectuat concediul solicitat pentru anul 2002, în perioada arătată în cererea sa. Reclamantul nu a probat că a intervenit o întrerupere a concediului de odihnă la cererea sa sau la cererea angajatorului.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, recurentul reclamant nu a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor cerute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei. Astfel, pe langa fapta ilicita, savarsita cu vinovatie de catre parata, era necesara dovedirea existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat recurentului reclamant tocmai prin fapta ilicita a paratei, care nu i-a permis efectuarea concediului legal de odihna aferent anului 2003 si nici nu i-a acordat compensatia in bani corespunzatoare. Desi recurentul invoca existenta unui prejudiciu de natura morala, derivand din inrautatirea starii de sanatate, Curtea remarca faptul ca nu se poate stabili cu certitudine o legatura de cauzalitate intre prejudiciul suferit si fapta paratei. Cu alte cuvinte, probele administrate in cauza nu sunt de natura sa conduca la concluzia ca afectiunile mentionate in inscrisurile medicale depuse la dosarul de recurs au fost provocate de intimata parata, prin fapta sa culpabila.
de imprejurarea ca nu s-a facut dovada niciunuia dintre elementele mentionate, desi aceasta incumba recurentului reclamant, Curtea va mentine dispozitia primei instante privind respingerea acestui capat de cerere.
In consecinta, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca va obliga pârâta și la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflației a compensației cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003 si va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5911/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DE ZVOLTĂRII RURALE - JUDEȚ
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta și la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflației a compensației cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /07.04.2009/2ex.
Jud.fond:
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
