Pretentii civile. Speta. Decizia 1685/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1685
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 82 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, MINISTERUL PUBLIC -PB. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PB. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PB. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC -PB. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PB. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, reprezentații de consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți, G, intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, PB. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC -PB. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PB. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 82 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul O l t, s-a respins acțiunea formulată de, G, ÎN CONTRADICTORIU CU PÂRÂȚII STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DGFP O, MINISTERUL PUBLIC - PB. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PB. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PB. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CHEMATA ÎN GARANȚIE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN O, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 C pr.civ. instanța a analizat excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC constată că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi salariale și ca urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 al 1 lit. c din pr.civ.
Analizând dispozițiile art.74 alin.1 din Lg.303/2004 și art.3 alin.1 din OUG 27/2006 s-a reținut că indemnizația magistraților se face în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură. În speță DIICOT este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă J, iar procurorii din cadrul acestora sunt salarizați conform coeficienților de multiplicare 19-23, având un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă J, iar drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii în cadrul structurilor sus-menționate, respectiv prin numire, exercitarea funcției pe o durată temporară, revenirea pe postul deținut la expirarea numirii, precum și activitatea desfășurată, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între petenți și procurorii DIICOT.
În mod evident OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000, iar în cazul petenților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite în funcție de nivelul instanței, inegalitățile fiind justificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, criticând-o ca netemeinică.
În acest sens, arată că a fost creată în 2004 Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism ca structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și are în teritoriu servicii în localitățile unde funcționează curțile de apel, iar în toate reședințele de județ unde funcționează tribunale are birouri.
Prin legea de organizare și funcționare, dar și prin alte legi speciale a fost stabilită competența materială și funcțională a acestei direcții și în condițiile legii și ale codului d e procedură penală, în faza efectuării urmăririi penale, procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale le-au rămas largi competențe, în special pentru îndeplinirea celor mai importante acte procesuale.
Conform legii, procurorii acestei structuri distincte, indiferent că activează la nivelul structurii centrale sau la nivelul structurilor teritoriale, pentru luarea măsurii arestării preventive, pentru prelungirea arestării preventive, pentru autorizarea percheziției ori a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, a înregistrărilor audio sau video, pentru liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar și altele, trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond.
Aceste instanțe hotărăsc, dar cu concluziile puse de procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale, care au competența de exercita eventuale căi de atac, iar judecarea căilor de atac se face cu concluziile procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele competente a judeca apelul sau recursul.
Judecarea în fond, apel și recurs a cauzelor instrumentate de Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism se face de curțile de apel sau tribunale cu participarea procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, iar aceștia au competența să aprecieze asupra legalității și temeiniciei rechizitoriului și pot pune concluzii de achitare sau de condamnare potrivit convingerilor lor și apreciază asupra oportunității atacării cu apel sau recurs hotărârilor.
Prin decizia nr.VI/2007 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție statuat " distincția care se face ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scară ierarhică, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Din cele expuse rezultă că atât judecătorii de la curțile de apel și tribunale, cât și procurorii de la parchetele de pe lângă acestea sunt discriminați pentru că pentru aceeași muncă și competență au salarii inferioare celor de la DIICOT.
În aceste condiții, Statul Român și pârâții au încălcat grav principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminării în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzută de art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000, dar și de protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Arată că alte instanțe din țară au admis acțiuni similare și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Au depus sentința civilă nr.1565/22.11.2007 a Tribunalului Mureș.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 modificată și completată prin nr.OG77/2003.
Recursul se respinge pentru considerentele care se expun.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, acestea nefăcând parte din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, nu este întemeiată susținerea că datorită competențelor speciale care revin procurorilor de la serviciile și birourile care activează în teritoriu, se impune ca aceștia să primească același salariu cu procurorii Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut coeficienți de multiplicare diferiți în raport de ierarhia instanțelor și parchetelor în cadrul sistemului judiciar.
Cu atât mai mult, dispozițiile art.1,2,3 și 27 alin.1 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819, 820 și 821 din 03.07.2008 în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale relevante în soluționarea cauzei de față, situație în care nu se poate reține existența unei discriminări.
Condițiile de numire în funcție și atribuțiile procurorilor din cadrul Direcției de investigarea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism sunt diferite față de cele ale celorlalți judecători și procurori, primii aflându-se sub incidența dispozițiilor art.2d in Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea acestei structuri și ale art.72 din Legea nr.304/2004, iar celor din urmă le sunt incidente dispozițiile art.31 și 33 din Legea nr.303/2004 și indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din lege.
Se constată că diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează, nefiind situații analoage sau comparabile între acestea, astfel că nu există nici discriminare, așa cum corect a apreciat prima instanță.
Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că " Principiul egalității în drepturi pe de o parte înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate și nu reprezintă motive de casare sau modificare a sentinței, care este legală și temeinică și în cauză nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 82 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, MINISTERUL PUBLIC -PB. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PB. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PB. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. 21.04.2009. -a -
Jud. fond../.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Marian Lungu
