Pretentii civile. Speta. Decizia 1698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8680/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1698/
Ședința publică de la 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5962 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16320/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.03.2009 depusă la dosar-fila 8 și intimataAgenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B,prin consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatei Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B, numitul, interpelat fiind, arată că pentru termenul de azi se află în imposibilitate de a depune la dosar delegația de reprezentare, însă, delegația sa de reprezentare a intimatei se află depusă în dosarul instanței de fond.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea reprezentantului intimatei, respectiv a numitului, în calitate de consilier juridic, cu legitimația de serviciu nr.245 eliberată la data de 03.01.2006.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că recurenta în cauză a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, până la data desfacerii contractului de muncă și față de această împrejurare, consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.98 din Legea nr.19/2000, dat fiind faptul că recurenta îndeplinea toate condițiile impuse de acest text de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta trebuia să fie preluată de către Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B, deoarece Casa de Pensii a Municipiului Bap recizat că indemnizația cuvenită recurentei nu poate fi pusă în plată, motivat de faptul că societatea angajatoare nu a fost desființată.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Intimata Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită a se observa că toate acțiunile promovate de către recurentă în instanță, au fost făcute total eronat, având ca obiect acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani și nu cu privire la încetarea raporturilor de muncă și acordarea indemnizației de șomaj, conform prevederilor legale, și nicio instanță de judecată nu a admis o astfel de cerere.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că potrivit dispozițiilor legale, recurenta în cauză, nu poate beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani atâta vreme cât nu a îndeplinit calitatea de șomer.
Față de această împrejurare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul în replică, arată că chiar dacă recurenta nu a îndeplinit calitatea de șomer, trebuie avut în vedere faptul că aceasta a achitat contribuția asigurărilor sociale către stat.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5962 din data de 30.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta nu poate beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului minor de până la 2 ani pentru perioada 14.02.2005 - 31.12.2005, întrucât aceasta nu s-a înscris în termen de 12 luni de la data încetării raporturilor de muncă, la Forțele de Muncă B pentru deschiderea dreptului la indemnizația de șomaj, conform art.38 alin.4 din Legea nr.76/2002.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale atunci când a respins acțiunea dedusă judecății.
Recurenta a susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de art.98 alin.1 lit.d, art.98 alin.2, art.121, art.137 din Legea nr.19/2000, fiind astfel îndreptățită să primească indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
S-a arătat că invocarea prevederilor Legii nr.76/2002 de către instanța de fond este greșită, întrucât reclamanta nu a solicitat drepturile cuvenite în calitate de șomer, calitatea sa de asigurat și persoană îndreptățită la plata indemnizației pentru creșterea copilului urmând a fi analizată prin prisma prevederilor Legii nr.19/2000, dat fiind că a contribuit în calitate de salariată la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurenta reclamantă, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă a fost angajată cu contract individual de muncă la - SRL, până la data de 14.02.2005, când raporturile de muncă au încetat, în temeiul art.65 muncii, conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit deciziei civile nr. 2206/16.06.2006 pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă în dosarul - s-a admis recursul formulat de către recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.4076/18.10.2005 în dosarul 4238/2005, s-a modificat în tot sentința, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei - SRL, având ca obiect plata indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei februarie 2005- octombrie 2005, motivat de faptul că începând cu data de 14.02.2005 contractul de muncă al reclamantei a încetat, caz în care nu se mai justifică obligarea angajatorului la plata indemnizației pentru creșterea copilului ulterior acestei date, raportat la prevederile art.133 din Legea nr.19/2000.
Prin sentința civilă nr.90/2008 pronunțată de către Tribunalul București Secția a VIII-a s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta împotriva Casei de Pensii a Municipiului B, motivat de faptul că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având ca obiect indemnizație pentru creșterea copilului de până la 2 ani, față de prevederile art.133 alin.2 lit. b din Legea nr.19/2000.
Recurenta reclamantă prin cererea înregistrată sub nr.8967/3.07.2007 la Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat acestei instituții plata indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Prin adresa nr.9145/21.03.2008 Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă a comunicat recurentei reclamante faptul că la data formulării cererii amintite mai sus nu mai erau îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj, trecând mai mult de 12 luni de la data desfacerii contractului de muncă și în consecință nici condițiile pentru indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, pe de o parte pentru că nu avea calitatea de șomer și pe de altă parte pentru că indemnizația s-ar fi acordat până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.
În speța dedusă judecății, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâtei Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă la plata sumei de bani reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani (născut la data de 3.09.2004), pentru perioada 14.02.2005-31.12.2005.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. este nefondat, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.38 alin.4 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Astfel, prima instanță a reținut corect că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât aceasta nu s-a adresat pârâtei Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă în termen de 12 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv până la data de 14.02.2006.
Dispozițiile art.98, art.121 și 137 din Legea nr.19/2000 enunțate în cererea de recurs nu conferă intimatei pârâte Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă o astfel de obligație de plată a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Instituția care administrează bugetul asigurărilor de șomaj are competența de a efectua calculul și plata indemnizației de asigurări sociale în termen de 3 zile de la data depunerii cererii pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, doar în cazul șomerilor, astfel cum se prevede expres în art.133 alin.2 din Legea nr.19/2000.
În conformitate cu prevederile art.48 din Legea nr.76/2002, drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizație de șomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar nu din bugetul asigurărilor de șomaj, iar plata indemnizației de șomaj acordate beneficiarilor se suspendă pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, potrivit art.45 alin.1lit.g din același act normativ.
De vreme ce recurenta reclamanta nu a dovedit în cauză faptul că a avut calitate de șomer, prima instanță a reținut în mod corect faptul că intimata pârâtă Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă nu avea obligația de plată a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5962 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16320/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.04.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
