Pretentii civile. Speta. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - dr. bănești, complet.dispozitiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 175
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentințelor civile nr. 878 din 23 iunie 2009 și nr.1346 din 9 octombrie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Tribunalul Botoșani, precum și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra acestora.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 16.06.2009 pe rolul Tribunalul Botoșani reclamantele -, și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți în solidar la plata actualizată a unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, începând cu 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și de la 01.03.2009 pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83/2000. Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare potrivit art. 144 din Constituția României nu ar fi putut să modifice un act normativ organic fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale, ordinii, a sănătății ori a moralei publice, etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantelor au fost întemeiate pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, acestea au arătat că în prezent există grefieri tot din cadrul aceleiași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminate față de aceștia care au funcții identice și lucrează la același angajator.
La termenul de judecată din 23 iunie 2009, reclamantele au declarat în scris că renunță la judecata pretențiilor privind despăgubirile aferente intervalului 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și 1 ianuarie 2007 - 1 martie 2009, încât instanța - în temeiul art. 246 Cod procedură civilă - va lua act de voința părților în acest sens.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 475/2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă.
Soluționând această excepție cu prioritate conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că, într-adevăr, prin sentința respectivă Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani au fost obligați să plătească reclamantelor sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru intervalele 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și 1 ianuarie 2007 - 28 februarie 2009; totodată, s-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28 februarie 2009.
Este de observat însă, că în cauza pendente reclamantele au renunțat la pretențiile anterioare datei de 1 martie 2009, astfel încât nu se mai pune problema verificării autorității de lucru judecat.
În privința celor anterioare datei de 1 martie 2009, instanța constată că obiectul celor două cauze este diferit întrucât prin sentința 475/2009 s-a dispus cu privire la obligația de plată a sporului ca atare, pe când în prezenta cauză reclamantele solicită obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu acest spor. Prin urmare, și temeiurile juridice cât și cauza sunt diferite, în speță invocându-se o altă situație de fapt și anume aceea a discriminării salariale, precum și dispozițiile legale diferite, respectiv cele privind interzicerea discriminării.
Așa fiind, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
De asemenea, prin întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat pe fond respingerea acțiunii întrucât în primul rând, prevederile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv. În al doilea rând, prin adoptarea OG83/2000 a fost modificat sistemul de salarizare din organele autorității judecătorești în vederea creșterii drepturilor salariale ale personalului din justiție. S-a mai învederat că potrivit art. 1088 din Codul civil se poate acorda numai dobânda stabilită de lege dar în cauza de față acest articol nu-și găsește aplicabilitatea întrucât nu a existat nici o obligație a Ministerului Justiției față de reclamanți privind acordarea drepturilor salariale.
Prin sentința civilă nr. 878 din 23.06.2009pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 2612/40.2009 a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 475 din 7.04.2009 a Tribunalului Botoșani. În temeiul art. 246 Cod procedură civilă a constatat că reclamantele au renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata despăgubirilor reprezentând sporul de 50% pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 1.03.2009; a fost admisă în parte acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantelor o despăgubire egală cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar prevăzut de lege, începând cu 1.03.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate începând cu 23.06.2009 până la data plății efective și a fost obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să înscrie în carnetul de muncă sporul susmenționat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de grefiere în cadrul Judecătoriei Botoșani iar prin hotărâri judecătorești li s-a recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000 - 1 martie 2009.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată de instanța supremă problemei puse în discuție este obligatorie pentru instanță.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța constată că este admisibilă în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008 dată în recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 25 iunie 2009 reclamantele -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 878 din 23 iunie 2009 Tribunalului Botoșani în sensul pronunțării și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale prevăzute de OG9/2000 aferente sporului de 50% din salariul de bază brut lunar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281/2 Cod procedură civilă.
Pârâții nu au depus întâmpinare cu privire la prezenta cerere de completare a hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 1346 din 9 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 878 din 23 iunie 2009 Tribunalului Botoșani și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței sus menționate în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamantelor și dobânda legală aferentă sporului de suprasolicitare neuropsihică stabilit prin sentință, dobândă calculată începând cu 11.06.2009 până la data plății efective a sporului respectiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În timp ce obligația de plată a despăgubirii actualizate în funcție de indicii de inflație, are în vedere îndeplinirea exactă a obligației de plată a sporului în contextul deprecierii monedei naționale prin inflație (actualizarea constituind o operațiune matematică de aducere la zi a puterii de cumpărare a banilor), plata dobânzii calculate la suma datorată cu titlu de despăgubiri, are în vedere lipsa de folosință a banilor respectivi (folosul nerealizat).
Cu alte cuvinte, nu se poate pune semnul egalității între indexare (actualizare în funcție de indicii de inflație) ca modalitate de reparare a prejudiciului având ca obiectiv păstrarea valorii reale a obligației evaluabile în bani prin modificarea valorii nominale a acesteia, pe de o parte, și dobândă - pe de altă parte - tot ca modalitate de reparare a prejudiciului, dar având un obiectiv diferit, și anume majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații.
Împotriva sentinței civile nr. 878 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșania declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat întrucât prin sentința civilă nr. 475 din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009, fiind respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28.02.2009.
Arată recurentul că este dată identitatea de părți, obiect și cauză impusă de prevederile art. 1201 Cod civil.
Mai arată recurentul că acordarea sporului de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile legii 50/1996 au fost abrogate în întregime prin art. 30 din nr.OG 8/2007.
De asemenea arată recurentul că sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța a dispus acordarea unor drepturi salariale pe viitor întrucât una din condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept.
Arată recurentul că reclamanții ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor.
Se arată și faptul că, pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, dovada depășirii limitelor puterii judecătorești fiind decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 1346 din 9.10.2009 a Tribunalului Botoșani invocând faptul că reclamantele, creditoare ale unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare doar dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Mai arată recurentul că prin obligarea la plata debitului principal actualizat în funcție de cursul monedei naționale, precum și la plata dobânzii aferente acestuia, s-ar încălca principiul echității, cât și al îmbogățirii fără justă cauză.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 3 teza finală Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Puterea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civilă ca o prezumție legală absolută irefragabilă și în art. 166 Cod procedură civil, ca o excepție de fond peremtorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate de părți: de părți, de obiect și de cauză.
La termenul de judecată din data de 23.06.2009 reclamantele au declarat că renunță la judecarea pretențiilor privind despăgubirile aferente intervalului 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 1.03.2009.
Prin cauză se desemnează situația de fapt calificată juridic.
Această concepție se desprinde pornind de la faptul că art. 112 Cod procedură civilă prevede că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, trebuie să se arate "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea".
Or, în speță, se invocă o altă situație de fapt - a discriminării salariale și dispozițiile ce interzic orice fel de discriminare.
Față de aceste considerente, reține Curtea că în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzută de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.10.2008).
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Art. 73 alin. 3 lit. a din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
Instanța a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă privind executarea raportului de muncă, chiar dacă acestea sunt atipice în lipsa unui contract individual de muncă încheiat între părți, dat fiind prevederile legii speciale privind numirea în funcție.
Ori, potrivit principiilor generale ale legislației muncii, orice salariat are dreptul la salarizare pentru munca depusă, indiferent de funcția deținută, angajatorul având, la rândul său, obligația să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Conform dispozițiilor art. 154 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat" iar conform prevederilor art. 155 din aceeași reglementare "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, premiile și alte adaosuri". Relevante sunt și dispozițiile art. 161 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună", iar potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă, neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Având în vedere că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezintă o componentă a drepturilor salariale cuvenite magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, faptul că aceste drepturi se calculează și se plătesc lunar, munca și obligația corelativă de plată a salariului fiind prestații succesive, datorită specificului raporturilor de muncă, se impune obligarea pârâților și la plata în continuare a acestui spor.
A nu se acorda și în continuare acest spor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, ar însemna o interpretare diferențiată a dispozițiilor legale cu privire la aceeași categorie socio - profesională, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile pentru limitarea unor drepturi coonform art. 53 din Constituție, iar această situație ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, a dispozițiilor nr.OG 137/2000, a dispozițiilor art. 14 din CEDO, a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la această convenție, precum și a art. 1 din Protocolul 12 adițional la CEDO ratificată de România prin Legea nr. 103/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 375/2.05.2006.
celor două tipuri de despăgubiri - dobânda cu actualizarea creanței, în funcție de indicele de inflație, ar determina îmbogățirea fără justă cauză a creditorilor deoarece, în prezent, dobânda legală acoperă întreg prejudiciul suferit de creditori, având în vedere că reflectă și inflația, fiind stabilită la nivelul dobânzii de referință, astfel cum este aceasta stabilită de BNR, potrivit reglementărilor din nr.OG 9/2000.
Actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate până la data de 23.06.2009, data stabilită de prima instanță și necriticată de reclamanți, deși data cererii de chemare în judecată era 11.06.2009, se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală, inclusiv a pierderilor suferite datorită neexecutării la timp a obligațiilor debitorului.
Începând cu data de 23.06.2009 este datorată numai dobânda legală, potrivit dispozițiilor art. 1088 Cod civil.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 al. 1 Cod procedură civilă urmează ca instanța să admită recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 878 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșani și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va înlătura dispoziția de actualizare a despăgubirii egale cu sporul de 50% începând cu 23.06.2009 până la data plății efective.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1346 din 9.10.2009 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 878 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă sus menționată, în sensul că înlătură dispoziția de actualizare a despăgubirii egale cu sporul de 50% începând cu 23.06.2009 până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 878/23.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1346 din 09.10.2009 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.
Tehnored.
Ex. 2
4.03.2010
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
