Pretentii civile. Speta. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.181/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Anamaria Busuioc
- - - - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de, R, G, împotriva deciziei civile nr.810 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că intimatul Ministerul Justiției a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, note scrise.
Având în vedere că la termenul din data de 10 decembrie 2007, - în nume propriu și în calitate de reprezentant ales al părților - a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr.999/1 iunie 2007, Tribunalul Bacăua admis acțiunea formulată de reclamanții, R, (), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor (fost ).
A dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând 10% din salariul brut pentru perioada 26 martie 2004 - 26 martie 2007, în valoare actualizată precum și pe viitor. S-a reținut că nu există motive obiective și rezonabile care să impună un tratament de salarizare diferențiat între reclamanți și grefierii delegați la compartimentele executări civile, penale, insolvență, etc. atâta vreme cât circumstanțele sunt similare.
Recursul declarat de Ministerul Justiției a fost admis de Curtea de APEL BACĂU prin decizia nr.810/2 octombrie 2007, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că:
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale.
În mod constant legiuitorul a stabilit pentru această categorie de personal drepturi și îndatoriri prevăzute în actele normative având caracter special (Legea 50/1996, Legea 567/2004) având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Conform dispozițiilor generale în materia dreptului muncii, art.154, Codul muncii pentru munca prestată, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani. Conform art.155 salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
și sporurile (ca și indemnizațiile) în viziunea Codului muncii, formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc numai în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții.
În Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și în OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, acte normative speciale, pentru această categorie de personal, este prevăzută indemnizația de 10% din salariul brut pentru anumite activități nominalizate expres desfășurate de grefieri, calculată în raport și de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În consecință, se stabilesc două criterii, diferite pentru acest personal, față de celălalt personal având aceeași funcție de grefieri.
Aceasta nu poate constitui așa cum arată recurentul o discriminare a acestora din urmă.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.
Legiuitorul a stabilit, pornind de la principiul general al dreptului muncii, în funcție de niște situații concrete, reglementate ca atare, categoriile de persoane care, au vocația prin specificul activității și timpul de lucru, la respective.
În consecință, în cauză se constată că nu pot fi reținute susținerea reclamantelor intimate referitoare la ivirea unei situații de discriminare.
Împotriva deciziei din recurs s-a formulat de către intimații-reclamanți contestație în anulare (dosar nr- al Curții de APEL BACĂU ) arătând, în esență, următoarele:
- prin respingerea acțiunii se încalcă un drept constituțional (art.16 pct.1 din Constituție) care prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
- se încalcă dispozițiile internaționale în materie, respectiv Directiva 2000/EC/78 și art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
- toți grefierii au responsabilități legale în legătură cu desfășurarea ședinței de judecată.
- recursul a fost soluționat deși procedura de citare cu intimata nu a fost legal îndeplinită, aceasta făcându-se prin afișare, fără a fi indicat motivul afișării.
Contestația în anulare este nefondată urmând a fi respinsă pentru cele ce succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nu de reformare.
Pentru admisibilitatea acestei căi de atac legiuitorul a prevăzut cazuri exprese, care nu pot fi extinse, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat și principiul stabilității raporturilor juridice.
Toate motivele69+
, cu excepția celui privind nelegalitatea citării suntmotive care privesc fondul cauzei, iar instanța nu poate intra în cercetarea fondului de vreme ce nu există vreun motiv de admitere a contestației din cele prevăzute de art.317 - 318 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, instanța nu va putea să le examineze, ea nefiind învestită cu judecarea recursului.
În ce privește singurul motiv care putea duce la admiterea contestației, instanța constată că deși procedura de citare cu intimata nu cuprinde motivul afișării, aceasta nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută, art.100 alin.3 din Codul d e procedură civilă prevăzând în mod neechivoc care "lipsuri" sunt sancționate cu nulitatea absolută. Nefiind vorba de o nulitate absolută și, de asemenea, nefiind constatată vreo vătămare, va constata că motivul prevăzut de art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă este neîntemeiat.
Instanța, în majoritate, va respinge, pentru aceste considerente contestația, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, R, G, împotriva deciziei civile nr.810 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondată.
Cu opinia separată a domnului judecător care este pentru: admiterea contestației, anularea deciziei contestate și pe fondul recursului respingerea recursului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.
red.dec.cont.anul.AB./25.03.2008
tehnored./25.03.2008/2 ex.
OPINIE SEPARA TĂ
a domnului judecător - - - -
Consider că se impunea admiterea contestației în anulare motivat de faptul că procedura de citare cu intimata pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Astfel, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 89 dosar recurs) rezultă că procedura de citare s-a realizat prin afișare la ușa instanței, fără a se preciza motivul pentru care s-a procedat în acest mod în condițiile în care pe de o parte prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat în mod expres ca citațiile să fie înmânate reprezentantului ales, doamna, iar, pe de altă parte, procedura de citare cu mandatarul convențional pentru același termen de judecată a fost îndeplinită prin înmânarea citației personal acestuia.
Fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.317 pct.2 Cod procedură civilă contestația în anulare trebuia admisă cel puțin în privința acestei reclamante și în temeiul art.48 alin.2 Cod procedură civilă extinse efectele și cu privire la ceilalți reclamanți-contestatori.
Pe fondul recursului se impunea respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce îi privește pe reclamanțiicare îndeplinesc funcția de grefier de ședință,discriminarea invocată de aceștia rezultă nu din lege, ci dintr-un act administrativ prin care ordonatorii de credite au aplicat normele legale, recte art.19 alin.3 din Lg. nr.50/1996.
În opinia noastră (analizând obligațiile profesionale ale acestora) acești reclamanți se află într-o situațieanaloagăcu grefierii care participă la activitățile menționate în art.19 alin.3 din Lg.nr.50/1996.
În acest context trebuie reținut că în lipsa unei justificărirezonabile și obiectivediferența de tratament juridic între situații similare constituie discriminare.
Complexitatea atribuțiilor de serviciu nu poate fi reținută ca argument atâta timp cât nu sunt identificate criterii obiective care să facă diferența.
Nu în ultimul rând se constată că nu există un temei rezonabil în a considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim și/sau că raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate este lipsit de importanță.
În ceea ce-i privește pe reclamanții care nu sunt grefieri de ședință, acțiunea acestora este nefondată întrucât ei nu sunt într-o situație identică sau similară cu grefierii cărora li s-a acordat sporul de 10 %.
JUDECĂTOR,
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Busuioc
