Pretentii civile. Speta. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 181/2009
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta H împotriva sentinței civile nr. 1256/LM/07.08.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente concluzii scrise, copie act adițional la Contractul de muncă nr.6278/231/05/18.12.2006și două copii procese verbale din 12.06.2006 și 23.10.2006.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " " H, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 165 lei, reprezentând contravaloarea echipamentului de lucru reținută în mod nelegal;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 2401 RON, reprezentând salar, spor de 75% pentru munca suplimentară de 4 ore zilnic, pe perioada mai - septembrie 2006, conform art.120 alin.2 Codul muncii;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 2517,8 RON, reprezentând salariu cuvenit, spor de 15%pentru 39 zile de sâmbătă lucrate în perioada mai - ianuarie 2007;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 129,12 RON, reprezentând contravaloarea a două duminici lucrate cu ocazia serbărilor de la și C;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 65 RON reprezentând c/valoarea tichetelor de masă aferente zilelor lucrate în perioada preavizului;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a fost salariatul unității pârâte, desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din D și că angajatorul nu a respectat clauzele contractului individual de muncă, referitoare la plata orelor suplimentare prestate timp de 9 luni și la tichetele de masă pe perioada preavizului. A mai arătat că programul normal de lucru nu a fost respectat, fiind depășit în medie cu 4 ore în zilele lucrătoare iar în zilele de sâmbătă și în sărbătorile legale lucrau și câte 12 ore zilnic. Legat de echipamentul de lucru a arătat că deși este gratuit, pârâta l-a pus să-l plătească.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâta " " Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată deoarece plata salariilor în cele 9 luni s-a făcut pe baza foilor de prezență colectivă, că reclamantul a realizat un salariu mediu de 590 RON lunar la care s-au adăugat 173 tichete de masă ca venituri suplimentare față de salar. S-a mai arătat că salarul de încadrare al reclamantului a fost de 500 lei lunar față de 390 lei lunar cât era salariul minim pe economie și că activitatea se reducea practic la 4 ore. Referitor la echipamentul de lucru, a recunoscut că din eroare a operat o reținere de 165 lei cu titlu poprire însă eroarea a fost îndreptată, prin restituirea sumei conform dispoziției de plată nr.317/17.03.2007. Legat de tichetele de masă pârâta a arătat că acordarea acestora nu este obligatorie.
Prin sentința civilă nr.1256/LM/5.08.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " " H și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 165 lei, cu titlu contravaloare echipament de lucru; suma de 275 lei reprezentând c/valoarea a 48 de ore suplimentare și sporul aferent și sporul aferent de 75%; suma de 706,32 RON, reprezentând c/valoarea a 108 ore efectuate sâmbăta precum și sporul aferent de 100% și suma de 65 RON, reprezentând c/valoarea tichetelor de masă pe perioada de preaviz.
- s-a respins în rest acțiunea reclamantului;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut după examinarea actelor și lucrărilor dosarului că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei începând cu data de 18.04.2006, pe postul de manipulant în cadrul " " H - Depozit D, cu un salariu de bază brut lunar de 500 lei și cu beneficiu tichetelor de masă.
S-a mai reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat în urma demisiei reclamantului, la expirarea termenului de preaviz, la data de 30.01.2007, conform deciziei nr.310/6.02.2007.
Pe perioada derulării contractului de muncă, reclamantul a lucrat ca manipulant pe autovehiculul nr.-, asigurând, cu excepția zilei de luni când se primea marfă, în depozit, încărcarea cu marfă a autovehiculului deservit, însoțirea transportului și descărcarea mărfii în diferite locații din județ.
Din probele administrate în cauză, respectiv din cuprinsul expertizei tehnice efectuate în cauză, instanța a reținut că reclamantul a prestat peste programul normal de lucru de 40 de ore pe săptămână, un număr de 48 de ore în zilele lucrătoare și un număr de 108 ore efectuate în zilele de sâmbătă.
Apărările pârâtei potrivit cărora aceste ore au fost compensate cu timp liber corespunzător în zilele de luni au fost înlăturate ca nefondate deoarece unitatea pârâtă nu a demonstrat cu pontajele depuse la dosar acest fapt iar din depoziția martorului a rezultat că unitatea pârâtă nu a acordat niciodată timp liber pentru orele suplimentare și nici nu le-a plătit.
În consecință, raportat la salariul mediu brut evidențiat în statele de plată depuse la dosar, și față de prevederile art.120 și art.132 alin.5 Codul muncii și art.41 lit.c unic la nivel național, instanța a apreciat că reclamantului i se cuvine a primi suma de 275 lei, pentru cele 48 de ore precum și suma de 706,32 lei pentru orele prestate suplimentar în zilele de sâmbătă.
În ce privește tichetele de masă pretinse pe perioada preavizului, instanța a apreciat aceste pretenții ca fiind întemeiate față de împrejurarea că această clauză a fost negociată de părți, cu ocazia încheierii contractului individual de muncă, fiind expres stipulată la capitolul " Alte clauze". Ori, din moment ce nu se contestă faptul că reclamantul a prestat activitate în perioada preavizului iar raporturile de muncă au încetat în temeiul art.79 alin.7 Codul muncii, la data expirării preavizului, pârâta avea obligația predării tichetelor de masă în funcție de zilele efectiv lucrate de reclamant. Prin urmare, pe acest interval s-a apreciat că pârâta trebuie să-i achite reclamantului suma de 65 lei reprezentând c/valoarea tichetelor de masă pe perioada preavizului.
Referitor la echipamentul de lucru, prima instanță a constatat că deși reclamantul avea dreptul la echipament gratuit, potrivit contractului individual de muncă, pârâta a reținut pe perioada iunie - decembrie 2006, conform statelor de plată, suma de 165 lei reprezentând c/valorarea a 50% din valoarea echipamentului de lucru iar în luna ianuarie 2007 încă 165 lei, această din urmă plată fiind însă restituită reclamantului.
În consecință, instanța apreciat că și acest capăt de cerere este fondat și că se impune, în temeiul art.164 Codul muncii, obligarea pârâtei la plata sumei de 165 lei, reținută fără temei legal.
Celelalte capete de cerere vizând obligarea pârâtei la plata orelor prestate cu ocazia sărbătorilor de la și precum și diferențele pretinse pentru celelalte ore suplimentare au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 atât pârâta cât și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta a solicitat modificarea soluției pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Astfel, sub un prim aspect, pârâta recurentă a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit numărul orelor suplimentare deoarece, în opinia recurentei, din cuprinsul expertizei rezultă că acesta a prestat, în majoritatea zilelor lucrate, sub 8 ore/zi deși a fost pontat cu 8 ore în cele 5 zile lucrătoare ale săptămânii și că rareori sunt depășiri ale programului.
În plus, instanța de fond nu a observat că în cuprinsul contractului individual de muncă s-a prevăzut expres că nu se vor efectua ore suplimentare astfel că reclamantul avea posibilitatea de a refuza efectuarea lor iar în situația în care le-ar fi efectuat să ceară compensarea lor cu timp liber.
Cât privește cele 108 ore lucrate în zilele de sâmbătă, recurenta pârâtă a arătat că reclamantul a primit, pentru fiecare zi de sâmbătă lucrată, timp liber în următoarea zi de luni și că în aceste condiții nu i se cuvine nici o compensare de ordin financiar, așa cum greșit a apreciat instanța de fond. Mai mult, recurenta a arătat că în zilele de luni nu se lucra, respectiv nu se desfășurau activități de distribuire a mărfurilor, și că reclamantul în calitatea sa de manipulant nu avea cum să lucreze în aceste zile.
Referitor la restituirea contravalorii echipamentului de lucru, pârâta recurentă a susținut că reclamantul prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 165 lei fără a preciza ulterior, că solicită încă odată suma de 165 lei.
În plus, recurenta pârâtă a susținut că a fost îndreptățită să rețină c/valoarea acestuia din moment ce la data lichidării a refuzat să-l predea unității angajatoare.
Legat de acordarea tichetelor de masă pe durata preavizului, unitatea a susținut că în intervalul în care reclamantul a fost salariatul societății, a acordat tichetele de masă ca și bonus de fidelitate față de angajator, acestea nefiind negociate prin Ori, din moment ce reclamantul a demisionat recurenta a apreciat că acesta nu mai poate beneficia acest bonus de fidelitate constând în acordarea tichetelor de masă.
În drept, a invocat art.299-304 Cod proc.civ.
Prin recursul său, reclamantul a solicitat modificarea în pare a sentinței atacate, în sensul admiterii și a capetelor de cerere vizând plata sumei de 2401 lei reprezentând salariu și spor de 75% pentru munca suplimentară de 4 ore zilnic, a sumei de 2517,8 lei reprezentând salariu și spor pentru un număr de 39 zile de sâmbătă lucrate în perioada în litigiu și a sumei de 129,12 lei reprezentând contravaloarea a două duminici lucrate cu ocazia sărbătorilor de la și.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că prima instanță a interpretat și apreciat în mod greșit probele de la dosar deoarece a considerat proba cu expertiza tehnică ca fiind una absolută fără a avea în vedere și celelalte dovezi administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați.
Astfel, din declarațiile martorilor a rezultat că timpul de lucru al manipulantului nu se rezuma doar la timpul de utilizare și staționare al autovehiculului deservit, că programul de lucru începea la orele 8,00 când manipulanții încărcau mașinile, după care aceștia plecau în cursă iar odată ajunși la destinație, descărcau marfa. Ori, din coroborarea acestor depoziții cu raportul de expertiză, instanța trebuia să rețină că orele de plecare în cursă erau 8,30 - 9,45, iar uneori 7,15, iar orele de întoarcere erau cele evidențiate în tahograme.
În plus, odată ajunși la depozit, manipulanții rămâneau peste program deoarece aveau obligația de a face ordine în depozit și de a aștepta întoarcerea ultimei mașini, în jurul orelor 23,00.
În consecință, recurentul reclamant a considerat că soluția instanței de fond de a reține ca fiind lucrate peste programul normal de lucru al autovehiculului doar 48 ore, fără a se stabili cu certitudine cum au fost calculate aceste ore suplimentare în perioada mai - septembrie.
Referitor la munca desfășurată în zilele de sâmbătă, reclamantul recurent a arătat că a dovedit cu martorul că în perioadele de sezon, frecvența era de 3 sâmbete lucrate pe lună iar în extrasezon de 1-2 sâmbete lucrate pe lună și că în zilele de sâmbătă mașinile se întorceau de pe traseu în jurul orelor 14-15.
Ori, din coroborarea acestei depoziții cu concluziile expertizei rezultă că personalul societății pârâte lucra sâmbăta în mod frecvent,fiind astfel îndreptățit la timp liber corespunzător, în temeiul art.133 alin.2 Codul muncii.
Legat de plata celor două duminici lucrate cu prilejul sărbătorilor organizate în localitățile C și, reclamantul recurent a arătat că instanța a greșit respingându-i cererea deoarece același martor de mai sus a declarat că reclamantul a deservit mașina care a urcat în cele două localități transportând marfă sâmbăta după care duminica el a fost cel care a încărcat în mașină ambalajele goale și a coborât la depozit cu aceeași mașină.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele precum și din oficiu, conform art.304/1 Cod proc.civ. și art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate din următoarele considerente:
Prima critică adusă de societatea pârâtă soluției pronunțate, vizând greșita reținere numărului de 48 ore suplimentare în zile lucrătoare și 108 ore în zilele de sâmbătă, nu poate fi primită deoarece așa cum corect a reținut instanța de fond timpul în care reclamantul s-a aflat efectiv la serviciu coincide, potrivit probelor de la dosar, cu timpul în care autovehiculul pe care acesta îl deservea s-a aflat pe traseu sau a staționat în timpul zilei.
Susținerile recurentei pârâte potrivit cărora în contractul individual de muncă al reclamantului s-a specificat că nu se vor efectua ore suplimentare sunt infirmate de însuși cuprinsul contractului individual de muncă depus la dosar, la filele 5-6, din care rezultă că părțile au stipulat la capitolul "Salarizare" că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un salariu ce nu poate fi mai mic de 75 % din salariu de bază, conform Codului muncii sau aplicabil.
De altfel, chiar și în lipsa unei asemenea stipulații, pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a compensa prin ore libere plătite munca suplimentară efectuată în afara programului normal de lucru, conform art.119 Codul muncii.
Ori, în condițiile în care reclamantul a prestat munca suplimentară acesta este îndreptățit să primească ori zile libere, ori plata contravalorii lor.
Cum unitatea contestă că reclamantul ar fi prestat această muncă suplimentară, instanța de fond admis corect acest capăt de cerere atât în ce privește numărul de 48 suplimentare în zilele lucrătoare.
Împrejurarea că în unele zile reclamantul ar fi lucrat sub durata normală a timpului de lucru de 8 ore pe zi, prevăzută de art.109 alin.1 Codul muncii, nu are nici o relevanță deoarece doctrina și practica în materie au statuat în mod constant că, din însuși faptul că legea se referă la durata maximă a timpului de muncă rezultă că durata zilei de muncă poate fi mai mică de 8 ore, cu condiția ca, pe total săptămână, durata normală a timpului de lucru să fie de 40 de ore.
În ce privește cele 108 ore lucrate în zilele de sâmbătă, curtea constată că nici aceste critici nu pot fi primite deoarece în tabelul nr.1 anexă la expertiza judiciară efectuată în cauză, rezultă cu claritate numărul de ore prestat sâmbăta de către reclamant pe perioada de referință.
Împrejurarea că, în zilele de luni, reclamantul nu presta activități specifice unui manipulator de marfă nu înseamnă că în acele zile acesta era liber deoarece din contractul individual de muncă al acestuia nu rezultă acest lucru. În mod normal, timpul de lucru este 8 ore în fiecare din cele 5 zile lucrătoare ale săptămânii, celelalte 2 fiind zile de odihnă (sâmbăta și duminica). Ori, dacă distribuția timpului de lucru pe cele 7 zile ale săptămânii ar fi fost alta decât cea normală, acest lucru ar fi trebuit să rezulte din contractul individual de muncă încheiat de reclamant cu pârâta.
În consecință, față de probele administrate în cauză, expertiza judiciară și pontajele depuse la filele 15-30, rezultă că în cauză au fost reținute în mod corect cele 108 ore lucrate sâmbăta și că nici sub acest aspect nu se impune modificarea soluției atacate.
Referitor la obligația de restituire a contravalorii echipamentului, instanța de control judiciar constată că soluția instanței este corectă deoarece conform contractului individual de muncă reclamantul avea dreptul la echipament gratuit.
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat o singură dată obligarea angajatorului la plata sumei de 165 lei, reprezentând 50% din valoarea echipamentului de lucru, nu de două ori, cum susține pârâta recurentă deoarece restituirea sumei de 165 lei, cu dispoziția de plată nr.317/17.03.2007 (45), reținută în luna ianuarie 2007, a fost recunoscută de reclamant.
Susținerile pârâtei potrivit cărora reclamantul refuzat să predea echipamentul în momentul încetării contractului individual de muncă urmează să fie înlăturate în lipsa unui înscris care să demonstreze această stare de fapt. Cele două procese verbale, depuse în recurs de către recurenta pârâtă, dovedesc că reclamantul a primit echipamentul de lucru prevăzut în contractul individual de muncă și nu că refuză să-l predea, cu ocazia lichidării raporturilor de muncă.
Legat de tichetele de masă acordate pe perioada preavizului, se constată într-adevăr că, prin actul adițional la. nr.6278/231/05/18.12.2006, înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială H sub nr.2342/18.04.2007, s-a stipulat că pe perioada preavizului nu se acordă tichete de masă însă aceste prevederi nu sunt incidente în cauză deoarece sunt ulterioare încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, din cuprinsul deciziei nr.310/6.02.2007 (3) rezultă că raporturile de muncă dintre părți au încetat ca urmare a demisiei reclamantului, în data de 30.01.2007, în temeiul art.79 alin.1 Codul muncii, și că durata preavizului a expirat în data de 29.01.2007, dată la care nu era înregistrat actul adițional nr.2342/1/8.04.2007, invocat de către pârâtă în recurs.
În consecință, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că în lipsa unei stipulații contrare, din moment ce în perioada preavizului reclamantul a prestat activitate, contractul de muncă continuând să producă efecte juridice, el este îndreptățit a primi aceste tichete corespunzător cu timpul efectiv lucrat.
Cu privire la aspectele critice invocate de către reclamant se constată că sunt nefondate din următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că reclamantul este îndreptățit a primi pe perioada de referință sumele de bani solicitate prin recurs, instanța calculând în mod corect în funcție de salariul brut lunar și de numărul de ore suplimentare care este cuantumul pretențiilor care se cuvin reclamantului și a avut în vedere atât sporul de 75 % prevăzut de art.120 alin.2 Codul muncii, în cazul ce lor 48 de ore suplimentare cât și sporul de 100% prevăzut de unic la nivel național în cazul celor 108 ore lucrate sâmbăta.
În ce privește suma de 129,12 lei reprezentând c/valoarea a două duminici lucrate cu ocazia sărbătorilor de la și, se constată că nici această critică nu poate fi primită deoarece martorul, în depoziția pe care dat-o în fața instanței de fond, declarat în legătura cu sărbătoarea de la că" Nu știe sigur dar este posibil ca ambalajul să fi fost încărcat de către reclamant" în duminica în care mașina a coborât la punctul de lucru din În legătură cu sărbătoarea de la același martor a declarat că știe doar că a avut loc cu 2 ani în urmă, în luna septembrie fără a preciza exact dacă reclamantul lucrat sau nu în acea duminică.
În raport de cele ce preced, se constată că sentința pronunțată de instanța de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru acre în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta " " H - Depozit D și de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta H și de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1256/LM/07.08.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu a |
Grefier, |
Red.
Tehnored.//2 ex.
Jud. fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
