Pretentii civile. Speta. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.183
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2008
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1775/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații -pârâți TRIBUNALUL GALAȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații-reclamanți, și, și intimatul reprezentant legal al reclamanților, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-au depus la dosar note scrise din partea intimaților reclamanți, după care:
Curtea, referitor la cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarul nr- al Curții de Apel Galați, cerere formulată de intimatul Tribunalul Galați, verificând actele dosarului apreciază că nu se impune conexarea celor două dosare deoarece temeiurile sunt diferite și ca atare nu se întrunesc condițiile în vederea conexării, respingând astfel cererea.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1775/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost respinsă acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10%din salariul brut pe perioada 15.11.2004-31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu 01.02.2007 până la data încetării discriminării, actualizate cu rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Au fost respinse pretențiile aferente perioadei 01.11-15.11.2004 ca prescrise.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.7615/121/15.11.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele, prin reprezentant legal au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 19.04.2007 până la încetarea discriminării, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților să înscrie aceste drepturi în carnetele de muncă.
De asemenea, reclamantele în temeiul disp. art.21 pct. 3 din OG.137/2000 au solicitat citarea pentru opozabilitate, a Consiliului Național al Discriminării.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg..
Au mai susținut că art. 6 alin.2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, au considerat reclamantele că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, au promovat prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, a susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996, prevede că, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
În prezenta cauză, deși reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Tg. B, nu primesc sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminate și prejudiciate în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente, și având în vedere disp. Legii nr. nr.50/1996 și OG nr.8/2007, a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 15.11.2004-31.01.2007 și din salariul de bază începând cu data de 01.02.2007, până la data încetării discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, urmând a se face și mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru perioada 01.11-15.11.2004, pretențiile au fost respinse ca prescrise conform Decretului 167/1958.
Față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are nici o calitate în stabilirea și achitarea drepturilor către reclamanți, fiind citat doar pentru opozabilitate conform OG 137/2000.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat hotărârea primei instanțe întrucât aceasta s-a pronunțat asupra unui alt obiect al judecății decât cel indicat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând diferența de spor de 10% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 1.11.2004 la zi și în continuare, pretenții rezultând din art,28 al.4 și 5 din OUG nr.43/2000 și au invocat instituirea unei stări de discriminare recunoscută prin Hotărârea CNCD nr.185/22.07.2005 și Decizia nr.VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în schimb instanța de fond a reținut că au fost solicitate drepturi salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariul lunar brut prevăzută de art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 și, respectiv, art.3 al.8 din OG nr.8/2007, pentru grefierii care desfășoară anumite categorii de activități și numai în raport cu timpul lucrat.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.6 pr.civilă.
Pe fondul cauzei a considerat pretențiile reclamanților ca neîntemeiate, salarizarea personalului auxiliar realizându-se și după nivelul instanței sau al județului unde funcționează, potrivit art.18 al.1, 2 și art.19 al.1 din Legea nr.50/1996.
Sporul de 10% prevăzut pentru personalul auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reglementat de art.19 din Legea nr.50/1996, astfel încât referirile la discriminarea instituită prin OUG nr.43/2002, OUG nr.24/2004, Legea nr.503/2002 și Legea nr.601/2004 nu au suport legal.
Dispozițiile art.28 al.5, 6 din OUG nr.43/2002 introdus prin OUG nr.24/2004 art.4 pct.15 se aplică personalului auxiliar și administrativ din cadrul Parchetului Național Anticorupție, fiind vorba despre reguli definite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A invocat și Hotărârea nr.160/10.07.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării potrivit căreia faptele sesizate nu au caracter discriminator.
Pârâta Curtea de Apel Galația criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea legii, în cauză nefiind întrunite condițiile art.2 al.1 din OUG nr.137/2000.
Dispozițiile art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 se aplică doar personalului auxiliar de specialitate care are asemenea atribuții în fișa postului și numai în raport cu timpul efectiv lucrat pentru aceste activități.
Ori, instanța de fond acordând această indemnizație reclamanților pe perioada aprilie 2004-aprilie 2007 a dat acestui drept un caracter permanent, situație în care legiuitorul, chiar în situația acordării ei nu a prevăzut-
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civilă.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civilă, curtea le apreciază ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.129 al.6 pr.civilă, instituie pentru instanțele de judecată obligația de a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Potrivit principiului disponibilității, sesizarea instanței de judecată se realizează de către părți, acestea putând dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare în proces.
În același sens, judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.
În speță, reclamanții, și, personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Tg.B, au investit instanța de judecată solicitând în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, prin reprezentanții lor legali, să fie obligați la plata sumelor reprezentând diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută neachitată în mod discriminatoriu, potrivit art.29 al.2 din Legea nr.78/2000, începând cu data de 1.11.2004 la zi și în continuare în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, sume actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație, stabilit de Institutul Național de Statistică.
Au mai solicitat obligarea pârâților la înscrierea în carnetele de muncă a indemnizațiilor de încadrare brută calculată prin aplicarea sporului de 10%.
Pentru opozabilitate au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, în conformitate cu dispozițiile art.21 pct.3 din OG 137/2000, republicată.
Din motivarea dată cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții și-au întemeiat acțiunea invocând crearea unui tratament discriminatoriu față de personalul auxiliar de specialitate care funcționează în cadrul Parchetului Național Anticorupție și prevederile art.28 al.4, 5 din OUG nr.43/2002 aprobată prin Legea nr.503/2002.
Au mai invocat Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Decizia nr.VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii.
Față de un asemenea obiect determinat al judecății, se constată că prima instanță s-a pronunțat extra petita, acordând ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs dintre cel prevăzut de art.304 pct.6 pr.civilă.
Din conținutul sentinței civile rezultă că prima instanță s-a pronunțat avându-se în vedere existenta unui tratament discriminatoriu față de prevederile art.19 pct.3 din Legea 50/1996, în sensul că reclamanții, deși îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul judecătoriei Tîrgu B nu primesc un asemenea spor de 10% din salariul brut lunar opozabil grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat.
Or, nu aceasta este obiectul acțiunii dedus judecății la sesizarea intimaților-reclamanți.
Se reține astfel că, analizând ceea ce nu s-a cerut, instanța de fond nu a realizat o cercetare a fondului cauzei în sensul prevăzut și de dispozițiile art.312 al.5 pr.civilă, nefiind posibilă examinarea pentru prima oară a pretențiilor intimaților-reclamanți de către instanța de recurs.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.5 pr.civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați împotriva sentinței civile nr.1775/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Va fi casată sentința civilă nr.1775/29.11.2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în conformitate cu dispozițiile art.315 al.3 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1775/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.1775/29.11.2007 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/8.05.2008
FOND: -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Mărioara Coinăcel
