Pretentii civile. Speta. Decizia 1847/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1847
Ședința public din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
Judectori - - -
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr.851 din 14 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,județul P, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, T, str.-, -.C,.1, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns recurenta-pârât SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lips fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care:
Avocat pentru recurenta-pârât arat c alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act c nu mai sunt cereri de formulat, faț de actele și lucrrile dosarului constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârât, solicit în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele.
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecat pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s fie obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 9330 lei, sum actualizat în funcție de indicele de inflație, reprezentând suplimentri salariale de Paște 2005, 2006 și 2007 și de C 2004, 2005 2006.
In motivarea acțiunii, reclamantul a artat c pe lâng salariul de baz urma s beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de munc încheiat la nivel de societate constând în suplimentri salariale cu ocazia srbtorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționat.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat pe considerentul c incepând cu anul 2003 suplimentrile solicitate au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, situație care s-a pstrat și în urmtoarele contracte colective de munc, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând c sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul c cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutrii contractului colectiv de munc ori a unor clauze ale acestuia, excepție pus în discuția prților și unit cu fondul.
In cauz s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civil nr.851 din 14 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârât, s-a admis acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC, a obligat pârâta s plteasc reclamantului suma brut de 9330 lei reprezentând prima de C pe 2004, 2005, 2006 și prima de Paște pe anii 2005,2006, 2007, sum ce va fi actualizat potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecrei sume și pân la plata efectiv a acestora și totodat, a luat act c nu s-au solicitat cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut c potrivit actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei pân în anul 2007, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentri pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de munc pe unitate pentru anul 2004 stipuleaz c angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baz mediu pe SNP, cu ocazia srbtorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentrile de la alin.1 au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de munc pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societții pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut de instanța de fond, c din analiza probelor administrate în cauz rezult c reclamantul a fost salariatul pârâtei îns, în perioada 2004-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia srbtorilor de Paște 2005, 2006 și 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006, astfel încât pârâta este obligat s achite aceste drepturi reclamantului, în sum brut de 9.330 lei, sum ce va fi actualizat potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecrei sume și pân la plata efectiv a acestora.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea dup cum s-a artat mai sus.
Totodat, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând c în speț sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii conform cruia prezenta acțiune este supus termenului de 3 ani care a început s curg de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizeaz un conflict de munc.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinic și nelegal în sensul c în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru c drepturile salariale solicitate își au
izvorul în contractul colectiv de munc la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauz a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticat, deoarece instanța nu a ținut seam de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit crora primele de srbtori au fost incluse în salariul de baz și pltite ca atare. Aceast situație rezult și din faptul c reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dat cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critic a recursului se refer la faptul c tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorat de recurent, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acord cu titlu de prim în sensul c aceasta nu este echivalent cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de baz mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrrilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauz Curtea constat c este afectat legalitatea și temeinicia acesteia, așa dup cum se va arta în continuare:
Este adevrat c potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutrii CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, îns în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel c instanța de fond în mod corect a respins excepția invocat de recurent, aceast critic a recursului fiind nefondat.
Nu exist reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodat ca pentru drepturile salariale s existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constat c susținerile recurentei nu își gsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauz, deoarece nimeni nu a contestat c începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de srbtori urmau a fi incluse în salariu, numai c acest lucru trebuia și probat de ctre recurent în sensul de a demonstra cât din creșterea salarial a fiecrui an s-a datorat includerii în salariul de baz a acestor prime.
Aceast prob nu a fost fcut, astfel c, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordat reclamanților criticile formulate de recurent sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecrei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de baz mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civil, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul c va reduce suma la care a fost obligat pârâta ctre reclamant la 6043 lei, și totodat, va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 851 din 14 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,județul P, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, T, str.-, -.C,.1, județul D și în consecinț:
Modific în parte sentința în sensul c reduce suma la care a fost obligat pârâta ctre reclamant la 6043 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public astzi, 26 septembrie 2008.
Președinte, Judectori,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./16.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judectori fond - -
-
operator de date cu caracter personal
numr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
