Pretentii civile. Speta. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.187
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.634/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL VRANCEA, CURTEA DE APEL GALAȚI, intimații-reclamanți, () -, (), I, reprezentant legal, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.634/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea pentru drepturi salariale formulată de reclamanții, (), (), I, -, prin reprezentant, și de intervenientele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, și Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă în parte, în principiu și în fond cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenientele și.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, în solidar să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunar din salariul brut, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de astfel;
4665,77 lei pentru; 3255,10 lei pentru; 3684,04 lei pentru; 3578,49 lei pentru; 4059,40 lei pentru; 4253,76 lei pentru; 1262,29 lei pentru, 878,39 lei pentru; 3841,88 lei pentru; 2636,47 lei pentru; 3879,54 lei pentru 3743,84 lei pentru () -; 3576,61 lei pentru; 3053,99 lei pentru ( ); 376,05 lei pentru; 4085,24 lei pentru; 1293,05 lei pentru; 2616,31 lei pentru -; 1463,88 lei pentru; 1329,86 lei pentru; 1782,95 lei pentru -; 1655,33 lei pentru; 3479,12 lei pentru ; 1407,87 lei pentru; 1894,30 lei pentru; 473,80 lei pentru; 1228,10 lei pentru; 558,50 lei pentru; 748,80 lei pentru; 3365,02 lei pentru; 1438,79 lei pentru; 1256,15 lei pentru; 829,30 lei pentru; 4535,08 lei pentru; 3813,02 lei pentru; 3762,21 lei pentru; 1885,12 lei pentru; 3856,11 lei pentru; 3886,99 lei pentru; 3708,56 lei pentru; 3664,92 lei pentru; 993,50 lei pentru; 3955,26 lei pentru;3541,06 lei pentru; 1000,71 lei pentru; 932,99 lei pentru; 2078,72 lei pentru; 2823,68 lei pentru; 3840,31 lei pentru; 3535,52 lei pentru; 2670,77 lei pentru; 534,71 lei pentru; 4180,83 lei pentru -; 4253,05 lei pentru; 4105,59 lei pentru ( ); 958,74 lei pentru; 2357,08 lei pentru; 1875,51 lei pentru; 2196,11 lei pentru; 2363,63 lei pentru; 2295,24 lei pentru; 1985,15 lei pentru; 1827,96 lei pentru; 758,70 lei pentru 677,20 lei pentru; 3776,92 lei pentru; 1228,90 lei pentru; 797,90 lei pentru; 4538,93 lei pentru; 2936,43 lei pentru -; 3086,93 lei pentru -; 3461,23 lei pentru -; 4044,82 lei pentru, 619,86 lei pentru 3260,74 lei pentru; 3760,79 lei pentru; 3384,90 lei pentru; 2847,40 lei pentru; 2226,94 lei pentru; 2363,97 lei pentru; 1910,77 lei pentru; 1458,06 lei pentru; 3155,22 lei pentru; 1898,10 lei pentru; 4120,05 lei pentru; 3621,96 lei pentru; 3579,96 lei pentru; 1253,25 lei pentru; 3856,19 lei pentru; 212,12 lei pentru; 2314,08 lei pentru I; 1427,88 lei pentru, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și obligă acest pârât să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamanților și să le pună la dispoziția pârâților obligați la plată prin prezenta hotărâre.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanți cu privire la plata în continuare a sporului.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.993/91/28.03.2007 reclamanții, (), (), I, -, prin reprezentant, cu domiciliul ales la Tribunalul Vrancea, mun. F,-, județul V și de intervenientele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca aceștia să fie obligați să le plătească drepturile salariale restante, reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada martie 2004- martie 2007, reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, acordarea în continuare a acestei îndemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, precum și obligarea acestora la includerea în bugetul de stat la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate pentru perioadele menționate.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vrancea, și că potrivit art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată cu modificările ulterioare aduse prin OG nr.83/2000, grefierul care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste autorități. De aceeași indemnizație și conducătorii de carte funciară". Cum aceste dispoziții contravin principiului egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, și a celui potrivit căruia pentru muncă și pregătire profesională egală salariații trebuie retribuiți în mod egal, prev.de disp.art.1 al.2 din OG nr.137/2002 și art.6 al.2 din codul muncii, solicită admiterea acțiunii și a fi obligați pârâții la plata îndemnizației de 10% în mod egal pentru tot personalul auxiliar din cadrul Tribunalului Vrancea, cu începere din martie 2004 și în viitor.
În dovedirea cererii lor reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească sumele pe care sunt îndreptățiți reclamanții să le primească în raport de drepturile fiecăruia, pentru perioada martie 2004-martie 2007.
Tribunalul Vranceaa depus la dosar întâmpinare întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că sporul de 10% este prevăzut în cazul în care se efectuează acte privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, etc, acte îndeplinite în mod suplimentar de către unii grefieri, astfel că nu ne aflăm în prezența unei munci egale.
Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate și în raport de atribuțiile din fișa postului, astfel că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poate beneficia de procentul în discuție.
Ministerul Economiei și Finantelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus întâmpinare invocând lipsa calității sale procesuale pasive motivat că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, solicitând ca pârâții să fie obligați să le plătească îndemnizația de 10% pentru perioada martie 2004-martie 2007, pentru aceleași considerente invocate de ceilalți reclamanți în acțiunea principală. Referitor la aceste cereri Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de disp.art.49 cod civil, și că în materia litigiilor de muncă practica judiciară și literatura de specialitate s-au pronunțat constant în sensul inadmisibilității intervenției voluntare principale. Pe fondul acestor cereri, pentru considerentele arătate în prima întâmpinare a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate.
În fine, a depus întâmpinare și Curtea de Apel Galați solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.2 al.1 din OUG nr.137/2000 pentru a exista o discriminare din punct de vedere al reclamanților față de personalul auxiliar care își desfășoară activitatea în compartimentele prevăzute de dispozițiile art.19 al.3 din Legea nr.50/1996. Mai susține pârâta că îndemnizația nu are un caracter permanent, ea acordându-se numai în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor se reține că aceasta este întemeiată. Această instituție răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară și a fost chemată în judecată nu în baza vreunui raport de muncă cu reclamanții ci pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor pretinse de reclamanți, atribuție pe care o are în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondată și respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate la Tribunalul Vrancea, Judecătoria Focșani, Judecătoria Panciu și Adjud.
Potrivit dispozițiilor art.19 al.3 din Legea nr.50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară. Această prevedere a fost preluată și de OG nr.8/2007, prin art.3 al.8 potrivit cărora, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Pe de altă, potrivit dispozițiilor art.6 al.2 din codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de dispozițiile art.16 din Constituție, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminări.
Și dispozițiile art.1 al.2 din OG nr.137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și executarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Relevante sunt și dispozițiile art.20 din Constituție, potrivit cărora dispozițiile privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate, în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Dispoziția art.19 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007 contravin acestor principii. Potrivit art.2 din OG nr.137/2000, discriminarea este definită ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Prin decizia nr.447 din 15 septembrie 2005, Curtea Constituțională a statuat că numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului de activitate pe care o desfășoară, de importanțele și riscurilor muncii lor și în privința oricăror elemente specifice.
Ori reclamanții, deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați și discriminați, discriminare care încalcă toate principiile enunțate mai sus.
Față de aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, urmând a obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea, în solidar, să plătească reclamanților sporul cuvenit de 10% pentru perioada martie 2004-marti 2007, astfel cum a fost calculat pentru fiecare în parte prin expertiza întocmită în cauză, sume ce vor fi reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru considerentele arătate mai sus a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamanților și să le pună la dispoziția pârâților obligați la plata prin prezenta hotărâre.
Cât privește plata pe viitor a acestor drepturi salariale, acest capăt de cerere nu este întemeiat, fiiind respins ca atare, având în vedere că drepturile salariale reprezintă contraprestația pentru munca îndeplinită de salariat, iar plata pentru viitor a unei munci ce nu a fost prestată nefiind cu putință.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Justiției
Prin motivele de recurs formulate pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea primei instanțe considerând-o netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În calitate de ordonator de credite ca și Ministerul Justiției, creditele bugetare aprobate nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu au existat și nici nu există raporturi juridice de muncă, acestea fiind specifice relațiilor dintre instituția angajatoare -Ministerul Justiției și reclamanți.
Pentru repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite răspunderea aparține Guvernului, în cauză fiind vorba despre instituții distincte, fiecare cu buget propriu iar bugetele au fost aprobate de Parlamentul României.
A invocat prevederile art.21 din Legea nr.500/2002.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat hotărârea primei instanțe considerând că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești, sporul de 10% din salariul brut prevăzut de art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 fiind prevăzut în favoarea personalului auxiliar expres menționat și numai în raport de timpul efectiv lucrat.
Instituirea unui asemenea spor reprezintă o problemă de legiferare iar acordarea unui asemenea spor altor persoane decât cele prevăzute de lege reprezintă o adăugire la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
A mai considerat hotărârea primei instanțe ca lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, sporul de 10% din salariul brut fiind prevăzut numai pentru personalul auxiliar expres menționat și în raport cu timpul efectiv lucrat și activitățile enumerate.
Acordarea unui asemenea spor nu ar reprezenta o practică discriminatorie întrucât aceasta vizează persoanele aflate în situații comparabile sau analoage, ceea ce nu estre cazul în speță.
A invocat prevederile OG nr.137/2000 și ale art.14 din CEDO neputând fi vorba despre existența unei " compatibilități sau analogii" în sensul dispozițiilor legale enunțate.
Deasemeni, dispozițiile art.19 din Legea nr.50/1996 nu contravin principiului pentru muncă egală, toți salariații sunt retribuiți egal, activitățile înscrise în art.19 din Legea nr.50/1996 fiind suplimentare și conduce în fapt la o încălcare a principiului salariu egal pentru muncă egală.
Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație numai personalului care desfășoară activități cu un grad sporit de dificultate și responsabilitate și nu poate fi reținută culpa Ministerului Justiției, activitatea de legiferare aparținând Parlamentului.
A invocat și Hotărârea nr.333/8.10.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, practică judiciară.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 și 312 al.3 pr.civilă.
Prin notele de concluzii depuse la dosar intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului, modalitatea de reglementare a sporului salarial în discuție fiind considerată discriminatorie și generatoare de prejudicii.
Au invocat practica judiciară în materie.
S-au solicitat relații intimatului-pârât Tribunalul Vrancea cu privire la funcția îndeplinită de intimații-reclamanți și perioada lucrată de aceștia fiind comunicată în acest sens adresa nr.591/7A/25.02.2008.
Din oficiu instanța de recurs a invocat lipsa calității procesuale active pentru intimații-reclamanți care fac parte din personalul conex al instanțelor judecătorești.
Cu privire la excepție, intimații-reclamanți au considerat-o neîntemeiată, personalul conex și personalul auxiliar de specialitate aflându-se într-o situație comparabilă, fiind salarizat tot în baza OG nr.8/2007 și fără a se face vreo distincție.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive obligându-l pe acesta să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite intimaților -reclamanți și să le pună la dispoziția pârâților obligați la plată.
Rezultă că s-a avut în vedere nu obligarea în mod direct a recurentului-pârât la plata drepturilor salariale către intimații- reclamanți, aspect ce ar fi pus într-adevăr în discuție lipsa de calitate procesuală pasivă rezultând din lipsa raporturilor juridice de muncă între părți, ci satisfacerea unei obligații de alocare a fondurilor bugetare necesare efectuării plăților de către pârâții obligați în mod direct la plata unor asemenea sume.
Însă, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 prevăd atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice cu referire la coordonarea activităților care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de legi se face pa baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, așa cum este și recurentul-pârât Ministerul Justiției.
Ca atare, nu subzistă în orice condiții obligațiile de garanție în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinate în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale, fiind necesare pentru elaborarea proiectelor de legi care să cuprindă asemenea cheltuieli, politici și strategii sectoriale ori propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatorii principali de credite.
Cu privire la recursul pârâtului Ministerul Justiției B:
În ceea ce privește fondul problemei, respectiv dacă există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluția instanței de fond.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la art. 14 din Convenție, a arătat că, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 instituie principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În speța de față, constatăm că, este vorba de un tratament diferențiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se face realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizație de 10% și ceilalți grefieri, care nu primesc această indemnizație, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate.
Această diferențiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, contrar susținerilor invocate de ambele recurente, iar aplicarea criteriului complexității și a responsabilității muncii nu își găsește nici o justificare rezonabilă.
Fiecare compartiment din cadrul instanțelor implică desfășurarea unei activități complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.
Nu considerăm că activitatea desfășurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenței desfășoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de ședință, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuțiile prevăzute de același Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).
De asemenea, și dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secțiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnați judecători cu atribuții privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuții de judecători sindici care au aceleași drepturi salariale la fel ca și ceilalți judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar și ne întărește convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă pentru a menține această diferențiere de tratament.
Nu suntem de acord nici cu punctul de vedere exprimat de către recurenta Ministerul Justiției prin primul motiv de recurs și apreciem că se încadrează în prevederile OG nr. 137/2000 examinarea oricărei stări de discriminare ce rezultă din aplicarea sa.
Există astfel, decizii pronunțate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care sancționează tocmai faptul că, prin anumite prevederi legale, sunt aplicate tratamente diferențiate între categorii de salariați (de exemplu, decizia nr. 185/22.07.2005).
Recursurile sunt însă admisibile sub aspectul categoriei personalului auxiliar care beneficiază de prevederile art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007.
Potrivit textelor de lege menționate s-a prevăzut acordarea indemnizației lunare de 10% din salariul brut, respectiv în salariul de bază, pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii Comisiilor de cercetare a averilor respectiv conducătorii de carte funciară, în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Rezultă că acordarea acestui spor a fost prevăzută în beneficiul categoriei grefierilor care, prin natura funcției îndeplinite, realizează asemenea activități și care sunt competenți să participe la realizarea unor astfel de activități.
Prin dispozițiile art.3 din Legea nr.564/2004 s-a prevăzut distincția dintre personalul auxiliar de specialitate format din grefierii care pot îndeplini asemenea atribuții și personalul conex personalului auxiliar de specialitate cuprinzând funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Cum munca personalului auxiliar se desfășoară pe baza principiului specializării, intimații-reclamanți care îndeplinesc funcții conexe nu pot îndeplini activitățile specifice grefierilor ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate, competenți în realizarea atribuțiilor de natura celor reglementate prin art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 și art.3 al.8 din OG nr.8/2007, și aceasta chiar în condițiile în care salarizarea se realizează pe baza aceluiași act normativ, respectiv OG nr.8/1007.
Ceea ce interesează este funcția îndeplinită și care dă naștere obligației de exercitare a atribuțiilor specifice, de natura celor menționate mai sus, și corelativ, dreptul la o salarizare corespunzătoare.
În consecință, vor fi admise recursurile și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și intervenientele și, pentru lipsa calității procesuale active.
În ceea ce-l privește pe intimatul - reclamant, drepturile salariale solicitate în cauză se cuvin doar pentru perioada 19.05.2006-martie 2007 în forma actualizată în raport de rata inflației, când acesta a îndeplinit funcțiile specifice personalului auxiliar de specialitate de grefier registrator.
Conform adresei nr.591/7A/25.02.2008 a intimatului-pârât Tribunalul Vrancea, pe perioada 1.03.2004-18.05.2006 acesta a îndeplinit funcția de agent procedural, situație în care, așa cum s-a arătat mai sus, nu subzistă condiția calității procesuale active.
Pentru considerentele mai sus arătate față de recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi respinsă acțiunea ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.634/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.634/7.11.2007 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea în solidar să achite acestuia drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunar din salariul brut doar pentru perioada 19.05.2006- martie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Respinge pretențiile reclamantului pentru perioada 1.03.2004-18.05.2006 pentru lipsa calității procesuale active.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și intervenientele și, pentru lipsa calității procesuale active.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/20.05.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
