Pretentii civile. Speta. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.188/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.1509/M pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV la data de 3 noiembrie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 23 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1509/03.11.2009 TRIBUNALUL BRAȘOV a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta, domiciliată în,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B-, CURTEA DE APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, jud. B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și, în consecință, a obligat pârâții la calcularea și compensarea în bani a concediului de risc maternal pe perioada de 120 de zile începând cu 7.02.2008, reprezentând diferența dintre suma ce i s-ar fi cuvenit pentru concediu de risc maternal și indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prima instanță a reținut că reclamanta este judecător în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. La data de 17.09.2007 a dat naștere unui copil, -, iar la 15.01.2008 a finalizat concediul de maternitate de 126 de zile.
După expirarea concediului de maternitate, reclamanta s-a adresat Tribunalului Brașov la data de 18.01.2008 cu o cerere privind acordarea concediului de risc maternal, prin care aduce la cunoștința angajatorului faptul că se află în situația prevăzută de art.2 lit.e din OUG nr. 96/2003 și solicită instituției respective evaluarea situației în care se află și aprecierea că sunt incidente dispozițiile art.10 din același act normativ în vederea avizării concediului de risc maternal. La cererea formulată reclamanta a atașat actul medical eliberat de medicul de familie, respectiv adeverința medicală eliberată la data de 17.01.2008 din care rezultă că sugarul - este alimentat la sân. Aceeași situație rezultă și din adeverința medicală eliberată la 15.02.2008 (fila 7 din dosarul nr- al Tribunalului Brașov ).
Urmare a cererii depuse de reclamantă, TRIBUNALUL BRAȘOV se adresează Ministerului Justiției, care răspunde solicitării formulate prin adresa nr. 9837/29.01.2008. Potrivit acestui înscris (fila 9 din același dosar), Ministerul comunică Tribunalului Brașov faptul că în cazul în care locul de muncă prezintă riscuri pentru sănătatea noului-născut, conducerea instituției din urmă trebuie să modifice corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă sau să o repartizeze la alt loc de muncă, cu avizul medicului de medicina familiei. Se mai arată că dacă tribunalul nu poate să îndeplinească obligațiile de mai sus, salariata are dreptul la concediu de risc maternal.
Ministerul Justiției mai reține în cuprinsul adresei că având în vedere Lista agenților, procedeelor și condițiilor de muncă susceptibile să prezinte un risc specific de expunere prevăzută în Anexa 1 OUG nr.96/2003, precum și specificul activității profesiei de judecător, nu a putut identifica un agent, procedeu sau condiție care să se transmită prin intermediul laptelui matern și care să afecteze buna dezvoltare și sănătatea noului-născut. mentală sau a analizatorului vizual caracteristică muncii de judecător este apreciată că nu constituie un risc pentru femeia care alăptează și, cu atât mai puțin pentru, care să impună acordarea unui concediu de risc maternal.
Totuși, pentru susținerea unor eventuale amenințări din mediul profesional la adresa biosistemului mamă-copil, Ministerul solicită documente medicale privind starea de sănătate a doamnei judecător din perioada de graviditate până la data emiterii adresei evocate și a noului-născut.
Se recomandă de asemenea efectuarea unei evaluări a factorilor de risc de la locul de muncă pentru toți angajații tribunalului, în special pentru anumite categorii vulnerabile de persoane gravide, mame care alăptează, persoane cu boli cronice, vârstnici, femei etc.
Tribunalul comunică conținutul adresei de mai sus atât reclamantei, cât și Curții de APEL BRAȘOV (conform înscrisului de la fila 10 din primul dosar de fond), fără însă a înștiința despre recomandarea făcută de Minister în legătură cu efectuarea evaluării factorilor de risc și fără a proceda la realizarea unei astfel de evaluări.
Ulterior, reclamanta și-a reînceput activitatea la data de 30.06.2008 la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, astfel cum rezultă din decizia nr. 203/1.07.2008 a Președintelui Curții de APEL BRAȘOV.
La solicitarea instanței de judecată, după casarea cu trimitere, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOVa comunicat raportul Comisiei privind evaluarea riscurilor la care salariatele gravide, care au născut recent sau care alăptează sunt supuse la locul de muncă nr.1/12.10.2009. (filele 109 - 173 din prezentul dosar).
Comisia menționată precizează faptul că la momentul de față nu se poate demara procedura prealabilă pentru evaluarea factorilor de risc în ceea ce o privește pe reclamantă, deoarece la acest moment aceasta nu mai îndeplinește condițiile fiziologice de la data formulării cererii, iar copilul reclamantei a împlinit vârsta de 2 ani. Se mai arată că inexistența unui raport de evaluare a riscurilor se explică prin aceea că la data formulării cererii de către reclamantă nu exista un contract încheiat cu un medic în specialitatea medicina muncii.
Analizând raportul de evaluare a riscurilor de accidente și îmbolnăvire, întocmit de o comisie de evaluare formată din evaluatori de risc și un responsabil, instanța constată că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile OUG nr.96/2003, fapt de altfel recunoscut de angajator.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, care în art. 2 lit.h prevede acordarea de concediu de risc maternal pentru salariatele care alăptează.
Conform art. 7, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunțat în scris de către o salariată că se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c) - e), acesta are obligația să înștiințeze medicul de medicina muncii, precum și inspectoratul teritorial d e muncă pe a cărui rază își desfășoară activitatea.
De la data primirii înștiințării medicul de medicina muncii și inspectoratul teritorial d e muncă vor verifica condițiile de muncă ale salariatei la termenele și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Este evident faptul că angajatorul nu și-a respectat obligațiile prevăzute în sarcina sa de actul normativ arătat, neîncheierea unui contract cu un medic de medicina muncii nefiind o condiție de înlăturare a acestei obligații legale.
Prin Hotărârea nr.537/7.04.2004 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor actului normativ de mai sus, au fost stabilite etapele pentru obținerea concediului de risc maternal, conform prevederilor art.2, după cum urmează:
a) salariata gravidă efectuează consultații prenatale la medicul de familie și, după caz, la medicul specialist, în vederea atestării stării sale fiziologice de graviditate, în conformitate cu art. 2 lit. c) din ordonanța de urgență;
b) medicul de familie și/sau, după caz, medicul specialist completează Carnetul gravidei și Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei pentru atestarea fie a stării fiziologice de graviditate, fie a faptului că salariata a născut recent sau că alăptează, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătății nr.12/2004 pentru adoptarea Protocolului privind Metodologia efectuării consultației prenatale și a consultației postnatale, Carnetului gravidei și Anexei pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004;
c) salariata înștiințează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei, completată corespunzător de medic, la compartimentul resurse umane din cadrul unității, însoțită de o cerere scrisă care să conțină informații referitoare la starea proprie de maternitate, în conformitate cu art. 2 lit.c) - e) din ordonanța de urgență, și, după caz, solicitarea de a i se aplica măsurile de protecție prevăzute de aceasta;
d) angajatorul transmite copii de pe documentele depuse de salariată, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii lor, medicului de medicina muncii, care asigură supravegherea stării de sănătate a angajaților din unitate, precum și inspectoratului teritorial d e muncă în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea;
e) angajatorul împreună cu medicul de medicina muncii efectuează evaluarea privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, întocmesc și semnează Raportul de evaluare privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, denumit în continuare Raport de evaluare, întocmit conform art. 5 alin. (2) din ordonanța de urgență;
f) în baza Raportului de evaluare, angajatorul înștiințează salariata, în termenul prevăzut la art. 9 alin. (3), despre rezultatele evaluării privind riscurile la care poate fi supusă la locul ei de muncă și despre măsurile suplimentare de protecție pe care trebuie să le respecte atât angajatorul, cât și salariata prin Informarea privind protecția maternității la locul de muncă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;
g) salariata ia cunoștință de conținutul Informării privind protecția maternității la locul de muncă și, dacă este cazul, solicită concediu de risc maternal, în condițiile prevăzute la art. 5, 6 și 7;
h) inspectoratul teritorial d e muncă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii documentelor, efectuează o verificare a condițiilor de muncă ale salariatei pentru a verifica modul în care se respectă prevederile ordonanței de urgență și ale prezentelor norme metodologice. Rezultatele controlului vor fi înaintate în scris angajatorului, iar în cazul constatării neîndeplinirii unor măsuri vor fi aplicate sancțiunile prevăzute de lege.
Potrivit art.10 alin.2 din OUG nr.96/2003, concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Conform dispozițiilor art. 11alin.1 pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizație de risc maternal, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cuantumul indemnizației prevăzute la alin. (1) este egal cu 75% din media veniturilor lunare realizate în cele 10 luni anterioare solicitării, pe baza cărora s-a achitat contribuția de asigurări sociale de stat.
Analizând îndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina sa, instanța a constatat că reclamanta și le-a îndeplinit, anunțând angajatorul despre starea sa și depunând actele medicale care atestă faptul că a născut recent și că alăptează copilul. Neîndeplinirea obligațiilor angajatorului a fost reținută irevocabil de Curtea de Apel în decizia de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare, astfel că orice considerație în legătură cu această chestiune este inutilă. Ca urmare, întrucât reclamantei nu i se poate imputa lipsa de diligență a angajatorului, care nu a înțeles să-și respecte obligațiile legale și nici recomandările Ministerului Justiției în sensul efectuării unei evaluări a factorilor de risc de la locul de muncă, instanța apreciază că reclamanta avea dreptul la acordarea concediului de risc maternal și la indemnizația calculată conform art.11 alin.1 din OUG nr.96/2003.
Ca urmare, față de situația de fapt existentă la momentul pronunțării prezentei hotărâri, în sensul că reclamanta și-a reînceput activitatea, singura compensație care i se poate acorda acesteia este compensarea în bani a concediului de risc maternal pe perioada de 120 de zile începând cu 7.02.2008, reprezentând diferența dintre suma ce i s-ar fi cuvenit pentru concediu de risc maternal și indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea de APEL BRAȘOVa reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, TRIBUNALUL BRAȘOVa reiterat excepția prematurității formulării acțiunii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat a se constata imposibilitatea sa de a da curs cererii formulate de către reclamantă atâta timp cât aceasta nu a înaintat odată cu cererea documentul înscris în art. 2 din HG nr. 537/2004, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de actul normativ.
Ministerul Justiției și Libertăților invocă culpa reclamantei în sensul că nu s-au depus odată cu cererea înscrisurile prevăzute în art. 2 lit. c - e din OUG nr. 96/2003.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către primele două recurente este de menționat că cele referitoare la lipsa calității procesuale pasive au fost respinse prin sentința civilă nr. 823/24.04.2008 a Tribunalului Brașov, în primul ciclu procesual, iar împotriva acestei sentințe nu s-a formulat recurs de către acestea, așa încât au intrat în puterea lucrului judecat ne mai fiind posibilă examinarea lor în prezentul recurs.
În ceea ce privește excepția prematurității formulării acțiunii, această excepție a făcut obiectul recursului formulat de către reclamantă în primul ciclu procesual, soluționat prin decizia civilă nr. 218/M/02.03.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, reținându-se prin această decizie că acțiunea nu este prematură, cauza fiind trimisă pentru judecarea fondului, or problemele de drept dezlegate de instanța de recurs nu mai pot forma obiectul judecății ulterioare, fiind obligatorii pentru instanța de trimitere și, evident și pentru instanța de control judiciar în noul ciclu procesual, așa cum dispune dispoziția cuprinsă în art. 315 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, criticile Tribunalului Brașov și ale Ministerului Justiției și Libertăților se circumscriu acelorași considerente, respectiv nedepunerea de către reclamantă, odată cu cererea de acordare a concediului de risc maternal a actelor medicale prevăzute în art. 2 lit. c-e din OUG nr. 96/2003 și HG nr. 537/2004, ceea ce conduce la existența unei culpe în sarcina sa și nu a angajatorului.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă însă că vreunul dintre pârâți a solicitat reclamantei depunerea documentelor necesare în vederea luării măsurilor impuse de actul normativ pentru pronunțarea asupra acordării sau nu a concediului de risc maternal, ci i-au comunicat că acesta nu se poate acorda, ceea ce nu înseamnă o culpă a reclamantei ci o culpă a angajatorului care nu a demarat procedura prevăzută de lege. De altfel, se poate observa că abia ulterior introducerii acțiunii pârâta TRIBUNALUL BRAȘOVa demarat procedurile necesare pentru efectuarea raportului privind evaluarea factorilor de risc maternal, raport ce poartă data de 12.10.2009, mult după pronunțarea chiar a deciziei de casare din primul ciclu procesual. Apărarea pârâtei că nu a avut până la acea dată un contract încheiat cu un medic de medicina muncii reliefează o culpă în atitudinea acestei cu privire la respectarea dispozițiilor legale în materie și nu o culpă a reclamantei căreia nu i s-a solicitat demararea procedurilor legale prin depunerea documentelor prevăzute de lege, ci i s-a respins cererea.
Așa fiind motivele de critică invocate pe fondul cauzei nu sunt fondate, culpa angajatorului fiind majoră în neacordarea drepturilor de care trebuia să beneficieze reclamanta, culpa acesteia din urmă fiind inexistentă.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1509/03.11.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.03.2010
Dact. /11.03.2010
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Dosar nr. 1865/62/2009
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
