Pretentii civile. Speta. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-, - etaj 4,. 1, jud. I în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect - pretenții, obligație de a face - recurs împotriva deciziei civile nr. 707/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat - și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat - pentru recurentul având cuvântul, depune la dosar chitanța seria - nr. - din data de 23.01.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se dă citire raportului asupra recursului raport potrivit căruia recursul este formulat în termen, legal timbrat, iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul 9 cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat - pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei civile nr. 707/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile nr. 3009/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică.
Astfel, Tribunalul Iașia interpretat și aplicat greșit legea în sensul că a apreciat s-a comis un abuz de drept atunci când recurentul a refuzat să de a consimțământul ca actualul soț al mamei sale să-și stabilească domiciliul în apartamentul proprietatea sa, asupra căruia mama, reclamanta are un drept de uz până la sfârșitul vieții sale.
Intimatul este un terț față de recurent și nu are nici un drept izvorât din contractul pe care recurentul l-a încheiat cu mama sa și tatăl său, în prezent decedat, iar recurentul nu are nici o obligație legală față de acesta, astfel că în mod greșit s-a stabilit că recurentul a comis un abuz de drept, prin refuzul de a-și da consimțământul ca intimatul să-și stabilească domiciliul în apartamentul proprietatea lui.
Intimata are dreptul de uz stabilit prin contract asupra întregului apartament și aceasta poate locui împreună cu actualul soț, fără ca recurentul să aibă vreun raport juridic cu acesta, recurentul având doar obligația de a respecta dreptul de uz dobândit de mama sa, drept pe care poate să-l exercite împreună cu familia sa.
Exercitarea dreptului de uz și abitație nu îl obligă pe recurent să-și de a consimțământul ca intimatul să-și stabilească domiciliul în apartamentul proprietatea recurentului, cum greșit a hotărât instanța de apel.
Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 572 cod civil și ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 319/1944, care stabilesc că soțul supraviețuitor nu este obligat de a da cauțiune proprietarului, întrucât soțul supraviețuitor nu folosește bunul în calitate de soț supraviețuitor ci în calitate de parte contractantă.
Intimata nu moștenește dreptul de uz constituit în favoarea tatălui recurentului, ci își exercită dreptul de uz în calitate de parte contractantă cu recurentul.
Dreptul de a locui nu echivalează cu obligația recurentului de a-și da consimțământul în vederea stabilirii domiciliului în apartamentul proprietatea sa și nu are nici o altă obligație față de intimat decât aceea de a-i permite să locuiască împreună cu mama sa până când acest drept se va stinge.
În mod greșit s-a stabilit că apelantul are dreptul să-și stabilească domiciliul și reședința în apartamentul în litigiu, ca urmare a faptului că acesta s-a căsătorit cu intimata.
În consecință în cauză s-a dat o interpretare greșită a legii, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului. Fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimații și având cuvântul arată că acțiunea formulată se întemeiază pe dispozițiile art.572 cod civil, având în vedere că locațiunea soțului mamei este un drept, ambii intimați având un drept de abitație asupra apartamentului în litigiu, iar recursul promovat de recurent este pur șicanatoriu.
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3009/05.03.2008 Judecătoria Iașia respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul și a obligat reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că este mama pârâtului. Împreună cu fostul ei soț - tatăl pârâtului - a vândut pârâtului, care era minor, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5719/1996 apartamentul nr. 3 situat în I--A, -. C,. 3.
Prin contractul arătat vânzătorii și-au rezervat un drept de abitație, până la sfârșitul vieții, asupra imobilului. Ulterior a intervenit decesul tatălui pârâtului.
La data de 14.07.2007 reclamanta s-a recăsătorit cu.
Cum acesta nu are locuință și dorind să locuiască împreună, a încercat reclamanta să îi stabilească soțului reședința la apartamentul la care ea are un drept de abitație.
Titularul dreptului de abitație poate utiliza locuința împreună cu familia sa, chiar dacă nu era căsătorit în momentul constituirii dreptului său. Pe durata existenței dreptului de abitație, titularului dreptului de proprietate (denumit "nud proprietar") nu are dreptul de a folosi locuința. Titularul dreptului de abitație nu are dreptul de a înstrăina dreptul său. El poate - totuși - închiria altei persoane partea din casă pe care nu o locuiește.
Or, faptul că reclamanta are un drept de abitație asupra imobilului, drept care îi este respectat, nu o îndreptățește pe aceasta să solicite suplinirea acordului pârâtului - proprietarul bunului - pentru stabilirea reședinței unui terț - actualul soț, câtă vreme nu s-a făcut dovada că reclamanta nu ar folosi toată locuința și ar fi încercat să închirieze, fără reuși, partea din locuință pe care nu ar folosi-
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și - prin decizia civilă nr. 707 din 29 octombrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat hotărârea judecătoriei. Tribunalul a admis acțiunea și a suplinit consimțământul pârâtului la stabilirea reședinței reclamantului în imobilul situat în I,--A, -. C,. 3,. 3.
Tribunalul a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că potrivit art. 572 Cod civil, cel ce are un drept de abitațiune pe o casă poate ședea într-însa cu familia sa, chiar de n-ar fi fost însurat la epoca când i s-a dat acest drept.
C ce are dreptul de abitațiune poate închiria partea casei ce nu locuiește.
În ce privește dreptul de abitație al soțului supraviețuitor, a se vedea art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor - Of. nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit căruia soțul supraviețuitor nu va fi obligat să dea cauțiunea prevăzută de art. 566 din Codul civil. Dreptul de abitațiune nu va putea fi cedat sau închiriat, chiar și în cazul prevăzut de art. 572 alin. 2 Cod civil.
Or, instanța de fond a omis a da eficiență acestei prevederi legale, a constatat tribunalul.
Tribunalul mai constatat că refuzul pârâtului, în calitate de nud proprietar, de a-și da acordul pentru stabilirea reședinței reclamantului, actualul soț al mamei sale, în imobilul în litigiu, tinde la un abuz de drept ce se impune a fi sancționat de instanță.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâtul arată că greșit a reținut tribunalul că el a comis un abuz de drept, atât timp cât soțul mamei - - este un terț față de dânsul și nu are nici un drept derivând din contractul încheiat între el și mama sa.
învederează că nu are nici o obligație legală față de intimat și că are dreptul de uz - stabilit prin contract - asupra întregului apartament și poate locui împreună cu actualul său soț, fără ca el să aibă vreun raport juridic cu acesta din urmă.
Recurentul susține că tribunalul a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 572 din Codul civil și art. 4 alineat 2 din Legea nr. 319/1944, deoarece nu folosește bunul ca soție supraviețuitoare, ci în calitate de parte contractantă. pretinde că dreptul de a locui nu echivalează cu obligația lui de a-și da consimțământul în vederea stabilirii domiciliului intimatului. Recurentul mai învederează că greșit a stabilit tribunalul că are dreptul de a-și stabili domiciliul în apartamentul în litigiu, ca urmare a faptului că este căsătorit cu, deoarece - potrivit legii - soții pot avea domicilii separate.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nefiind aplicabil.
Soluția judiciară a instanței de apel - de suplinire a consimțământului pârâtului la stabilirea reședinței reclamantului în imobilul în litigiu - este judicioasă, dar unele dintre considerentele tribunalului sunt greșite și se cuvine a fi înlăturate. Este eronată referirea la dreptul de habitație al soțului supraviețuitor, derivând din Legea nr. 319/1944, deoarece reclamanta are un drept de habitație - până la sfârșitul vieții - stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5719/1996. Curtea de apel constată - însă - că tribunalul a interpretat și aplicat judicios prevederile art. 572 Cod civil, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea. Potrivit acestui text, beneficiara habitației (în speță intimata) are dreptul de a ședea în apartament cu soțul său (intimatul ). Acestei șederi, la care reclamantul este îndreptățit conform art. 572 Cod civil, îi corespunde din punct de vedere administrativ formalitatea stabilirii reședinței lui în apartamentul în discuție, pentru care este necesar consimțământul pârâtului, în calitatea sa de nud proprietar al spațiului de locuit. Refuzul celui din urmă de a-și exprima acordul este un abuz de drept, astfel cum judicios a reținut tribunalul, pârâtul nesocotind art. 572 menționat.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 707 din 29 octombrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
05.03.2009
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
