Pretentii civile. Speta. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 190
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC "" SRL - PRIN ADMINISTRATOR R împotriva sentinței civile nr. 814 din 4.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă SC "" SRL și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen.
Avocat pentru recurentă SC "" SRL arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul arată că din eroare filele 15-17 dosar recurs au ajuns la acest dosar, acestea nu privesc cauza, fiind un contract ce privește altă societate.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentă SC "" SRL solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Arată că prima instanță i-a obligat să plătească intimatului un număr de peste 3000 ore suplimentare, apreciind că acesta a lucrat câte 4 ore suplimentare pe zi în toată perioada. Precizează că intimatul a lucrat 8 ore pe zi, program stabilit de el în funcție de clienții pe care îi avea, și că punctul de lucru avea program sporadic. Din declarațiile de martori rezultă că intimatul avea teren și îl lucra în unele perioade ale anului. De asemenea acesta era și consilier local și mergea de trei ori pe lună câte 6 ore la ședințe. Mai arată că nu s-a dovedit cu probe când se lucra peste program și cât timp și că intimatul nu a formulat nici o cerere societății prin care să solicite plata orelor suplimentare. Consideră că cererea intimatului nu este întemeiată. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că instanța de fond a admis în totalitate cheltuielile de judecată, chiar dacă a admis acțiunea în parte. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și o copie după chitanța nr.196 din 10.03.2009în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului raportat la probele administrate și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că există depusă la dosar o decizie ce privește pe clientul său și că acesta a avut nevoie de adeverințe la casa națională de sănătate și le-a cerut. Precizează că din actele contabile și din susținerile recurentei rezultă că activitatea nu era sporadică. Recurenta se contrazice singură. Aceasta, de abia după ce au deschis această litigiu, a înregistrat contractul de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă. Consideră că instanța de fond a apreciat corect și a admis în mod corect plata cheltuielilor de judecată. Mai precizează că plângerea penală este formulată de recurentă în mod șicanator și că nu s-a început urmărirea penală. Mai arată că a făcut dovada cu privire la efectuarea orelor suplimentare și că a depus la dosar de la primărie un înscris care arată că consiliul local are o singură ședință scurtă pe lună. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar copii de pe chitanțele nr.172/16.09.2009și 254/ 10.03.2009 în valoare de 150 lei și 300 lei, ambele reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1176/99/22.02.2007. reclamantul chemat în judecată pe pârâta "", solicitând:
- înscrierea în cartea de muncă perioadei în care lucrat ca gestionar la societate, august 1999 - 28 decembrie 2006, în vederea reținerii perioadei lucrate ca vechime în muncă;
- plata orelor suplimentare și concediului de odihnă de care nu beneficiat în această perioadă;
- obligarea angajatorului la restituirea cărții de muncă după înscrierea mențiunilor.
În motivarea acțiunii reclamantul arătat că în perioada august 1999 - decembrie 2006 fost angajatul societății pârâte iar în tot acest timp lucrat fără avea un program normal de 8 ore zilnic așa cum prevede Codul Muncii și fără a- fi plătite orele suplimentare lucrate.
De asemenea, precizat reclamantul că nu a beneficiat de concediu de odihnă și nici nu i- fost plătit în această perioadă iar carnetul de muncă este în continuare la angajator care refuză să- elibereze.
Ulterior (fila 5) reclamantul a precizat perioada pentru care solicită drepturile bănești decembrie 2003 - decembrie 2006, arătând că pentru restul perioadei este aplicabilă excepția prescripției și nr. de ore suplimentare efectuate - 7926 ore (fila 198).
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri și martori pentru ambele părți.
Pentru capetele de cerere vizând completarea carnetului de muncă, eliberarea acestuia și plata drepturilor bănești aferente perioadei august 1999 - 1.02.2004 instanța invocat necompetența materială Tribunalului Iași respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 814/04.06.2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A admis excepția necompetenței materiale Tribunalului Iași în capătul de cerere vizând completarea carnetului de muncă.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea reclamantului de obligare pârâtei la drepturile bănești aferente perioadei august 1999 - 01.02.2004.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ""
A obligat pârâta să achite reclamantului drepturile bănești cuvenite pentru 3126 ore lucrate suplimentar în perioada 01.02.2004 - 31.12.2006.
A respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "", având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei august 1999 - 01.02.2004, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași capătul de cerere formulat de reclamantul referitor la obligarea pârâtei "" la eliberarea carnetului de muncă și la efectuarea înscrisurilor în carnetul de muncă al reclamantului.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 8 din Decretul 92/1976 acțiunile vizând completarea și eliberarea carnetului de muncă sunt de competența judecătoriei, astfel încât instanța declinat în favoarea Judecătoriei Iași soluționarea acestei cereri.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța a constatat că aceasta este incidentă în cauză pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei august 1999 - 01.02.2004, față de momentul promovării acțiunii - februarie 2007 și dispozițiile art. 3 Decretul nr. 67/1958 care stabilesc un termen de 3 ani pentru acțiunile care au un obiect patrimonial.
În consecință instanța respins, ca fiind prescris dreptul la acțiune, cererea vizând plata drepturilor bănești pentru această perioadă.
Cererea reclamantului vizând plata orelor suplimentare efectuate în perioada 01.02.2004 - 31.12.2006 a fost considerată întemeiată.
Pârâta, prin reprezentant legal, contestat activitatea desfășurată de reclamant, arătând că magazinul funcționa sporadic, în funcție de solicitări astfel încât prezența reclamantului nu era întotdeauna imperios necesară, cu atât mai mult efectuarea de ore suplimentare. Cu toate acestea, ulterior, societatea pârâtă depune la dosar foi colective de prezență pentru perioada 2001 - 2006 în care este atestat faptul că reclamantul lucrat 8 ore/zi cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică. Martorul audiat în cauză declarat că reclamantul lucrat la magazinul societății pârâte din satul unde vindea marfă sau se ocupa cu aprovizionarea, programul magazinului fiind de dimineața devreme până seara la orele 10,00-11,00 iar în nopțile când se celebrau nunți și cumătrii, magazinul funcționa până dimineața; mai precizat martorul că magazinul era deschis în permanență indiferent că era sâmbătă sau duminică și că reclamantul era foarte des la muncă, lipsind doar cu titlu de excepție (fila 101).
Susținerile reclamantului și declarațiile martorului acestuia se coroborează cu însăși declarația martorului propus de pârâtă, care arătat că, ori de câte ori era deschis magazinul, l-a văzut acolo pe reclamant și că în apropiere este un loc unde se organizează nunți, cumetrii și botezuri.
În condițiile în care magazinul funcționa sporadic, în funcție de solicitări, nu s-ar fi justificat întocmirea de către pârâtă foilor de pontaj care atestă prezența reclamantului la locul de muncă 8 ore/zi.
Pe baza acestor înscrisuri, coroborat și cu declarațiile de martori reiese că efectuat la societatea pârâtă și ore suplimentare, care nu i-au fost evidențiate și nici plătite.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, dispunând obligarea societății pârâte la plata 3.126 ore suplimentare efectuate de reclamant în perioada 01.02.2004 - 31.12.2006 (calculând un număr de 4 ore suplimentare/zi cu excepția perioadelor de concediu - filele 60, 48).
În ceea ce privește compensarea în bani a concediului de odihnă pentru această perioadă, din statele de salarii depuse în copie la dosar, semnate de reclamant, reiese că acesta a încasat banii aferenți perioadei concediului de odihnă, astfel încât instanța respins această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", prin reprezentant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit a fost obligată să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite pentru 3.126 ore suplimentare lucrate în perioada 01.02.2004-31.12.2006.
"" a avut deschis un punct de lucru (magazin) în localitatea, unde reclamantul a lucrat până la data de 28.12.2006.
Acest magazin funcționa sporadic, în funcție de solicitări încât prezența reclamantului nu era întotdeauna imperios necesară, cu atât mai mult efectuarea de ore suplimentare.
Faptul că au fost întocmite foile colective de prezență, prin lege, societatea era obligată la întocmirea acestora, însă din conținutul acestora nu reiese că reclamantul efectua, în fiecare zi, 8 ore, cu atât mai mult cu cât nu este precizat nici programul, pe care și-l făcea singur acesta.
Raportat la probatoriul administrat, instanța în mod greșit a reținut că declarațiile martorului propus de pârâtă conturează ideea că reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare, deoarece:
La fila 160 - declarația martorului propus de către pârâtă - - precizează: "din 2004 mergeam zilnic la, uneori magazinul era închis. Nu cred că magazinul funcționa după un program strict, nu au cerut aprobare pentru un orar fix, funcționa după nevoi".
Această declarație se coroborează și cu declarația martorei indicată de reclamant "reclamantul mai lipsea, acesta deține foarte mult teren și lipsea pentru a-și lucra terenul" precum și cu înscrisul - adeverința - care "menționează că reclamantul îndeplinește funcția de consilier și că trei ori/lună câte 6 ore/zi participă la ședințe".
Faptul că în apropiere este un loc unde se organizează nunți, cumetrii și botezuri, nu ar fi trebuit să contureze convingerea instanței că reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare, deoarece respectiva societate care organizează aceste petreceri se află la o distanță considerabilă de magazin și are barul și magazinul propriu, nefiind cazul de a se aproviziona din altă parte.
Referitor la precizările făcute de reclamant - fila 198 - "fiind zile în care lucra 2-3 ore suplimentare", instanța trebuia să se pronunțe în limita pretențiilor deduse în justiție și nu să dispună obligarea societății la plata a 3.126 ore suplimentare efectuate de reclamant (calculând un număr de 4 ore suplimentare/zi, pentru perioada 01.02.2004 - 31.12.2006, fără a se putea verifica în concret care sunt zilele în care s-au lucrat ore suplimentare și numărul acestora.
Ori, raportat și la încasările făcute și depuse la dosar - aproximativ 100-120 Ron/zi - dacă ar fi efectuat 4 ore suplimentare/zi, atunci munca acestuia ar fi fost regăsită în încasările zilnice, ori acesta nu avea un plan ce trebuia îndeplinit care să necesite prestarea de ore suplimentare.
Un alt motiv pentru care se impunea respingerea acestui capăt de cerere este faptul că reclamantul nu a adresat societății pârâte nici o cerere, în sensul disp. art. 119 și art. 120 Codul muncii privind plata drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare, efectuate în perioada derulării contractului de muncă - fapt confirmat de reclamant în interogatoriu - ci direct instanței de judecată, ulterior încetării raportului de muncă.
Potrivit art. 119 alin. 1 Codul muncii, intimatul-reclamant avea obligația de a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, iar numai în ipoteza în care compensarea prin ore libere plătite nu era posibilă, se putea pretinde plata nuncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
În atare condiții, nu este fondată cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare, efectuate în perioada derulării contractului individual de muncă, deoarece nu s-a făcut dovada că acesta a solicitat angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite și nici a împrejurării că s-a pretins spor la salariu, în ipoteza imposibilității unității, de a compensa munca suplimentară prin ore libere, în temeiul art. 119 Codul muncii.
Cu privire la capătul de cerere formulat de reclamant referitor la obligarea pârâtei "" la eliberarea carnetului de muncă și la efectuarea înscrisurilor în carnetul de muncă, în mod greșit instanța a declinat în favoarea Judecătoriei Iași, întrucât, conform art. 8 din Decretul nr. 92/1976, competentă să soluționeze acest capăt de cerere este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea. Ori, societatea are sediul în Comuna, competentă fiind Judecătoria Pașcani.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prev. art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, raportat obiectului acțiunii, sarcina probei revenea reclamantului, nefiind aplicabile disp. art. 287 Codul muncii.
Ori, reclamantul a solicitat plata orelor suplimentare efectuate în perioada august 1999 - decembrie 2006, fără însă a dovedi numărul acestor ore suplimentare.
Singura probă avută în vedere de instanța de fond, pe baza căreia a efectuat un calcul estimativ al orelor suplimentare pretins a fi efectuate de reclamant, a fost depoziția martorei (fila 100 dosar fond), care, însă, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Martora a declarat că programul la magazin era de dimineață "tare" până seara la orele 23,24. Nu cunoaște programul oficial, dar de câte ori se ducea la magazin, îl găsea acolo pe reclamant. În nopțile când existau nunți, cumătrii alături, magazinul funcționa până dimineață. A mai susținut martora că magazinul a fost deschis în permanență, indiferent că era sâmbătă sau duminică, iar permanent erau câte 2 vânzători. A mai precizat martora că reclamantul era foarte des la magazin, doar cu titlu de excepție mai lipsea, când avea de strâns o căpiță cu fân.
Pe de altă parte, martorul G ( 160), viceprimarul comunei, a declarat că a constatat uneori că magazinul era închis și că nu funcționa după un program fix (ca și celelalte societăți înregistrate în comună, care nu au solicitat aprobare pentru un orar fix de la Primărie). Martorul a mai declarat că reclamantul este și consilier local, împrejurare ce este confirmată și de adeverința nr. 1728/08.05.2007 ( 97 dosar fond), din care rezultă că este consilier local din luna iunie 2004 și participă lunar la o ședință în plen a Consiliului Local, precum și la 1-2 ședințe pe lună în comisia de specialitate, iar timpul afectat acestor activități este între 6 și 8 ore.
Instanța de fond a apreciat greșit că, în condițiile în care magazinul funcționa sporadic, în funcție de solicitări, nu s-ar fi justificat, întocmirea de către pârâtă a foilor de pontaj care atestă prezența reclamantului la locul de muncă 8 ore/zi.
Dimpotrivă, în situația existenței acestor foi de pontaj, care atestă că reclamantul a lucrat doar 8 ore/zi și 5 zile/săptămână, conform contractului individual de muncă, sarcina probei era inversată, în sensul că reclamantul ar fi trebuit să producă dovezi din care să rezulte,cu certitudine, nr. de ore suplimentare efectuate peste programul normal de lucru.
Instanța de fond, dând eficiență depoziției martorei, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, a estimat că reclamantul ar fi lucrat 4 ore suplimentare/zi, cu excepția perioadelor de concediu. Ori, prin memoriul depus la fila 198 dosar fond, reclamantul a indicat pentru perioada august 1999-decembrie 2006 un nr. de 7926 ore suplimentare, respectiv o medie de 3 ore/zi.
Nu s-a avut în vedere de prima instanță că, potrivit art. 111 Codul muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 ore/săptămână, inclusiv orele suplimentare, și nici faptul că a calculat ore suplimentare pentru zilele de sâmbătă și duminică, în condițiile în care reclamantul nu a fost plătit pentru cele 8 ore pretins a fi efectuate permanent în aceste zile libere.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în materie și a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, motiv pentru care, în baza disp. art. 304 pct. 9, 3041și 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului și cererea acestuia privind plata cheltuielilor de judecată.
Va disjunge și declina în favoarea Judecătoriei Pașcani competența de soluționare a cererii privind eliberarea și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului, raportat disp. art. 298 din Codul muncii (modificat prin nr.OUG 55/206), disp. art. 8 din Decretul nr. 92/1976 și art. 5 Cod procedură civilă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii, respectiv cele privind excepțiile soluționate de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 814 din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ""
Respinge cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Pașcani competența de soluționare a cererii privind eliberarea și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
01.04.2009 -2 ex.
Tribunalul Iași: -,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
