Pretentii civile. Speta. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4108/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 196/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 3028 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3028 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei SC SA să plătească suplimentările salariale de Paști și C pe ultimii 3 ani anterior datei de 21.07.2008 (data introducerii acțiunii), în conformitate cu dispozițiile art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, calcul ce reprezintă salariul de bază mediu pe unitate, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la cea a plății efective.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, printre altele, în sensul că modalitatea de calcul a drepturilor salariale pretinse prin acțiune este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate; că în mod eronat instanța a acordat sumele de bani pretinse de reclamant (pornind de la salariul mediu brut pe ), deși art. 168 din CCM stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă "salariul de bază mediu" la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de cele prezentate în acțiune.
Nu s-au administrat noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. văzând și disp. art. 304/1 proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi redate în continuare.
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, acesta a solicitat, în calitate de fost salariat al recurentei-pârâte, obligarea SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și C pe anii 2004-2007), invocând în susținerea acestor pretenții disp. art. 168 alin. 1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA".
Din motivarea acțiunii nu rezultă ce criteriu a avut în vedere reclamantul atunci când și-a calculat pretențiile bănești, adică dacă a avut în vedere salariul brut sau cel mediu de bază pe unitate.
Prin întâmpinarea pe care a formulat-o în cursul judecății în fond, recurenta-pârâtă a relevat faptul că la determinarea cuantumului drepturilor salariale solicitate de autorul acțiunii, trebuie să se aibă în vedere nu salariul brut, ci salariul de bază mediu la nivelul SNP SA, căci în acest sens sunt disp. art. 168 alin. 1 din CCM.
Tribunalul a sesizat aspectul relevat de recurenta-pârâtă, fapt care se reflectă în dispozitivul hotărârii atacate în prezentul proces, dispozitiv în care se face referire la salariul de bază mediu pe unitate.
Ceea ce însă nu a observat prima instanță este împrejurarea că fusese învestită cu o acțiune în pretenții, reclamantul solicitând ca pârâta să fie obligată a-i plăti o anumită sumă de bani determinată în concret. Or, față de modul în care a fost conceput dispozitivul hotărârii, este evident că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut (neacordând în concret o anumită sumă de bani autorului acțiunii), ci a dat altceva decât i se solicitase, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 129 alin. ultim proc.civ. potrivit cu care în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Practic, în acest fel Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune a se face aplicarea sancțiunii prev. de art. 312 alin. 5.proc.civ.
Casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este obligatorie și pentru că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor art. 315 Cod Procedură Civilă, neînțelegând să ia măsurile necesare în vederea efectuării expertizei contabile, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 2598/R/24.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Sub acest aspect, trebuie arătat că Tribunalul a dispus decăderea pârâtei "din proba cu expertiză", așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință din 03.12.2008. Însă, o asemenea dispoziție este contrară dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii, care statuează că angajatorul are sarcina probei în litigiile de muncă. Or, dacă angajatorul are o asemenea obligație, nu se poate proceda la aplicarea în ce-l privește a sancțiunii decăderii, căci aceasta devine incidentă conform art. 103 Cod Procedură Civilă doar în cazul neexercitării unui drept, nu și în cel al neîndeplinirii unei obligații. Nimeni nu poate fi decăzut dintr-o obligație, ci doar dintr-un drept.
Este adevărat că recurenta-pârâtă în calitate de angajator nu a acționat pentru efectuarea expertizei, astfel cum i s-a pus în vedere. Dar într-o asemenea situație, măsura ce trebuia luată nu era aceea a aplicării sancțiunii procedurale a decăderii, ci era necesar să se pună în vedere autorului acțiunii să depună diligențe pentru administrarea probei (urmând ca el să fie obligat a achita onorariul cuvenit expertului), iar în cazul în care nici el nu s-ar fi conformat - deși administrarea respectivei dovezi era doar în interesul său - urma a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 155/1 Cod Procedură Civilă, cu consecința suspendării judecării pricinii.
Mai mult, sentința atacată, ca și încheierea de amânare a pronunțării ce face corp comun cu ea, sunt lovite de nulitate în condițiile stipulate de prevederile art. 105 alineatul 2 coroborate cu cele ale art. 261 pct. 8 Cod Procedură Civilă, nefiind semnate de unul dintre judecătorii ce au intrat în compunerea completului de judecată. Așa fiind, în speță sunt incidente și dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 3028 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./20.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
