Pretentii civile. Speta. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 810 din 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, in contradictoriu cu reclamanții, C, -, și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la nr- reclamanții, C, personalul auxiliar de specialitate la Judecătoria -M, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanții a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 aprilie 2004 - 1 aprilie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora; acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate; obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de către pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, pentru perioadele menționate în acțiune, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria M, în cadrul Tribunalului Mehedinți.
Art.6 al.2 din codul muncii consacră pentru toți salariații principiul că pentru muncă și pregătire profesională egală, retribuirea se face în mod egal, principiul ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea OG 137/2000, aprobat prin 48/2002 modificate prin 27/2004 statuează, la art. 1 al.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în exercitarea și garantarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art. 20 din Constituția României prevede că " Dispozițiile Constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele și celelalte Tratate la care România este parte".
În același sens, referindu-se la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prin art. 53 al.2 din Constituția României se prevede: " Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății"
Au învederat instanței faptul că, contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct.3 din Legea Nr. 50/1996 republicată cu modificările aduse prin OG 83/2000 s-a prevăzut că:" care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie precum și cei care4 sunt secretarii Comisiei de Cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activității. De aceiași indemnizație beneficiază și conducătorii de Carte Funciară".
Prin art.3 al.8 din OG 8/2007 act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, s-au prevăzut următoarele:
" care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizația lunară de 10% din salariul de bază în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Au susținut că, urmare a acestor reglementării, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Mehedinți cu excepția celor de la executări penale și a celor din cadrul falimentelor, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără existența unui criteriu obiectiv și rațional, astfel că, în vederea restabilirii egalității de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate pentru tot personalul auxiliar întrucât în virtutea funcțiilor pe care le ocupă, îndeplinesc o muncă egală cu personalul auxiliar care beneficiază de indemnizația lunară de 10%, în vederea eliminării discriminării și al aplicării principiului egalității între salariați: salariul egal la muncă egală.
În drept au invocat dispozițiile art.6 al.2 din Codul muncii, art. 1 al.2 din OG 137/2000, aprobată prin Lg.48/2002, modificată prin 27/2004, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și 53 din Constituția României.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere prin care a arătat că instanța europeană prin jurisprudența sa a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice diferențele de tratament juridic aplicate.
A mai arătat că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să întrunească anumite condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință,existențe unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin 1 din OUG 137/200; tratamentul diferențiat să aibă ca efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Prin întâmpinare intimata Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată fiind invocate prevederile art. 19 al.3 din Lg.50/1996 potrivit cu care de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată. S-a apreciat că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoanele care se află în situații diferite și care îndeplinesc sarcini diferite și suplimentare față de cei care nu le au stabilite în fișa postului.
A apreciat că dispozițiile art.19 din Lg.50/1996 nu contravin art. 6 al.2 din codul muncii, invocat de reclamanții, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal întrucât personalul auxiliar de specialitate nu depune o muncă egală cu cei care îndeplinesc sarcinile diferite și suplimentare stabilite în fișa postului, pentru care se prevede acordarea unei indemnizații lunare de 10 % din salariul brut.
Intimata Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința 810 din 27.06.2007, pronunțată în dosarul nr- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, -, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 iunie 2004 - 1 iunie 2007, actualizate în raport de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Cu privire la cererea de chemare în judecată Ministerului Finanțelor Publice, instanța a dispus respingerea cererii față de această intimată pentru următoarele considerente: în conformitate cu disp. art. 2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituției din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății, sume stabilite prin titlurile executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
Instanța a dispus respingerea acțiunii și față de intimata Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu motivarea că între reclamanți pe de o parte și această intimată pe de altă parte nu există raporturi juridice iar intimata nu are atribuții legate de rectificarea și administrarea creditelor bugetare repartizate Ministerului Justiției.
Față de considerentele arătate, instanța va respinge acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cu privire la fondul cauzei, s- constatat că acțiunea este întemeiată în parte.
S-a reținut că dispozițiile art.6 al.2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și pentru cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din cauza de față îndeplinesc funcția de grefierii la Judecătoriei M în cadrul Tribunalului Mehedinți, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus.
Deși îndeplinesc aceiași funcție, iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10 %, nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați, discriminați. Astfel are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002 modificată prin 27/2004 și art. 6 al. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activității din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu conduce la respingerea pretențiilor reclamanților întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Instanța a apreciat că nu se poate dispune acordarea în continuare a indemnizației de 10 % din salariul brut și după data pronunțării hotărârii întrucât situația raporturilor juridice existente între reclamanții pe de o parte și intimatele Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite, Curtea de Apel Craiova ca ordonator secundar de credite și Tribunalul Mehedinți - ca ordonator terțiar de credite este cunoscută și certă până la data pronunțării hotărârii, astfel că instanța nu poate prevedea existența și evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în vedere posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți precum și a abrogării sau modificării legislației avute în vedere la data pronunțării hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției
Pârâtul Ministerul Justiției critică sentința în ceea ce privește art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevăd că beneficiază de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi reținută motivarea din cererea de chemare în judecată, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din Legea 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A apreciat recurentul că nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Analizând motivele de recurs invocate de către recurent, instanța urmează a arăta următoarele:
Cu privire la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, referitor la inexistența discriminării, se constată că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că reclamanta ca de altfel toți ceilalți reclamanți au invocat în susținerea pretențiilor lor o practică discriminatorie instituită prin prevederile legale ce reglementează salarizarea acestora, în sensul acordării acelui spor la salariu doar anumitor salariații din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-a dovedit existența unui scop legitim care să justifice discriminarea respectivă, faptul că reclamanta nu a desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputând conduce la faptul că nu ar avea dreptul la indemnizația respectivă, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Recurentul în recursul formulat a arătat că in speță nu există discriminare deoarece nu poate fi vorba de existența unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage așa cum prevede art. 14 din CEDO, în condițiile în care personalul prevăzut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplinește sarcini diferite și suplimentare față de ceilalți.
Critica recurentului nu este întemeiată.
Potrivit art. 14 din CEDO diferența de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referință sectorială, și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și de nivelul instanței.
Prin alin. 8 al aceleiași articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul lunar calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Această prevedere este discriminatorie, așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât nu stabilește un criteriu obiectiv care să o justifice.
În principiu activitatea grefierilor unei instanțe sau parchet este aceeași, constând în participarea la ședințele de judecată, la întocmirea și comunicarea diferitelor acte de procedură, atât în faza judecării cauzelor cât și în faza executării dispozițiilor judecătorești sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lângă instanțele de judecată.
Din acest punct de vedere aceștia se află în situații comparabile și analoage, neexistând un criteriu obiectiv care să stabilească că activitatea desfășurată de către cei vizați de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexă decât a celorlalți.
Această concluzie este întărită și de faptul că judecătorii sau procurorii care au de asemenea atribuții în efectuarea actelor de executare penală sau civilă precum și în soluționarea cauzelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu beneficiază de această indemnizație considerându-se deci că nu efectuează o muncă mai complexă decât ceilalți.
Nici faptul că prin fișa postului sunt stabilite atribuțiile fiecărui grefier pe secții și compartimente, nu constituie o împrejurare care să înlăture caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, așa cum susține recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în înțelesul prevederilor și practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune că aceștia depun o muncă suplimentară așa cum susține recurentul, deoarece activitatea acestora se desfășoară tot în cadrul aceluiași program de lucru, și nu există o normare concretă a muncii fiecăruia pentru a se pute spune cu obiectivitate că cei îndreptățiți la acea indemnizație desfășoară o muncă suplimentară sau esențial diferită de ceilalți.
Este întemeiată, însă critica pârâților privind categoria personalului ce beneficiază de sporul de 10 %.
Astfel cum este prevăzut de art.19 din Legea 50/1996 și art.3 din OG 8/2007 și art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Național al Magistraturii nr.387/2005, legea definește în mod expres categoria personalului ce îndeplinește funcția de grefier în cadrul unei instanțe.
Astfel, se constată că dintre reclamanții ce au promovat acțiunea de față, o parte dintre aceștia nu îndeplinesc condițiile pentru acordarea indemnizației, așa cum reiese din adeverința nr.9826 și nr. 9864/2007 emisă de Tribunalul mehedinți, filele 63,64,66,67 dosar recurs acest personal neîndeplininâd funcția de grefier în cadrul instanței de judecată, în înțelesul dispozițiilor legale arătate mai sus.
Urmează a se constatata că acțiunea promovată de reclamanții, C și este neîntemeiată, pe cale de consecință urmează a fi respinsă prin modificarea hotărârii instanței de fond. Aceasta în condițiile în care, prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legii, făcând astfel incidente condițiile prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Urmează ca celelalte dispoziții ale instanței de fond să fie menținute în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 810 din 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, in contradictoriu cu reclamanții, C, -, și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința instanței de fond în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții, C, împotriva pârâților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.01.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/28.02.2008
/ și
Președinte:Manela Preda PopescuJudecători:Manela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
