Pretentii civile. Speta. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 205/
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANAȚELOR prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr.1051/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a recurentului chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, a intimaților reclamanți, -, escu, -, -, -, și, precum și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, răspunsurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerului Public la adresele emise la termenul anterior, precum și Decizia 3137/2007 a ÎCCJ depusă de către intimații reclamanți.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1044/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor, invocata de mandatara acestuia-DGFP B prin intampinare.
A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, invocata de acesta prin intampinare.
A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Nationale Anticoruptie, ca fiind fara obiect.
A fost respnsă exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, invocata de DGFP B, in calitate de mandatara Ministerului Economiei si Finantelor.
A fost admisă actiunea formulata de reclamantii, -, -, -, -, si, toti cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul B, cu sediul in mun. B,-, jud.B, in contradictoriu cu paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, cu sediul in B,-, sector 5, Parchetul de pe langa Curtea de Apel B, cu sediul in mun. B,-, jud. si Parchetul de pe langa Tribunalul, cu sediul in mun. B,-, jud.
Au fost obligați paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel B si Parchetul de pe langa Tribunalul B sa plateasca in solidar reclamantilor, cu titlu de despagubiri, suma de cate 1700 RON pentru fiecare, actualizata cu indicele de inflatie, precum si prin aplicarea dobanzii legale, incepand cu data de 01.01.2005 si pana la data platii efective.
A fost respinsă acțiunea actiunea formulata de reclamanti impotriva paratului si Ministerul Economiei si Finantelor, cu sediul in B,-, sector 5, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisă cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie impotriva paratului-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor, si in consecinta:
A fost obligat paratul-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor sa vireze fondurile de bani necesare achitarii drepturilor banesti actualizate, mentionate anterior.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost respinsă prin încheierea din data de 31 octombrie 2007, după ce a fost pusă în discuția părților prezente.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor va fi admisă deoarece reclamanții nu au formulat vreun petit față de acest pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța apreciază că nu este întemeiată deoarece între reclamanți, pe de o parte și acest pârât pe de altă parte, există raporturi de muncă atipice iar faptul că nu pârâtul a emis ordinul prin care reclamanții au fost discriminați, drepturile salariale ale acestora din urmă sunt plătite în pârât care este ordonator principal de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Naționale Anticorupție va fi respinsă, ca fiind fără obiect deoarece această instituție nu a fost chemată în judecată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocate de Ministerul Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, în baza mandatului special, instanța apreciază că această excepție nu este întemeiată.
Chematul în garanție, Ministerul Finanțelor Public răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, conform Legii nr.5oo/2002 și HG nr.208/2005.De asemenea, calitatea procesuală a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executării, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
In aceste condiții, chiar dacă Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi de muncă cu reclamanții, are obligații legale de a asigura sumele necesare funcționării instituțiilor statului de drept, astfel că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor publice va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei instanța constată următoarele:
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetelor de pe lângă Judecătoriile:B, Făgăraș, Z, R, respectiv din cadrul - Serviciul și Biroul Teritorial Brașov și Biroul Teritorial Covasna.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului pentru Combaterea Discriminării, filele 2-9 dosar, s-a reținut că "Acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2, alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".În același sens, Colegiul Director a reținut că" acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop", iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6, lit. c (din nr.OG137/2000)acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților, la rândul lor tot magistrați care a soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției. În plus, pârâții nu au făcut dovada că reclamanții nu au avut calificativele anuale de "foarte bine" și "bine" iar în ceea ce privește "complexitatea sarcinilor de serviciu" ale reclamanților, este cunoscut că este cel puțin egală cu cea a magistraților cu o vechime de 0-3 ani.
În ceea ce privește actualizarea sumei cuvenite reclamanților cu dobânda legală, instanța a constatat că și acest petit este întemeiat, astfel că instanța va face aplicația dispozițiilor art.1088 din Codul civil, în conformitate cu care la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
În baza art.60-63 din Codul d e procedură civilă, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe cale de consecință îl va obliga pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești, actualizate, menționate anterior.
Instanța a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție, neexistând obligația de garanție între prezenta recurentă și Ministerul Public, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
Doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe considerentul că raporturile de muncă există între instituția angajatoare alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și angajații reclamanți în litigiu. Atribuții în angajarea salarizarea, acordarea de prime și alte drepturi salariale reclamanților are Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și parchetele din teritoriu și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive acestei părți, fără a reține că Ordinul 1921/2005 aparține Ministerului Justiției și nu Ministerului Public.
Sentința mai este criticată pentru faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței materiale a instanței, prezența acțiune întemeiată pe dispozițiile OG 137/2000 se soluționează potrivit dreptului comun.
Pe fond, - Parchetul de pe lângă ÎCCJ critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dispozițiile OG 137/2000 cu privire la constatarea situațiilor discriminatorii nu sunt aplicabile în speță.
Soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu
încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe criterii de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap.
Instanța a dispus nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației deoarece obligarea pârâților la plata sumelor în cauză ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile, pentru că bugetul recurentului nu poate angaja nicio plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept recursul se întemeiază 304 pct.3, 4 pe dispozițiile art.299 Cod procedură civilă art.7, 9 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate recursul formulat de debitorul principal Ministerul Public instanța constată că este întemeiat, pentru criticile ce vizează soluționarea cauzei în fond, soluționarea excepțiilor de procedură fiind corectă.
Normele de competență materială nu au fost încălcate.
Într-adevăr temeiul acțiunii este OG 137/2000 însă instanța trebuie să aplice normele de competență nu doar după temeiul de drept al acțiunii civile, ci și după natura juridică a litigiului. În speță acest litigiu are caracterul unui veritabil litigiu de muncă, drepturile pretinse de reclamanți izvorând din constatarea unei situații discriminatorie în legătură cu munca prestată.
Reglementarea generală în materia discriminării face trimitere implicit la normele cu caracter general în materia competenței materiale a instanțelor, însă nu pot fi ignorate și dispozițiile art.5 alin.4 Codul muncii conform cu care constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe. Aceste dispoziții apar ca fiind speciale în raport cu dispozițiile OUG 137/2000 fiind aplicabile și în litigii de muncă în care pretențiile formulate cu titlu de drepturi salariale solicitate reprezintă în realitate despăgubirile materiale proporționale cu prejudiciul suferit, de care face vorbire OG 137/2000.
Prin urmare, față de natura juridică a raportului de drept dedus judecății, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut competența materială în soluționarea prezentei cauze ca fiind a completului specializat - litigii de muncă din cadrul Tribunalului Brașov.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public, nici această excepție nu poate fi primită, întrucât între părți există raporturi juridice de muncă, astfel că acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât își găsește justificare, În ceea ce privește temeinicia pretențiilor deduse judecății urmează ca instanța să analizeze fondul cauzei.
financiare acordate la finele anului 2005 magistraților cu o vechime de până la 3 ani s-au acordat în baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Notei interne a Direcției Financiar - Contabile din cadrul Ministerului Justiției.
Din conținutul acestui înscris, rezultă fără nici un echivoc faptul că, au fost aprobate fonduri pentru stimulente financiare, numai pentru personalul din sistemul justiției, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Prin urmare, aceste prime, stimulante financiare, au fost acordate printr-un act administrativ, unei categorii de angajați, expres stabilită prin Ordinul susmenționat, făcându-se totodată referire la categoria de judecători cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
În speță nu sunt incidente disp. art. 2 din OUG 137/2000 așa cum a fost modificată completată și aprobată prin legea 27/2007, întrucât hotărârea 15/23.01.2006 a CNCD prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu vechime între 0-3 ani, vizează numai categoria magistraților judecători și nu procurori.
Ministerul Justiției nu este răspunzător de modul cum se repartizează în cadrul parchetelor, fondurile pentru stimularea magistraților procurori, fiind vorba de un alt ordonator de credite, respectiv Ministerul Public.
Pentru toate aceste considerente instanța, apreciază că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, aceștia funcționând în cadrul Parchetelor.
Cu ocazia judecării prezentului recurs, s-au depus și invocat înscrisuri: Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Nota internă a Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului Justiției privind fundamentarea propunerii de acordare de stimulente cât și adresele 4604/2008 și 980/2008 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că pentru magistrații procurori nu s-a plătit acest stimulent neexistând ordin al Procurorului General.
Din analiza acestora rezultă cu certitudine că aceste stimulente ( în realitate prime) au fost acordate printr-un act administrativ, numai personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției și cu Nota de fundamentare se enumără personalul care urmează să beneficieze de aceste stimulente, făcându-se referire expres la categoria de judecători de la judecătorii, cu o vechime de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Astfel că nu se face vorbire, nu numai de ceilalți judecători, dar cu atât mai puțin de procurori ce aparțin Ministerului Public.
Pentru perioada la care reclamanții intimați fac vorbire, actul normativ la baza căruia se făcea salarizarea magistraților, era Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, în care potrivit art. 22 din aceasta, sunt stabilite condițiile și criticile în care ordonatorul principal de credite bugetare poate acorda premii ( în speță Ministerul Public ).
De altfel în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din ordonanța de Guvern nr. 137/2000, modificată și completată prin ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2007, întrucât nu lezează un scop legitim și nu dezavantajează anumite persoane, așa cum sunt ele enumerate.
În motivarea soluției, instanța de fond trimite în mod greșit la Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul Judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, astfel că pretinsa discriminare ce o invocă reclamanții procurori nu se raportează decât la diferite categorii de judecători, cum reiese din lecturarea Hotărârii nr. 15/23.01.2006 a
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu retribuția, iar acordarea sau neacordarea acestor stimulente le conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu constituie un drept.
Pentru aceste considerente, Curtea constată aplicabil în speță art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă drept pentru care recursul Ministerului Public va fi admis, criticile privitoare la soluționarea în fond a cauzei atrăgând în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamanților.
Având în vedere că pretențiile principale sunt neîntemeiate, orice pretenție subsecventă are același regim juridic, deci și pretențiile privitoare la acordarea reactualizării cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale vor fi respinse.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că față de calitatea de chemat în garanție și față de aprecierea ca neîntemeiate a pretențiilor din cadrul raportului juridic obligațional principal, chemarea în garanție nu poate fi admisă
În consecință, motivele de recurs invocate de Ministerul Public cu privire la soluționarea cauzei în fond, profită și Ministerului Economiei și Finanțelor în baza art. 47, 48 Cod procedură civilă drept pentru care instanța va admite acest recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți: Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1051/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, -, -, -, si împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public.- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 18.03.2008
Dact AG 25.03.2008/ 3 ex
Jud fond A /T
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu, Ligia Vîlcu
