Pretentii civile. Speta. Decizia 2178/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2178/R/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta și recursul declarat de pârâtul G, împotriva sentinței civile nr. 175/F din 23.03.2009 a Tribunalului Bistrița - N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA GENERALĂ, având ca obiect litigiu de muncă- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul reclamantei recurente, domnul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei recurente arată că susține recursul așa cum a fost formulat și depune la dosar o notă de cheltuieli.
Întrucât mandatarul reclamantei nu are studii juridice și se aduce la cunoștință că nu poate pune concluzii pe fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 175/F/23 martie 2009, Tribunalul Bistrița Na admis în parte acțiunea extinsă și, în consecință, a respins cererea pentru daune morale formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului Primarul comunei.
Pârâții Primarul comunei și Școala de Arte și Meserii " " din au fost obligați să plătească reclamantei - suma de 1883 lei reprezentând drepturi salariale, sumă actualizată la data plății;
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 384,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanta este salariată a Școlii de Arte și Meserii " " din, în calitate de învățătoare titulară.
În perioada anilor 2003-2008, reclamanta a beneficiat de concedii fără salariu, ultimul fiind în perioada 01.02.2008-13.06.2008, revenind la serviciu începând cu data de 14 iunie 2008. Din fișele de pontaj, condicile de prezență (aflate la filele 28, 37-50) rezultă că în perioada iulie-august 2008, reclamanta a fost prezentă la unitatea de învățământ, fiind îndreptățită la plata salariului în cuantum de 1883 lei, de care însă, nu a beneficiat datorită refuzului Primarului comunei.
În temeiul art. 154-156 și art. 161 și următoarele din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale însă, a respins cererea privitoare la obligarea la plata daunelor morale având în vedere dispozițiile art. 269 alin. 1 și art. 270 alin. 1. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - și pârâtul Primarul comunei, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele aflate la fila 9, reclamanta a solicitat modificarea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată, cuantumul acestora fiind de 934,91 lei și nu se justifică reducerea lor la 384,95 lei, așa cum a procedat prima instanță. A criticat instanța și cu privire la neobligarea pârâților la plata dobânzilor aferente drepturilor salariale.
Pârâtul Primarul comunei, în motivele aflate la filele 2-4 solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță nu a administrat întregul probatoriu necesar soluționării corecte a cauzei și nu a avut în vedere nici faptul că, în cauză, trebuia să fie introdus Consiliul Local al comunei în calitate de administrator al fondurilor din care sunt plătite cadrele didactice.
Cât privește starea de fapt, aceasta nu a fost corect stabilită, respectiv nu s-a făcut dovada prezenței efective a reclamantei la locul de muncă, aspect contestat de pârât, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta a recunoscut că a fost înlocuită de mama ei în zilele în care a lipsit de la serviciu pentru a-și continua studiile.
Recursul este întemeiat.
Așa cum a reținut prima instanță, reclamanta a formulat acțiunea în pretenții reprezentând salariul pentru lunile iulie și august 2008.
Pentru a admite acțiunea, tribunalul a avut în vedere actele provenind de la Școala de Arte și Meserii " " din localitatea, care atestă faptul că în perioada 1 iulie-31 august 2008, reclamanta -, învățătoare - s-a aflat în activitate ( 3-4).
Din actul aflat la fila 5 rezultă că Primăria comunei a respins cererea reclamantei de a-i fi plătit salariulpunând la îndoialăprestarea activității zilnice de către reclamanta. Cu toate acestea, Școala de Arte și Meseriia confirmatprezența reclamantei în intervalul 1 iulie - 31 august 2008 la locul de muncă, afirmație care, însă,contravine recunoașteriifăcute de reclamantă în actul înregistrat sub nr. 1408/5 septembrie 2008 la Primăria comunei ( 25), în care, aceasta afirmă că "atunci când nu a fost la Școală, a fost în locuită de către mama - - în prezent pensionară".
Contractul individual de muncă este un contract intuitu personae - având caracter personal, încheiat în considerarea pregătirii și calităților salariatului. În consecință, angajatul nu poate să-și îndeplinească obligațiile ce-i revin față de angajator - prin alte persoane. Așadar, "înlocuirea de către mama sa" a reclamantei nu reprezintă executarea obligației principale ce-i revine salariatului, aceea de a presta munca pentru care a fost angajat și ca atare, nu există nici obligația corelativă de plată a salariului pentru munca neprestată.
Prima instanță era datoare a verifica starea de fapt și de a stabili în ce măsură a desfășurat activitate reclamanta, respectiv, în ce măsură ea este îndreptățită la plata salariului.
Aceasta, chiar în situația în care, actele întocmite de instituția de învățământ atestă prezența la serviciu pentru întreaga perioadă, pe baza condicilor de prezență.
De altfel, între foaia colectivă de prezență ( 45-47) și condica de prezențăse constată inadvertențe, spre exemplu, numitul, deși prezent în zilele de 18-19 august 2008 (potrivit condicii de prezență) este pontat în concediu de odihnă, iar, deși prezentă în zilele de 15 și respectiv 20 august, în aceleași zile în foaia colectivă de prezență figurează în concediu de odihnă.
Așadar, față de recunoașterea reclamantei în legătură cu "înlocuirea" ei la serviciu de o altă persoană, prima instanță în mod greșit a respins cererea în probațiune formulată de reprezentantul pârâtului în ședința publică din 19 martie 2009, deși, proba testimonială a fost solicitată tocmai pentru a se infirma realitatea înscrierilor în condica de prezență, respectiv pentru a dovedio stare de fapt, adică dacă cea prezentă și "pontată" a fost reclamanta sau o altă persoană.
Potrivit art. 129 alin. 5.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prima instanță nu a îndeplinit obligațiile ce-i revin potrivit textului legal de mai sus, starea de fapt avută în vedere la pronunțarea sentințeinefiind lămurită.Aceasta, întrucât, deși există incertitudinea în legătură cu prezența reclamantei la serviciu în toate zilele lucrătoare din lunile iulie și august 2008, tribunalul a considerat că foaia de prezență întocmită de unitatea de învățământ are putere doveditoare incontestabilă, deși această evidență se întocmește pe baza condicii de prezență care conține date diferite față de cele consemnate - așa cum s-a arătat mai sus și contravine celor recunoscute chiar de reclamantă în legătură cu "înlocuirea" la serviciu de mama ei.
Astfel fiind, se constată că sentința recurată este neîntemeiată și întrucât pentru stabilirea unei stări de fapt corecte, se impune completarea probatoriului, care, potrivit art. 305.proc.civ. nu se poate realiza de instanța de recurs, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3.proc.civ. se vor admite recursurile, se va casa sentința și se va trimite cauza aceleiași instanța pentru o nouă judecată.
În rejudecare, instanța va avea a stabili o stare de fapt corectă în legăturăcu prezența reclamanteila locul de muncă în perioada pentru care a reclamat neplata salariului. Se vor avea în vedere și celelalte critici formulate de către recurenți, în legătură cu calitatea de ordonator de credite al Consiliului local, ce va putea fi pusă în discuția părților, cu respectarea principiului disponibilității, cu privire la cheltuielile de judecată, cât și cu privire la dobânzile legale solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta și pârâtul PRIMARUL comunei - G împotriva sentinței civile nr. 175/F din 23 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
- - - - - -
GREFIER
-
Red.GP
Dact./8ex.
03.12.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
