Pretentii civile. Speta. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/
Ședința publică din 3 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele SC SA și SC SA, ambele cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1481/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, domiciliat în G,-, SC 3,. 54.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 3 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1481/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele SC SA B și SC SA
A fost obligată pârâta SC SA la plata sumei de 16.925,2 lei brut reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate.
A fost obligată pârâta SC SA la plata sumei de 4350,07 lei brut reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate.
Pârâtele au fost obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 4680 lei.
Pentru a pronunța această hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr.2299/121/14.03.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC SA și SC SA, obligarea la plata orelor suplimentare, inclusiv pentru zilele de sâmbătă și duminică neretribuite, aferente perioadei februarie 2004 - decembrie 2005 de la pârâta SC SA și pentru anul 2006 și luna ianuarie 2007 de la pârâta SC SA.
A mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că a avut calitatea de șef mecanic navă la SC SA, începând cu 1.11.2002 în baza contractului individual de muncă, înregistrat la ITM sub nr.5760/18.11.2002 și până la data de 31.12.2005.
A menționat că la data de 31.12.2005 a încetat contractul individual de muncă în baza disp. art.55 lit.b din Codul muncii și în continuare în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 189 din 12.01.2006, a fost angajat la SC SA.
A precizat că în toată perioada a fost retribuit pentru o normă de 8 ore/zi și 5 zile lucrătoare pe săptămână și cu indemnizația de hrană, având calitatea de personal îmbarcat pentru 12 ore lucrătoare pe zi, cu mențiunea că de la angajare a lucrat câte 12 ore/zi, 7 zile pe săptămână fără însă să i se achite drepturile salariale aferente orelor suplimentare lucrate.
Reclamantul mai susține că în toată perioada a lucrat zilnic 12 ore și această activitate este evidențiată în jurnalul de bord al navei " 4" fiind în totală contradicție cu pontajele întocmite de cei doi angajatori, în baza cărora a fost retribuit.
Referitor la plata drepturilor bănești pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate, arată că în contractele individuale de muncă nu există o prevedere expresă, însă în ambele contracte se face mențiunea că prevederile contractului se completează cu disp. legii 53/2003 - Codul Muncii.
În ceea ce privește orele suplimentare, susține că doar în contractul individual de muncă încheiat cu SC SA nr.189/12.01.2006, a fost întocmit un act adițional prin care se făcea prevederea expresă că plata orelor suplimentare este inclusă în salariul de încadrare, fără a se face vreo mențiune cu privire la zilele de sâmbătă și duminică (act adițional pe care l-a semnat, l-a predat spre a primi număr de înregistrare la ITM, fără a i se comunica un exemplar de pe acesta).
Se mai arată că în cursul lunii ianuarie 2007, i s-a propus încetarea raportului de muncă în baza disp. art.55 lit.b din Codul Muncii, solicitându-i-se să facă cererea în sensul acesta.
Reclamantul susține că prin cererea făcută inițial, a solicitat și plata drepturilor bănești cuvenite în baza acestui contract, de la angajare și până la 1.02.1007, reprezentând retribuția aferentă sâmbetelor, duminicilor și orelor lucrate suplimentar, cerere care i-a fost returnată cu solicitarea de a face o nouă cerere în care să specifice că renunță la pretențiile bănești.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei SC SA, expertiză contabilă, proba testimonială.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că reclamantul a fost angajatul societății în perioada februarie 2004 - 31.12.2005, având funcția de șef mecanic în cadrul punctului de lucru al Societății-
Susține că reclamantul nu a prestat orele suplimentare deoarece activitatea desfășurată de acesta nu are un caracter permanent, în afara zilelor de activitate normală existentă și zile cu un flux de activitate de 2-3 ore/zi, astfel încât la sfârșitul săptămânii totalizează cel mult 40 ore/săptămână.
A precizat că în toate cazurile în care a efectuat ore suplimentare în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, se compensau cu ore libere plătite.
Se mai menționează că jurnalul de bord nu constituie un document de pontaj, ci atestă pe lângă activitatea navei și componența echipajului, personalul navigant ambarcat pe baza înregistrării la căpitănie a carnetelor de marinar pentru nava respectivă (singurul personal autorizat să participe la activitatea navei).
Referitor la activitatea prestată în zilele de sâmbătă și duminică lucrate de reclamant, a susținut că acestea nu se regăsesc în fișele de pontaj, fișe pe care salariatul nu le-a contestat până la data cererii de chemare în judecată.
În susținerea celor arătate s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat disp. Codului Muncii și Codului d e procedură civilă.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că reclamantul a fost angajatul societății în perioada 01.01.2006 - 01.02.2007, având funcția de șef mecanic în cadrul Punctului de lucru al societății din
La data de 26.01.2007, în urma unor sesizări privind sustragerea de combustibil (motorină) de la nava 4, au fost efectuate verificări și a început o cercetare disciplinară a salariaților de la această navă.
Pe baza cercetărilor și declarațiilor persoanelor audiate, comisia de cercetare disciplinară, a constatat că angajatul a instigat pe membrii echipajului navei să sustragă cantități importante de combustibil (motorină).
Anterior finalizării cercetării disciplinare, având în vedere Nota explicativă luată la data de 23.01.2007, reclamantul a depus o cerere de încetare a contractului individual de muncă cu acordul părților, care a fost aprobată de conducerea societății prin decizia nr.52/1.02.2007 în baza disp. art.55 lit.b din Codul Muncii.
Se mai susține că în cererea sa, reclamantul mai specifică pe lângă intenția de încetare a contractului de muncă și faptul că nu mai are pretenții financiare de la societate la momentul încetării activității.
Pârâta mai menționează că reclamantul nu a prestat ore suplimentare, deoarece activitatea desfășurată, potrivit funcției și încadrării nu au caracter permanent, în afara orelor de activitate normală existând și zile cu un flux de activitate de 2-3 ore/zi, așa încât la sfârșitul săptămânii să totalizeze 40 ore/săptămână.
A precizat că în toate cazurile în care a efectuat ore suplimentare, în următoarele 30 de zile, după efectuarea acestora, se compensau cu ore libere plătite.
În probatoriu, a depus înscrisuri.
În drept, a invocat disp. Codului muncii și Codului d e procedură civilă.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SA în baza contractului individual de muncă 5760/18.11.2002 până la 31.12.2005 când contractul a încetat în baza art.55 lit.b. Din data de 1.01.2006 reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SA până la 1.02.2007 când contractul a fost desfăcut conf. art.55 lit.b. Reclamantul a solicitat ore suplimentare prin prezenta cerere, ore ce nu au fost evidențiate în pontaje și nici nu sunt recunoscute de pârâte ca fiind efectuate.
Având în vedere că din actele navei nu rezultă o evidență clară a prezenței la serviciu a salariaților, în sensul că există neconcordanțe între condica de prezență, condica pentru alocație de hrană și jurnalul de bord al navei Tribunalul apreciază că orele suplimentare pot fi dovedite cu orice mijloc de probă de către salariat.
Din declarațiile martorului rezultă că în mod constant salariații efectuau ore suplimentare pe navă, natura muncii lor fiind în acest sens, nava fiind permanent sub controlul unui echipaj de siguranță atunci când era ancorată la mal.
Când nava era plecată pentru alimentarea altor nave prezența întregului echipaj era obligatorie. Pârâtele au susținut că pentru orele suplimentare efectuate de salariați se primeau zile libere în acest sens operând o compensare. Aceste susțineri nu au fost dovedite, iar martorul contrazice acest lucru. Pe de altă parte, angajatorul având în vedere poziția sa într-un raport de muncă, ar fi trebuit să dovedească aceste susțineri cu acte și cu evidențe foarte clare aceste compensări, întrucât nimic nu-l împiedică pe angajator să-și preconstituie acte, eventual cu semnătura angajatorului pentru a putea să dovedească ulterior că aceste ore au fost compensate cu zile libere sau cu plăți.
Declarația martorului este înlăturată de instanță ca nefiind sinceră având în vedere că declarațiile acestui martor sunt în sensul că pe această navă nu se efectuau ore suplimentare întrucât aceste susțineri nu se coroborează cu mențiunile din jurnalul de bord. Acest martor confirmă că se acordau zile libere în compensare. Însă așa cum au arătat mai sus nimic nu l-a împiedicat pe angajator să ceară semnătura pe aceste zile libere de la salariat.
Toți martorii indiferent de cine i-a propus confirmă că întotdeauna mențiunile din jurnalul de bord efectuate de comandant sunt conforme cu realitatea fără nicio abatere indiferent de restul pontajelor ce salariații sunt ținuți a le semna și care de obicei nu confirmă realitatea.
Un aspect necontestat de pârâte este acela că nava pleacă din G în numeroase ocazii și că, de asemenea, la navă se lucrează în fiecare sâmbătă și duminică.
Aceste lucruri sunt confirmate de mențiunile din jurnalul de bord. de bord nu este actul care să țină evidența prezenței la serviciu a angajaților, ci atestă activitatea navei cu date precise, ora și ziua dar nu se poate susține că nava are activitate fără ca niște oameni(angajați) să fie pe navă.
Aprecierile expertului din expertiza efectuată în cauză sunt înlăturate întrucât expertul în cuprinsul expertizei a arătat că nu poate ține cont decât de orele pontate și nu orele ce rezultă din alte documente (așa cum a dispus instanța) și prin urmare prin efectuarea în această manieră s-a făcut doar o verificare a modului în care s-a plătit salariul către reclamant.
S- avut în vedere expertiza efectuată de expert întrucât, așa cum a dispus instanța, acesta a ținut cont la stabilirea numărului de ore suplimentare de jurnalul de bord (jurnalul de punte)(acte necontestate ca având date false în cuprinsul lor de niciuna dintre părți). Astfel din jurnalul de punte, rezultă că reclamantul a prestat ore suplimentare (neevidențiate în pontajele de prezență). Expertul a numărat aceste ore pe perioade de timp, a ținut cont de perioadele cât reclamantul nu a fost la serviciu și de perioadele când nava nu a avut activitate dar reclamantul s-a prezentat la serviciu.
Au fost înlăturate și susținerile expertului întrucât acesta a considerat că sunt erori în consemnările comandantului din jurnalul de bord întrucât aceste susțineri nu se coroborează cu nici o altă probă. Toți martorii audiați în cauză și părțile au confirmat permanent că în nici un caz în jurnalul de bord nu sunt consemnate aspecte nereale.
Față de cele reținute mai sus instanța a apreciat că s-a făcut dovada orelor suplimentare în parte, drept pentru a fost admisă în parte cererea reclamantului și a obligat pe pârâte la plata sumelor reprezentând plata acestor ore.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtele SC SA și SC SA, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
de bord, nu reprezintă un document pe baza căruia să se calculeze drepturile salariale, nu arată ora intrării și ora ieșirii din serviciu a salariaților și nu poate fi supus controlului organelor de specialitate privind inspecția muncii.
A mai invocat faptul că perioada februarie 2004 - ianuarie 2007 reclamantul nu a solicitat și nici nu a sesizat conducerea societății sau organele de specialitate în legătură cu aceste drepturi bănești.
Martorii audiați în cauză și, au arătat că prezența unor salariați la bordul navei, în afara orelor de program, nu are semnificația unor ore suplimentare care trebuie plătite, paza navei fiind executată de o firmă de specialitate iar permanența era asigurată de marinar și de motorist.
În cauză s-ar impune obligarea doar a pârâtei SC SA la plata sumei de 304 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite reclamantului, așa cum rezultă din conținutul fișelor de pontaj.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul celor arătate.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului considerând dovedite prin mijloacele de probă administrate în proces orele lucrate suplimentar în cadrul pârâtelor.
A mai invocat faptul că recursul declarat în cauză nu este motivat și în drept situație în care a solicitat anularea acestuia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor și a excepției invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele motive:
Prin dispozițiile art. 3021Cod procedură civilă sunt reglementate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea nulității, cererea de recurs.
De precizat că, în speță, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
Aceasta nu înseamnă că instanța de recurs poate să examineze cauza în afara motivelor invocate de părțile interesate, neputându-se substitui voinței acestora în exercitarea principiului disponibilității, inclusiv în materia exercitării căilor de atac.
excepție motivele de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților (art.306 al.2 Cod procedură civilă).
În referire la motivarea în drept a cererii de recurs cu indicarea temeiului juridic al acesteia, este de menționat că instanței de judecată îi revine în principal sarcina încadrării în drept a situației de fapt expusă prin cererea de exercitare a căii de atac.
În acest sens sunt și prevederile art. 306 al. 3 Cod procedură civilă care fac posibilă ca dezvoltarea motivelor de recurs să fie încadrată într-unul din motivele prevăzute de lege.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în speță devin aplicabile dispozițiile art. m3041Cod procedură civilă care consacră efectul devolutiv al recursului în materie, sub toate aspectele.
În consecință, va fi respinsă ca nefondată excepția de nulitate a recursului invocată în proces de către intimatul - reclamant.
Pe fondul cauzei, recursul este considerat nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentelor, jurnalul de bord reprezintă un document juridic de evidență și control al activităților desfășurate și al evenimentelor produse la bordul unei nave.
Un jurnal de bord trebuie să cuprindă inclusiv date privind organizarea și desfășurarea activităților echipajului și măsurile luate cum ar fi: organizarea serviciului de cart, activitățile executate de echipaj în afara orelor normale de program și în zilele de muncă și sărbători legale.
Comandantul navei este persoana care verifică și semnează jurnalul de bord, comandantul și ofițerii de cart fiind răspunzători de exactitatea datelor înscrise.
Drept urmare, jurnalul de bord are caracter probant inclusiv în ceea ce privește activitățile desfășurate de intimatul - reclamant la bordul navei și drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în calitate de șef mecanic pe nava " 4", în cadrul recurentelor pârâte SC SA și SC SA.
Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că reclamantul prestat ore suplimentare în unele zile lucrătoare și a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
În acest sens sunt concluziile raportului de expertiză contabilă administrat în cauză, întocmit urmare a verificării documentelor de înregistrare a activității navei " 4", reținut ca atare de către instanța de fond.
Motivul privind organizarea pazei navei de către o firmă specializată nu poate fi primit, în discuție fiind asigurarea siguranței navei și a navigației realizate de un echipaj minim de siguranță cu participarea și a șefului mecanic sau a mecanicului, în scopul asigurării exploatării în siguranță a navei și a întreținerii acesteia.
Faptul că intimatul - reclamant nu a solicitat anterior formulării cererii de chemare în judecată plata drepturilor bănești suplimentare și nici nu a sesizat organele de specialitate nu constituie un motiv de reformare a hotărârii.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate iar potrivit art.38 Codul muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC SA și SC SA împotriva sentinței civile nr. 1481/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu privire la cererea intimatului - reclamant de plată a cheltuielilor de judecată în prezentul recurs, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată au rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul și sunt rezultatul activității procesuale desfășurată de aceasta.
O asemenea despăgubire are la bază atât culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții cât și unicitatea procesului civil, fiind strâns legată de activitatea procesuală desfășurată în concret de către părți.
În speță, cheltuielile de judecată solicitate de intimatul - reclamant reprezintă onorarii avocat, conform chitanțelor seria - nr. 0002/19.10.2007 și nr.75/19.10.2007, în sumă totală de 3000 lei.
Față de data plăților 19.10.2007, instanța reține că despăgubirile solicitate cu acest titlu nu privesc activitatea procesuală desfășurată în prezenta cauză, în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat la data de 09.10.2007 iar recursul a fost promovat doar de către pârâtele SC SA și SC SA.
Însăși intimatul - reclamant prin cererea depusă la data de 22.02.2008 a solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător.
În consecință, va fi respinsă ca nefondată cererea intimatului - reclamant de obligarea a recurentelor - pârâte SC SA și SC SA la plata despăgubirilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC SA și SC SA, ambele cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1481/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea pentru cheltuielile de judecată formulată de intimatul - reclamant, domiciliat în G,-, SC 3,. 54.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /20.05.2008
: DC/ 2 ex/ 24.05.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
