Pretentii civile. Speta. Sentința 22/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 22
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel Violeta Neculai
ASISTENT JUDICIAR- - -
ASISTENT JUDICIAR-
GREFIER -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanții, și, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Galați,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în galați,- și TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 14.10.2008.
CURTEA:
Asupra acțiunii înregistrată la Curtea de Apel Galați - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați -secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.02.2007 corespunzător perioadei lucrate la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei începerii sau încetării raporturilor de muncă și a instanței la care a funcționat.
De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâților ca și pe viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în considerare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
În fapt, au motivat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au mai susținut că în timp ce nr.OUG 177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002 nu și Legea nr. 50/1996.
Au mai apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte, au mai susținut reclamanții că potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că art.47 din Legea 50/1996 nu li se aplică și reclamanților.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța constată temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanți pentru perioada începând cu data de 01.02.2007 până la data pronunțării prezentei hotărâri, văzând Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 obligatorii potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) rolul unei instanțe este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, acțiunea promovată de reclamanți pentru perioada 01.02.2007 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, respectiv 14.10.2008 este fondată urmând a fi admisă în parte.
În consecință vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați să plătească reclamanților, sporul de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 14.10.2008, actualizat la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
Drepturile salariale vor fi actualizate la data plății efective față de dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii care prevăd obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata drepturilor salariale.
În ceea ce privește acordarea sporului și pentru viitor, instanța apreciază că această cerere nu este întemeiată întrucât acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, respectiv de reținerea calității de personal auxiliar, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare și incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
Elementele componente ale salariului, așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii, pot suferi modificări în viitor atât ca și cuantum cât și ca modalitate de acordare, în voința legiuitorului putând fi chiar abrogate.
În atare condiții instanța de judecată nu se poate substitui voinței legiuitorului stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care se constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie, au la îndemână acțiunea civilă în justiție pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Pentru aceste considerente se va respinge cererea de acordare a sporului de 50 % și pe viitor ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulate de reclamanții, și, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Galați,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 1.02.2007 până la data de 14.10.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
ASISTENȚI JUDICIARI
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/28.10.2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Marioara Coinacel Violeta Neculai
