Pretentii civile. Speta. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, -. 5, jud. B împotriva sentinței civile nr. 1093/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "PRETENȚII".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 12.02.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1093/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL G în contradictoriu cu pârâtul -.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3240 lei cu titlu de despăgubiri civile actualizate cu rata inflației cu începere de la data pronunțării și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrata sub nr. 5002/121/15.07.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul -, obligarea acestuia la plata sumei de 3.249 RON, reprezentând prejudiciu produs societății prin neexecutarea obligațiilor asumate prin angajamentul de plata din data de 19.02.2008 și 12.05.2008, suma actualizata cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat ca pârâtul - a fost salariatul societății în funcția de departament vânzări până la data de 08.07.2008.
A susținut ca în urma participării la cursurile de pregătire profesională efectuate de, denumite " în Organizații", în perioada 15-17.05.2008 și "Academia Tehnică ", în perioada 28.02.2008-02.03.2008.
Reclamanta a menționat că în ambele angajamente semnate de către fostul angajat, respectiv pârâtul, se prevede laart. 5, faptul că "salariatul se obligă să suporte cheltuielile ocazionate de participarea la curs, dacă părăsește angajatorul înainte de împlinirea termenului de 3 ani", iar laart. 6"plata sumei datorate de salariat în condițiile menționate la art. 5, se face integral la data încetării raporturilor de munca, la cursul valută/leu din data încasării efective".
S-a mai arătat că la data de 08.07.2008, pârâtul - și-a încetat contractul de muncă prin demisie, condiții în care angajamentul de plata - legea părților - în care părțile semnatare, salariatul, pe de o parte și angajatorul, pe de alta parte, urmează sa își producă efectele.
În probatoriu a depus înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 969 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul - a formulat întâmpinare.
Pe cale de excepție, a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă, în sensul că, potrivit dispozițiilor legale în materie, anterior introducerii acțiunii în instanțaă reclamanta trebuia să încerce rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului.
De asemenea, a susținut pârâtul ca ar fi trebuit notificat și informat cu privire la suma pretinsă, termenul de plată și temeiul pretențiilor.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente: contractul de muncă a fost desfăcut prin decizia nr. 1440/08.07.2008, în temeiul disp. art. 55 lit. b din Codul Muncii, și potrivit art. 5 din cele două acte adiționale, "salariatul se obligă, dacă părăsește locul de muncă", în cauză nefiind aplicabil.
De asemenea, a considerat că ambele sume care au fost solicitate, trebuiau dovedite, în sensul ca angajatorul trebuia să dovedească că a plătit efectiv acești bani pentru a putea avea pretenții să îi recupereze, sens în care a solicitat depunerea în instanța a chitanțelor de plată a cursurilor respective.
Referitor la valabilitatea și validitatea celor două cursuri a precizat că ul - informare și prezentare produse, a fost o simplă prezentare a unor produse pe care aceștia în calitate de agenți vânzări le comercializează și le prezintă clienților mai bine de 1 an, neeliberându-se nici o diplomă de la cei care au ținut cursul și nu a beneficiat de nici o calificare.
În ceea ce privește cursul " în organizații", a susținut că acesta nu este prevăzut în nomenclatorul de meserii și conform nr.OG 129/2000, cursurile de formare profesională se țin doar pe baza celor cuprinse în nomenclatorul de meserii și de persoane specialitate, acest curs neîndeplinind niciuna dintre aceste doua condiții.
În probatoriu, a depus înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul - a fost salariat al unității reclamante G în funcția de agent vânzări, potrivit copiei contractului individual de muncă, încheiat în data de 04.01.2007 și înregistrat sub nr. 733/15.01.2007.
Potrivit Actului Adițional la contractul individual de muncă nr. 733 din 13.01.2007, încheiat la data de 12.05.2008, nr. înregistrare 1296, anexă la contractul individual de muncă, pârâtul s-a obligat să restituie sumele, reprezentând cheltuielile de perfecționare, dacă va părăsi unitatea din motive care îi sunt imputabile.
De asemenea, prin Actul adițional la contractul individual de muncă nr. 733 din 15.01.2007, încheiat la data de 19.02.2008, număr înregistrare 1108, anexă la contractul individual de muncă, pârâtul s-a obligat sa suporte cheltuielile ocazionate de participarea la cursul de formare profesionala, dacă părăsește angajatorul înainte de împlinirea termenului de 3 ani, din motive ce îi sunt imputabile.
Prin cererea din 10.06.2008, înregistrată sub nr. 1376, pârâtul a solicitat încetarea raporturilor de muncă, începând cu data de 09.07.2008, sens în care reclamanta a emis Decizia nr. 1440/08.07.2008.
În conformitate cu disp. art. 193 și disp. art. 270 din Codul muncii, salariații răspund pentru pagubele aduse unității în temeiul normelor răspunderii civile contractuale, în cauză, în baza angajamentelor, anexă la contractul individual de muncă, care stabilește expres prin voința părților, cuantumul evaluat al prejudiciului de 3249 RON.
Față de cele arătate, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3249 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate cu rata inflației, cu începere de la data pronunțării acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul - invocând faptul că prima instanță nu a observat faptul că sumele de bani solicitate de reclamantă nu erau datorate și nici nu au fost dovedite.
Din punct de vedere procedural instanța nu a manifestat rol activ față de apărările formulate privind constrângerea pârâtului la încheierea actelor adiționale, acestea fiind întocmite cu încălcarea legii.
Nu s-a avut în vedere excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată prin întâmpinare.
În legătură cu dreptul substanțial nu au fost respectate condițiile ce atrag răspunderea privind formarea profesională cuprinse în dispozițiile art. 188 - 213 Codul muncii (durata mai mare de 60 zile, despăgubirile să fie egale cu cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, scoaterea din activitate, despăgubiri proporționale cu perioada nelucrată, încetarea contractului individual de muncă să fi intervenit din vinovăția salariatului).
Actele adiționale încheiate ar cuprinde clauze abuzive nefiind posibilă în materie inserarea unor clauze penale de stabilire a prejudiciului anterior producerii evenimentului, ci permite obligarea salariatului doar în anumite condiții întrunite cumulativ.
care pot fi exercitate de angajator sunt multiple iar susținerile pârâtului sunt dovedite de faptul înregistrării actului adițional la o dată ulterioară terminării cursului, 20.05.2008, pentru stabilirea exactă și legală a obligațiilor fiind necesară realizarea unei expertize contabile.
În legătură cu întinderea pretențiilor, documentele aeriene au fost considerate irelevante, fiind depuse facturi emise de alte companii iar costurile au fost suportate de către societatea din Polonia care a organizat cursul.
Pentru celălalt curs din perioada 15 - 17.05.2008 documentele depuse nu au legătură cu perioada în discuție iar cererile au fost contractate de reclamantă la o dată anterioară cererii formulată de către pârât și independent de aceasta.
Nota de lichidare nu reprezintă o recunoaștere a debitului, nu este semnată de pârât iar la data închiderii era deja angajatul altei societăți.
Reclamanta trebuia să-și dovedească pretențiile sale lucru pus în vedere de către prima instanță dar care nu s-a realizat.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată sau casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin precizările depuse intimata - SRL Gas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul pârât nu susține faptul că nu ar fi participat la asemenea cursuri de pregătire profesională ci le apreciază ca fiind efectuate în interesul reclamantei.
O asemenea apărare este combătută de chiar angajamentele semnate și astfel însușite de către recurentul-reclamant ca anexe la contractul individual de muncă.
Este vorba despre angajamentele încheiate la 12.05.2008 și 20.02.2006 în care se specifică clar participarea recurentului-pârât la cursurile de pregătire profesională efectuate în perioada 15.05.2008 - 17.05.2008 la cursul de pregătire profesională " în organizații" și respectiv 28.02.2008 - 02.03.2008 la cursul de formare profesională " Academia Tehnică ".
Costul cursurilor de perfecționare de 600 Euro și respectiv 300 Euro a fost cunoscut de către recurentul-reclamant, în cazul încetării contractului individual de muncă pe perioada duratei angajamentelor de 3 ani, acesta obligându-se la achitarea cheltuielilor stipulate în totalitate.
Cum încetarea contractului individual de muncă a intervenit la cererea sa la data de 10.06.2008, recurentului-reclamant îi revine sarcina exercitării obligațiilor asumate prin cele două angajamente.
Dispozițiile art. 193 al. 2 Codul muncii dau dreptul părților să convină asupra aspectelor privind formarea profesională inclusiv, obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională prin acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Este adevărat că potrivit art. 194 al. 1 Codul muncii toate cheltuielile ocazionate de participarea la cursurile de formare profesională inițiate de angajator revin acestuia, ceea ce s-a și întâmplat, însă, în cazul nerespectării obligației corelative de către salariat, acestuia îi incumbă sarcina asumată a suportării cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională conform convenției încheiate.
Astfel, potrivit art. 195 din Codul muncii "salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Nerespectarea de către salariat a dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
În baza actelor adiționale la contractul individual de muncă încheiat cu unitatea intimată, recurentul și-a asumat obligația să lucreze în unitate cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor de pregătire profesională.
Recurentul nu și-a respectat obligația contractuală asumată prin actele adiționale încheiate cu intimata deoarece contractul individual de muncă încheiat a încetat la data de 08.07.2008, la cererea sa (conform Deciziei nr. 1440/08.07.2008 înainte de expirarea termenului de 3 ani de la data absolvirii cursurilor).
Faptul că recurentul și-a asumat obligația de a-l despăgubi pe angajator cu o sumă de bani reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională nu constituie o încălcare a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 238 din Codul muncii.
Concluzionând, instanța apreciază că sunt valabile actele adiționale și contractul individual de muncă prin care recurentul s-a obligat să nu părăsească unitatea timp de 3 ani de la data absolvirii cursului, sub sancțiunea plății unei despăgubiri constând în contravaloarea cursului de formare profesională.
În ceea ce privește valabilitatea actelor adiționale încheiate de părți, obligațiile pe care le prevăd au fost asumate de către recurentul-pârât iar acesta nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a obține protecția unui drept.
Recurentului-pârât îi revenea sarcina probei pentru a dovedi împrejurările încheierii actelor adiționale, referitor la constrângerea produsă, ceea ce nu s-a realizat.
A fost solicitată și administrată doar proba cu înscrisuri, iar instanța în exercitarea rolului său activ nu se putea substitui voinței părților și modalităților acestora de exercitare a drepturilor procesuale.
Analiza excepției de prematuritate astfel cum a fost invocată de recurentul-pârât prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei nu conduce la o altă soluție, poziția pârâtului fiind evidentă în sensul contestării pretențiilor și temeiului acestora, poziție exprimată chiar și fără o notificare a sa.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1093/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, -. 5, jud. B împotriva sentinței civile nr. 1093/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/26.03.2009
: 2 ex.//26 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
