Pretentii civile. Speta. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 222/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în G, cartierul, nr. 41,. B,.8, jud. H și pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 2832 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul asistat de avocat și reprezentantul pârâtei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cele două recursuri sunt declarate în termen legal.
Se constată depusă la dosar din partea pârâtei SC SRL întâmpinare la recursul declarat de reclamant.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantului, care depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare la recursul declar de pârâtă.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamant cu reprezentantul pârâtei.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial.
La solicitarea instanței părțile arată că nu mai au de formulat cereri în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în judecarea recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul trecerii în cartea de muncă a reclamantului a zilelor de sâmbătă și duminică pentru care a prestat muncă, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantul a prestat muncă în zilele respective și ca urmare se impune evidențierea acestora în cartea de muncă și să achite sumele corespunzătoare Casei Județene de Pensii H, pentru perioada respectivă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, reprezentantul reclamantului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și arată că sporul de noapte a fost majorat și reglementat prin contractul colectiv de muncă.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat pentru motivele arătate prin întâmpinare, precizând că orele suplimentare au fost compensate prin zile libere acordate reclamantului, iar în ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, solicită admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată. Arată că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantul pe lângă salariul de bază beneficiat de spor de noapte, doar că acesta nu a fost înscris separat, iar obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a unui spor de noapte de 25 %, reprezintă aplicarea greșită a legii.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2832 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SRL, cu sediul în G, obligând-o pe aceasta din urmă să plătească și să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului sporul de 25% pentru orele de lucru efectuate în timpul nopții pe perioada 17 octombrie 2004 - 31 decembrie 2006. Celelalte capete de cerere au fost respinse, iar cheltuielile de judecată compensate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâta SRL, cu sediul în
Reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii integrale a acțiunii civile precizate, respectiv obligarea societății pârâte la plata drepturilor bănești cuvenite pentru orele suplimentare prestate în perioada 11 iulie 2004 - 31 iulie 2007 și efectuarea în carnetul de muncă a mențiunilor privind sporul de noapte și drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a luat în considerare constatările ITM H, care prin adresa nr. 519/SR/1374 din 3 septembrie 2007 i-a comunicat faptul că în foile colective de prezență nu sunt evidențiate orele suplimentare sau zilele de sâmbătă și duminică în care a prestat muncă și nici certificatul nr. - din 17 ianuarie 2006 al Casei Județene de Pensii H privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii, din care reiese numărul zilelor în care a prestat muncă, acesta fiind 20-23 zile față de 30-31 zile.
S-a mai arătat că prin sentința atacată reclamantului nu i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 4800 lei, reprezentând contravaloarea activităților prestate ca muncă suplimentară în zilele de sâmbătă și duminică. De asemenea, pârâta nu a fost obligată să achite Casei Județene de Pensii sumele corespunzătoare pentru munca prestată în timpul nopții și pentru munca suplimentară.
Referitor la susținerea pârâtei privind compensarea unor obligații pentru munca prestată suplimentar cu acordarea tichetelor de masă s-a invocat faptul că aceasta este.
Totodată, reclamantul a relevat că deși s-a constatat prezența sa la fiecare termen de judecată, pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SRL, cu sediul în Gas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința pronunțată de tribunal este nelegală în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sporului de noapte în favoarea reclamantului pentru perioada 17 octombrie 2004 - 31 decembrie 2006, întrucât reclamantului i-au fost plătite toate drepturile salariale, inclusiv acest spor. De asemenea, în mod nejustificat instanța nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză, din care reiese că sporul de noapte a fost plătit reclamantului însă nu a fost evidențiat separat și în aceste condiții, pârâta nu mai poate fi obligată la plata unor sume pe care deja le-a plătit.
Pe de altă parte, obligarea pârâtei la înscrierea unui spor de noapte de 25% în carnetul de muncă este rezultatul aplicării greșite a legii, raportat la perioada vizată, de instanța de fond. Astfel, în perioada 2004-2006 Codul muncii prevedea dreptul angajatorului care prestează munca de noapte fie la reducerea programului de lucru, fie la un spor salarial de 15% și abia prin OUG nr. 55/2006, în vigoare din 18 septembrie 2006 acest spor a fost majorat la 25%.
Fiecare dintre părți a formulat întâmpinare față de recursul declarat de partea adversă și a solicitat respingerea căii de atac, invocând faptul că, criticile aduse prin cererile de recurs sunt nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la 17 octombrie 2007 și precizată ulterior, înregistrată la Tribunalul Harghita, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SRL, cu sediul în G, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru munca prestată suplimentar la societatea pârâtă, precum și în zilele de sâmbătă și duminică, în perioada 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă privind sporul de noapte și drepturile bănești cuvenite pentru munca prestată suplimentar.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii reclamantului, invocând faptul că pentru munca prestată suplimentar reclamantului i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite și în consecință pretențiile acestuia sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de paznic. Deși în actele adiționale depuse la dosar s-a menționat că durata timpului de muncă este de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, prin întâmpinarea formulată de pârâtă (filele 30-31 dosar tribunal) s-a recunoscut faptul că reclamantul, alături de ceilalți doi paznici, care erau angajații societății, a lucrat în ture de 12 ore pe zi cu 24 de ore libere, făcându-se aplicarea prevederilor art. 112 din Codul muncii. Acest aspect a fost confirmat și de martorii și, care au fost audiați cu ocazia judecării cauzei în primă instanță.
Instanța de fond a reținut că în condițiile în care durata programului de lucru a fost stabilită conform prevederilor legale sus-menționate și având în vedere concluziile raportului de expertiză în care s-a reținut că reclamantul a fost remunerat pentru toate orele suplimentare efectuate, pretențiile reclamantului pentru plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca suplimentară, sunt nefondate.
Față de pretențiile reclamantului referitoare la plata orelor suplimentare, trebuie avut în vedere faptul că instanța de fond nu a administrat nici o probă pentru a stabili care a fost durata efectivă a muncii suplimentare prestate de reclamant, în condițiile în care societatea pârâtă nu a ținut o evidență a orelor suplimentare și nici a zilelor de sâmbătă și duminică în care reclamantul a prestat muncă.
Prin adresa nr. 519/SR/1374 din 3 septembrie 2007 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă H comunicată reclamantului s-a confirmat faptul că în foile colective de prezență verificate de această instituție, nu sunt evidențiate ore suplimentare sau zilele de sâmbătă și duminică, reprezentanții pârâtei susținând că în situația în care au existat asemenea cazuri, acestea au fost compensate cu timp liber corespunzător și prin acordarea altor sporuri (fila 51 dosar tribunal).
Prin raportul de expertiză s-a reținut că reclamantul prestat lunar circa 72 de ore suplimentare și având în vedere salariul negociat pentru un program de 176 ore de muncă pe lună, experta a concluzionat că diferența dintre salariul negociat și salariul efectiv acordat reprezintă drepturi salariale pentru orele suplimentare prestate.
După cum s-a mai precizat, în cauză nu s-a stabilit care este durata efectivă a muncii suplimentare prestate de reclamant. În contextul în care reclamantul a avut un program de muncă de 12 ore, urmat de o perioadă de repaus de 24 de ore, trebuia stabilit pe fiecare lună care este durata muncii suplimentare, respectiv câte ore s-au prestat suplimentar în cadrul programului de lucru menționat, inclusiv sâmbăta și duminica și în raport de această durată trebuie verificat dacă suma primită în plus reprezintă într-adevăr, contravaloarea orelor suplimentare.
Aceste verificări erau necesare prin prisma clauzelor din actele adiționale la contractul de muncă al reclamantului, în care se prevede că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru, sau în zilele de sărbători legale, se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor din salariu conform Codului muncii ( adițional nr. 103/2004), respectiv cu un spor de 100% (act adițional nr. 84/2007).
Experta a reținut că orele suplimentare au fost plătite fără a se raporta însă la clauzele contractuale sus-menționate. Chiar în ipoteza în care se acceptă că suma acordată în plus față de salariul negociat ar reprezenta contravaloarea orelor suplimentare, trebuie să se verifice dacă această sumă este echivalentă cu sporul stabilit prin actele respective.
Aceeași este situația și în cazul muncii prestate pe timp de noapte. Instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului sporul de 25% pentru orele de lucru efectuate pe timp de noapte în perioada 17 octombrie 2004 - 31 decembrie 2006, fără a stabili care este numărul acestor ore raportat la programul de lucru al reclamantului din perioada menționată, iar în privința cuantumului sporului, nu s-a ținut cont de faptul că doar prin actul adițional la contractul de muncă nr. 84 din 16 februarie 2007, s-a stabilit un spor de noapte de 25%, iar pentru perioada anterioară cuantumul acestuia trebuie stabilit prin raportare la prevederile art. 123 din Codul muncii, în condițiile în care nu a fost prevăzut expres în contract.
De asemenea, instanța de fond nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de a se efectua o nouă expertiză în cauză și nici asupra cererii de a se administra în cauză proba cu înscrisuri, constând în evidențele pe care le-a ținut maistrul, referitoare la programul de lucru al paznicilor și nici nu a verificat dacă pontajele întocmite de reclamant coincid cu pontajele la care se face referire în raportul de expertiză.
În atare situație, curtea reține că se impune suplimentarea probatoriului pentru a se clarifica toate aspectele la care s-a făcut referire mai sus și întrucât aceste probe nu se pot administra direct în recurs, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că în condițiile în care aspectele deduse judecății nu au fost lămurite, aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de reclamant și de pârâtă, va casa integral sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita. În rejudecare, instanța va administra probele necesare pentru a stabili care este durata efectivă a muncii suplimentare și a muncii de noapte prestate de reclamant pe perioada indicată de acesta în cererea dedusă judecății și va clarifica pe bază de expertiză dacă drepturile salariale achitate reclamantului includ și contravaloarea muncii suplimentare și a muncii de noapte. În acest sens este necesar ca instanța să se raporteze atât la durata muncii prestate de reclamant în condițiile unui program de lucru de 12 ore, urmate de 24 ore libere, cât și la prevederile din contractul de muncă și din Codul muncii referitoare la plata muncii suplimentare și a muncii de noapte. Sub acest aspect se va verifica, eventual prin expertiză, dacă pontajele întocmite de reclamant și depuse la dosar sunt corespunzătoare programului de lucru pe care acesta l-a avut pe perioada în care a fost angajatul pârâtei, urmând a se administra și alte probe utile pentru clarificarea tuturor aspectelor de fapt ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în G, Cartierul, nr. 41,. B,. 8, județul H și de pârâta SRL, cu sediul în G,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2832 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-27.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
