Pretentii civile. Speta. Decizia 2260/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2260
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții iu, -a, Recurent, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1316/06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1316 de la 06 noiembrie 2007 respins acțiunea formulată de reclamanții iu, -a, Recurent, G, -, și cererea de intervenție formulată de intervenienta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 (aprobată prin Legea nr. 334/2001) pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, intrată în vigoare la 01.10.2000, și nu prin art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, așa cum susțin reclamanții.
Prin art. 50 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 (aprobată prin Legea nr. 347/2003) invocat de reclamanți, a fost abrogat art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, potrivit legii, din Legea nr. 50/1996.
Ulterior, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, prin art. 41 lit. a, a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Însă, această abrogare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.177/2002 nu presupune repunerea în vigoare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, deoarece potrivit art. 60 alin 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ( actual art. 63 alin. 3, așa cum a fost modificată si completată de Legea nr. 49/2007) " abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial."
Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la data 31.03.2000, astfel că este aplicabil la data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 ( care a intrat în vigoare la data de 01.10.2000).
Susținerea reclamanților, în sensul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceiași forță juridică nu poate fi reținută, în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 ( prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 ) a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Existența și chiar acutizarea condițiilor de risc și suprasolicitare neuropsihică nu au nici o relevanță, în condițiile în care opțiunea de a stabili componența și întinderea salariului aparține legiuitorului, sub rezerva nediscriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulat, neprecizându-se în dispozitiv dacă față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se admite sau nu acțiunea și dacă acesta are sau nu calitate procesuală.
Instanța nu a cercetat fondul cauzei și nu a dat dovadă de rol activ, întrucât nu a administrat probe din care să rezulte dacă reclamanții au primit sau nu în baza ștatului de plată aceste indemnizații și dacă au sau nu aceste drepturi și nici nu a ținut cont de practica judiciară care a stabilit că au dreptul la plata indemnizațiilor solicitate.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanții nu au pierdut drepturile aferente sporului de risc, care sunt incluse în coeficientul de multiplicare minim, iar finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, urmărindu-se de fapt creșterea acestora în baza unui nou sistem de salarizare, bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în coeficientul de multiplicare minim, pentru această categorie de personal.
Recursul este fondat.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile care se referă la necercetarea fondului de către instanță.
Astfel, se observă că prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută de încadrare.
Au fost invocate prevederile art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată și OG nr.83/2000, considerată ca fiind nelegală, aceasta fiind o ordonanță ordinară, neabilitată să modifice legea de salarizare și alte drepturi ale personalului din organelor judecătorești.
În aceste condiții, este justificată susținerea recurenților, în sensul că instanța nu a cercetat fondul cauzei și nu a manifestat rol activ pentru administrarea probelor necesare, în vederea soluționării juste și echitabile a cauzei și-n acest sens, avea posibilitatea să pună în discuția părților efectuarea unei expertize contabile.
Neprocedând în această modalitate, instanța a pronunțat o hotărâre care este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel că se admite recursul, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se cerceta fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile și va avea în vedere și decizia Înaltei Curți de casație și Justiție nr.21 din 10 martie 2008, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții iu, -a, Recurent, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1316/06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
21.04.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Fl.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
