Pretentii civile. Speta. Decizia 2265/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2265
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, sat, județul D și de pârâta SC SRL, cu sediul în,-, județul B, prin reprezentant administrator asociat unic, împotriva sentinței civile nr.1436 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art.146 cod proc.civilă a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2009, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale neplătite pe perioada septembrie 2006 - martie 2008 inclusiv, în sumă de 46.740 lei, actualizate la cursul inflației la data restituirii, la plata concediilor de odihnă pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008 proporțional cu zilele lucrate și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă în funcția de agent comercial, conform contractului individual de muncă nr.4/1031/16.06.2004, însă, începând cu luna septembrie 2006, nu a mai primit salariul, pârâta susținând că este în imposibilitate de a-i plăti salariul.
A mai arătat că societatea i-a eliberat o adeverință la data de 11.05.2007, prin care a fost anunțat că i s-a mărit salariul la suma de 2.460 lei și că are lipsuri în gestiune, motiv pentru care nu i s-au achitat drepturile salariale restante și nu a beneficiat de concediu de odihnă în anul 2005, 2006, 2007, încetându-și efectiv activitatea începând cu luna aprilie 2008.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, întrucât din luna noiembrie 2006, după ce s-a constatat că acesta a produs un prejudiciu societății pârâte, nu a mai lucrat în cadrul societății, toate atribuțiile acestuia fiind preluate de o altă persoană, iar din luna decembrie 2007 acestuia i s-a suspendat contractul de muncă.
Reclamantul a depus și o cerere completatoare prin care a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.725/01.12.2007 emisă de angajator, decizie ce nu i-a fost comunicată, cerere la judecarea căreia a renunțat ulterior.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și o expertiză în specialitatea contabilitate, având ca obiective calcularea contravalorii indemnizației de concediu la care era îndreptățit reclamantul pe perioada 2005-2008 și a drepturilor bănești cuvenite acestuia pe perioada precizată în cererea de chemare în judecată, ținându-se cont și de adeverințele eliberate pe numele reclamantului.
S-a depus raportul de expertiză, la care s-au formulat și obiecțiuni de către ambele părți, admise de instanța de fond, depunându-se și un răspuns la acestea. Au fost audiați martorii și, la propunerea reclamantului, și - și la propunerea pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1436 din 26 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 425 lei c/val concediu odihnă pe anul 2005 plus 86 lei rata inflației, 460 lei c/val concediu odihnă pe anul 2006 plus 143 lei rata inflației, 1348 lei c/val. concediu odihnă pe anul 2007 plus 100 lei rata inflației, suma de 17.166 lei c/val. salariu pe perioada oct.2006 - august 2007 plus inflație - 156 lei (sume brute), conform raportului de expertiză suplimentar, varianta II, la care se va adăuga suma de 528 lei c/val. salariu pe luna mai 2007, respingând celelalte pretenții.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta la 3000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, în calitate de salariat al societății pârâte în funcția de agent comercial, potrivit contractului individual de muncă nr-, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neplătite pe perioada septembrie 2006 - martie 2008, actualizate cu indicele de inflație și a indemnizației de concediu pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008 proporțional cu zilele lucrate.
Deși societatea pârâtă, prin întâmpinare a arătat că reclamantul nu a mai desfășurat activitate din noiembrie 2006, din înscrisurile ce emană chiar de la societatea pârâtă, respectiv adeverințele de salariu nr.560/14.09.2007 și 298/11.05.2007 (filele 6 și 7 din dosar), raport facturări și raport top vânzări (filele 121-131 din dosar) coroborate cu depozițiile martorilor și, reiese că reclamantul și-a desfășurat activitate până în luna august 2007 inclusiv.
Instanța de fond a înlăturat depozițiile martorilor - și, în sensul că reclamantul nu ar mai fi lucrat din noiembrie 2006 sau de la începutul anului 2007, întrucât a apreciat pe de o parte că aceștia sunt și în prezent angajați ai societății pârâte, astfel că nu sunt obiectivi, iar pe de altă parte depozițiile lor nu se coroborează cu declarațiile celorlalți 2 martori și cu înscrisurile ce emană chiar de la societatea pârâtă.
A mai reținut instanța de fond că societatea pârâtă i-a suspendat reclamantului contractul individual de muncă abia în luna decembrie 2007, deși avea posibilitatea să dispună încetarea acestuia pe motive disciplinare, respectiv absențe nemotivate în cazul în care reclamantul nu s-a fi prezentat în această perioadă la locul de muncă.
Totodată, s-a reținut și faptul că prin ordonanța nr.330/P/2007 reclamantul a fost scos de sub urmărire penală, reținându-se că la societatea pârâtă lipsea un mecanism de verificare între agentul comercial, șofer și casier în sensul evidențierii faptului că suma de bani predată corespunde cu borderoul de încasări predat. Nu s-a făcut dovada de către societatea pârâtă că reclamantului i-ar fi fost acordată indemnizația de concediu de odihnă pe anii 2005, 2006 și perioada corespunzătoare până în august 2007, deși sarcina probei îi incumbă în conformitate cu disp.art.287 din Codul muncii. Mai mult, disp.art.139 din Codul muncii, prevăd că dreptul la concediu anual plătit este garantat tuturor salariaților, neputând forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, angajatorul fiind obligat potrivit disp.art.141 alin.3 din Codul muncii să acorde, până la sfârșitul anului următor, concediu de odihnă tuturor salariaților.
Câtă vreme pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, tribunalul a reținut că se impune ca societatea să-i achite reclamantului indemnizația aferentă, actualizată cu indicele de inflație.
Cât privește cuantumul acestei indemnizații s-a apreciat că aceasta va fi de 15.288 lei potrivit raportului de expertiză - completare (fila 190), în varianta a II-a, în care s-a ținut cont de cele două adeverințe eliberate de societatea pârâtă, cu adăugarea calculului efectuat de instanță pentru anul 2007, neefectuat de către expert, respectiv suma de 15.816 lei (ianuarie-august 2007), reieșind 1977 lei media lunară. Având în vedere că sunt 22 zile lucrătoare de concediu de odihnă conform contractului individual de muncă, pentru 8 luni sunt aferente 15 zile lucrătoare.
Astfel, 1977: 22 zile lucrătoare = 8986 lei/zi CO x 15 zile =1348 lei, la care se aplică 7,62 lei inflație (conform adresei de la fila 176), reieșind ca inflație suma de 100 lei.
Salariul pentru luna mai 2007, în lipsa altor probe contrarii, a fost apreciat de instanța de fond la 528 lei (cât a fost calculat de expert pentru celelalte luni ale anului 2007 nereflectate în adeverințele emise de societatea pârâtă) sumă care se adaugă la cea de 16.638 lei brut (varianta a II-a a raportului de expertiză suplimentar, 191), reprezentând drepturi bănești pe perioada oct.2006-august 2007, fără luna mai 2007, devenind astfel suma de 17.166 lei, cu inflația de 116 lei calculată de expert și 40 lei (aferentă sumei de 528 lei cu 7,62) în total 156 lei.
Față de considerentele expuse, cererea formulată de reclamant a fost admisă în parte de instanța de fond, fiind obligată pârâta să-i plătească acestuia sumele arătate mai sus.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SRL.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a calculat drepturile care i se cuveneau pe baza adeverințelor de salariu și a extras din expertiza efectuată anumite sume, calculate de expert în afara obiectivelor stabilite de instanță. De asemenea, nu au fost calculate sumele pentru toată perioada solicitată.
În motivarea recursului său, pârâta SC SRL a arătat, în esență, că soluția instanței de fond este parțial nelegală și netemeinică, întrucât nu a ținut cont de actele în baza cărora se calculează drepturile pretinse de reclamant și a luat în considerare adeverințe tipizate emise de Bank, destinate justificării veniturilor în vederea obținerii unui credit bancar, adeverințe care nu pot fi considerate ca fiind acte adiționale la contractul individual de muncă.
De asemenea, adeverințele avute în vedere cuprind date nereale, iar declarațiile martorilor propuși de pârâtă au fost înlăturate fără niciun motiv.
Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că majorarea salariului reclamantului nu era reală, cu atât mai mult cu cât acesta a cauzat un prejudiciu societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, la termenul din 21.01.2009, instanța de fond a admis proba cu expertiză contabilă propusă de reclamant, stabilind și obiectivele pe care expertul să le aibă în vedere la efectuarea expertizei, respectiv:
- să se calculeze contravaloarea concediilor legale de odihnă la care este îndreptățit reclamantul în perioada 03.02.2005, 2006, 2007 și până la 03.07.2008, cu indicele de inflație;
- să se calculeze contravaloarea drepturilor bănești începând cu luna noiembrie până în martie 2008, cu actualizarea indicelui de inflație, avându-se în vedere adeverințele eliberate pe numele reclamantului la datele de 11.05.2007 și 14.09.2007.
La termenul din 29.04.2009, prima instanță a admis obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză, dispunând ca expertul să răspundă la aceste obiecțiuni.
După formularea de către expertul desemnat a răspunsului la obiecțiuni, avocatul reclamantului a formulat alte obiecțiuni, susținând că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.
La termenul din 24.06.2009, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate, reținând că nu există documente pe baza cărora să se efectueze calculele solicitate de reclamant, astfel că aceeași instanță va avea în vedere aceste obiecțiuni la judecarea cauzei. La același termen, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, prima instanță a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2009, când a pronunțat sentința civilă nr.1436.
Curtea mai constată că, pentru a pronunța soluția arătată mai sus, prima instanță a reținut varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit în cauză, însă din considerentele sentinței atacate nu rezultă ce motive a avut în vedere pentru a reține această variantă și nici care sunt motivele pentru care a calculat ea însăși drepturile cuvenite reclamantului pentru anul 2007 ori criteriile avute în vedere.
Prin urmare, Curtea reține că, deși prima instanță a admis în parte pretențiile reclamantului, în considerentele sentinței atacate nu sunt indicate motivele în temeiul cărora această instanță și-a format convingerea, astfel că este imposibilă o analiză a legalității și temeiniciei sentinței recurate.
Totodată, potrivit disp. art.129 alin.5 pr.civ.Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Raportat la această dispoziție legală, Curtea constată că prima instanță nu a făcut toate demersurile necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza de față.
Față de aceste considerente, Curtea reține că lipsa motivării soluției adoptate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că, în baza art.312 alin.5 pr.civ. va dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va administra toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, cum ar fi înscrisurile, declarațiile de martori, expertiza contabilă și orice alte probe considerate necesare, care să stabilească în mod clar dacă reclamantul are drepturi bănești de primit, ce reprezintă acele drepturi și care este valoarea lor. De asemenea, instanța de fond va ține seama și de celelalte motive invocate de părți în recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, și de pârâta SC SRL, cu sediul în,-, județul B, prin reprezentant administrator asociat unic, împotriva sentinței civile nr.1436 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Casează în tot sentința atacată și trimite dosarul la Tribunalul Dâmbovița pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. LC
Tehnored. LC/MD
5 ex./07.12.2009
Dosar fond - al Trib.
/
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
